La 19 octombrie sunt pomeniți Sfântul Proroc Ioil, Sfântul Mucenic Uar, Sfânta Cleopatra și fiul ei Ioan, și Sfântul Cuvios Ioan de la Rila, ocrotitorul poporului bulgar, prăznuit în această zi pentru mutarea moaștelor lui la Sofia. În istoria românilor, la 19 octombrie 1497 regele polon Ioan Albert a ridicat asediul cetății Suceava, apărată de oamenii lui Ștefan cel Mare, și a început retragerea spre Codrii Cosminului.
Sinaxar
Sfinții pomeniți în această zi, așezați în istoria lor.
Cum citim Sinaxarul: viețile sfinților au fost scrise pentru credincioși, de multe ori la mult timp după evenimente, și păstrează felul de a povesti al vremii lor. Aici le punem în contextul istoric: cine a fost fiecare, unde și când a trăit, de ce a fost persecutat sau cinstit și când a fost trecut în rândul sfinților. Spunem deschis ce se sprijină pe documente și ce ne-a rămas doar prin tradiție.
Sfântul Proroc Ioil
Parțial documentatIoil este, dintre prorocii mici, cel mai greu de așezat în istorie, și lucrul acesta merită spus limpede înaintea oricărei povestiri. Patriarhia Română îi așază propovăduirea în regatul Iuda pe la anul 850 înainte de Hristos și arată că numele lui însemnează dragostea lui Dumnezeu. Cartea lui, de numai trei capitole, pleacă de la o nenorocire concretă: o secetă cumplită și patru invazii de lăcuste care pustiesc țara. Partea verificabilă a acestui tablou nu este un rege sau un război, ci clima: năvălirile de lăcuste din Orientul Apropiat sunt un fenomen bine documentat și, în anii răi, ele puteau șterge recolta unei regiuni întregi, cu foamete și cu prăbușire a slujbelor de la templu, fiindcă nu mai era nici grâu, nici vin de adus. De aici urcă Ioil spre vestirea mesianică, cuvântul despre revărsarea Duhului peste tot omul, pe care Sfântul Apostol Petru l-a rostit în ziua Pogorârii Duhului Sfânt ca lămurire a celor petrecute. Această citare este și cea care așază cartea printre cele mai citite ale Vechiului Testament în Biserica de la început. Despre omul Ioil nu avem nicio știre în afara ei.
Ce spun izvoarele: Ce sprijină documentele: cartea lui, păstrată în canonul Vechiului Testament, și citarea ei în Faptele Apostolilor, izvor de veac I. Ce rămâne nesigur: chiar și datarea. Anul 850 înainte de Hristos este cel dat de Patriarhia Română, dar cartea nu numește niciun rege și niciun eveniment databil, iar cercetarea biblică a propus pentru ea veacuri deosebite. Viața prorocului lipsește cu totul din izvoare.
Canonizare: Prorocii Vechiului Testament nu au trecut printr-un act de canonizare: pomenirea lor este moștenită din calendarul vechi al Bisericii. Patriarhia Română îi dă tropar propriu la 19 octombrie.
Sfântul Mucenic Uar
Parțial documentatFișa lui are un cadru istoric neobișnuit de precis pentru un mucenic al prigoanelor. Patriarhia Română îl arată soldat în armata romană din Egipt și creștin ținut ascuns, iar episodul îl așază în anul 304. Anul acesta cade în miezul așa-numitei prigoane celei mari, pornită în februarie 303, cea mai întinsă și cea mai sistematică din istoria Imperiului Roman, dusă prin edicte succesive care au lovit întâi bisericile și cărțile, apoi clerul și învățătorii, apoi pe toți creștinii. Egiptul a fost una dintre provinciile cu cei mai mulți mucenici, iar armata, unde credința era răspândită și greu de ascuns, a fost un loc de încercare aparte, fiindcă jertfa înaintea chipului împăratului făcea parte din disciplina militară. Sinaxarul spune că oamenii împăratului au prins în pustiul Egiptului șapte dascăli creștini și i-au întemnițat, iar când au venit să îi ducă la judecată l-au găsit și pe Uar între ei: unul dintre părinți murise, el i-a luat locul și s-a mărturisit creștin înaintea judecătorului. A fost supus chinurilor și a murit sub ele.
Ce spun izvoarele: Ce sprijină documentele: prigoana cea mare, pornită în februarie 303, dataă precis prin edictele imperiale; numele lui se scrie și Varus, forma latină, de unde deosebirile dintre calendare; practica arestaării în grup a învățătorilor creștini este cunoscută din actele martirice egiptene. Ce rămâne din tradiție: gestul lui de a lua locul unuia dintre cei șapte dascăli și amănuntele chinurilor, cunoscute numai din Sinaxar. Unitatea în care servea nu este numită în sursele consultate.
Canonizare: Data canonizării nu apare în sursele consultate; cinstirea lui este veche și vine din sinaxarele răsăritene.
Sfânta Cleopatra și fiul ei Ioan
Tradiție, fără izvoare contemporanePovestirea Sfintei Cleopatra este, înainte de orice, o lecție despre felul în care au circulat moaștele mucenicilor după prigoane. Patriarhia Română o arată originară din Edra, de lângă Muntele Tabor, în Palestina, martoră la martirizarea Sfântului Mucenic Uar în Egipt. Ea i-a luat moaștele și le-a dus în țara ei, spunând că este trupul bărbatului său, pe care vrea să îl îngroape acasă, iar acolo a ridicat sfântului o biserică la care mulți se vindecau. Amănuntul vicleniei binecuvântate este cel care dă povestirii culoare istorică: transportul unui trup peste granițe de provincii cerea o îndreptățire, iar înrudirea era singura primită. Partea a doua este una dintre cele mai apăsate pagini de mângâiere din Sinaxar: fiul ei Ioan, ajuns ofițer, a murit fără veste, iar mama i-a reproșat sfântului că nu l-a păzit. Uar i s-a arătat în vis cu copilul în brațe, amândoi strălucind, spunându-i că fiul este acum în oștirile cerești, nu în armata lumii acesteia. Cleopatra și-a vândut averile, le-a împărțit săracilor și a trăit șapte ani pe lângă biserică, în post și rugăciune.
Ce spun izvoarele: Ce sprijină documentele: cadrul, adică obiceiul foarte răspândit, imediat după prigoane, al strămutării moaștelor de mucenici și al ridicării de biserici peste ele, obicei cunoscut din inscripții și din rapoarte de săpătură în tot Răsăritul creștin. Ce rămâne numai din tradiție: persoanele, vedenia și toată desfășurarea povestirii. Nici data morții ei, nici locul exact al bisericii nu apar în sursele consultate. De aceea nivelul este tradiție.
Canonizare: Nu apare în sursele consultate.
Sfântul Cuvios Ioan de la Rila
Documentat istoricIoan s-a născut în 876 în satul Skrino, de lângă Sofia, într-o Bulgarie creștinată de numai câteva decenii, și viața lui se încrucișează cu istoria politică a două state. Rămas fără părinți de tânăr, a fost păstor, apoi călugăr la Mănăstirea Sfântul Dimitrie din Muntele Ruen, apoi pustnic, șapte ani sub cerul liber pe un pisc stâncos. Țarul Petru I, care a domnit între 927 și 969, a mers până în Munții Rilei să îl vadă; Ioan a refuzat întâlnirea din smerenie, iar cei doi s-au văzut numai de departe, plecându-se unul altuia. Cu cinci ani înaintea morții a scris cu mâna lui Testamentul către ucenici, text care îl arată bun cunoscător al Scripturii și al Sfinților Părinți. A murit la 18 august 946. Pomenirea de la 19 octombrie este a mutării moaștelor la Sofia. Urmează un șir de strămutări datate: în 1183 regele maghiar Bela al III-lea a luat racla ca pradă de război și a dus-o la Strigonium, Esztergomul de acum, dar a trimis-o înapoi după patru ani, împodobită; în 1195 țarul Ioan Asan I le-a mutat în noua capitală, Târnovo; la 1 iulie 1469 au revenit la Rila. Legătura cu noi este directă: în vremea stăpânirii turcești, Mănăstirea Rila a fost ajutată și de domni și ierarhi români, între care Bogdan al III-lea al Moldovei, mitropolitul Grigorie Roșca și episcopul Isaia al Rădăuților.
Ce spun izvoarele: Aceasta este cea mai bine documentată fișă a zilei. Ce sprijină documentele: un text scris de mâna lui, Testamentul către ucenici, alcătuit cu cinci ani înaintea morții; domniile țarilor Petru I și Ioan Asan I; campania regelui Bela al III-lea și șederea raclei la Strigonium; mutările succesive ale moaștelor, cu date; existența și istoria Mănăstirii Rila, monument păstrat. Ce rămâne din tradiție: minunile din tinerețe, între care trecerea râului Struma cu vițelul în brațe. Cele trei zile de pomenire se explică prin trei întâmplări deosebite, nu prin șovăială a calendarului.
Canonizare: Cinstirea lui începe îndată după mutarea moaștelor la Sofia, din porunca țarului Petru I al Bulgariei, care a domnit între 927 și 969. Un act de canonizare anume nu apare în sursele consultate: pomenirea s-a statornicit prin cultul moaștelor.
Sfântul Leontie filosoful
Tradiție, fără izvoare contemporaneMineiul îl pomenește la 19 octombrie între adăugiri, cu porecla de filosof și fără viață. Singurul lucru pe care se poate sprijini o lămurire este porecla însăși, și ea merită explicată, fiindcă înduce în eroare. În limba Bizanțului, filosof nu însemna de obicei ceea ce însemnează pentru noi. Cuvântul se folosea adesea pentru monahul învățat, iar viața monahală însăși era numită adevărata filosofie, în opoziție cu școlile păgâne. Un sfânt numit filosoful în calendar este, mai curnd, un om al cărții și al chiliei decât un dascăl de școală. Atât se poate spune cu temei. Despre veacul în care a trăit, despre locul nevoinței și despre felul morții, sursele consultate nu spun nimic, iar pagina aceasta rămâne cu un gol declarat în locul unei povestiri împrumutate.
Ce spun izvoarele: Golul se cuvine mărturisit: calendarul Patriarhiei Române îl trece la pomenirile adăugate din Minei doar cu numele și cu porecla, fără viață, veac sau loc. Ce sprijină documentele: numai înțelesul poreclei, fiindcă în limbajul bizantin filosof însemna adesea monah învățat, nu filosof în înțelesul de azi. Nu am găsit nicio sursă bisericească sau academică trecând testul casei care să îl identifice. Leontie este un nume purtat de mai mulți sfinți, iar împrumutarea unei vieți de la un omonim ar fi o greșeală mai rea decât golul.
Canonizare: Nu apare în sursele consultate.
Sfântul Felix preotul și Eusebiu diaconul
Tradiție, fără izvoare contemporaneCei doi apar în calendarul Patriarhiei Române la 19 octombrie, în șirul pomenirilor pe care Mineiul le adaugă peste sfinții mari ai zilei, și nu au viață scrisă acolo. Ce se poate spune cu temei este cadrul. Numele arată o pereche de cler: un preot și un diacon, adică tocmai treptele pe care edictul din anul 303 le-a vizat anume, fiindcă stăpânirea a înțeles repede că lovind în slujitori oprea și adunarea credincioșilor. Actele martirice păstrate, mai cu seamă cele apusene, consemnează numeroase perechi de acest fel, judecate și ucise împreună. Numele Felix este latin și unul dintre cele mai frecvente în martirologiile Apusului, ceea ce face identificarea foarte grea: acolo unde un nume se repetă de zeci de ori, orice potrivire făcută fără izvor este o presupunere. De aceea fișa aceasta rămâne cu golul ei mărturisit.
Ce spun izvoarele: Ce sprijină documentele: numai cadrul, adică faptul că edictul din anul 303 a lovit anume în cler și că perechile de preot și diacon judecați împreună sunt bine cunoscute din actele martirice apusene. Ce lipsește: viața, veacul, locul și chiar certitudinea că sunt mucenici, pe care calendarul Patriarhiei Române nu le dă. Numele Felix este latin și foarte des în martirologiile apusene, unde apar mai multe perechi cu nume asemănătoare; o identificare fără izvor ar fi o presupunere, nu o informație.
Canonizare: Nu apare în sursele consultate.
Tradițiile zilei
Pentru ziua de 19 octombrie culegerile clasice nu consemnează niciun obicei al zilei. Nici Simion Florea Marian, nici Elena Niculiță-Voronca, nici Tudor Pamfile nu leagă o datină sau o credință de această dată. Ce se poate spune documentat este rostul răstimpului: ziua cade în cislegile de toamnă și în ultima săptămână înaintea Sfântului Dumitru, sorocul mare al muncilor de toamnă.
Ceasul muncilor de la sfârșitul lui octombrie nu se potrivește pe zile, ci pe un singur soroc: Sfântul Dumitru, la 26 octombrie. Tudor Pamfile, în Agricultura la români, citând culegerea Elenei Niculiță-Voronca, dă din Bucovina credința potrivit căreia „întocmai precum usturoiul, dacă nu l-ai sămănat pân' la Sf. Dumitru, mai mult nu-l poți sămănă”, așa cum bobul nu se mai poate semăna după Sfântul Gheorghe. Așadar țăranul număra zilele până la 26 octombrie, nu de la 19 octombrie, iar ziua de 19 nu avea nici nume popular, nici oprire de lucru. Tot Niculiță-Voronca arată că celelalte repere ale răstimpului se mișcă: cele trei sâmbete de pomenire înaintea Sfântului Dumitru și cea înaintea Sfinților Arhangheli cad în fiecare an în altă zi a lunii. De aici vine și greșeala răspândită: un obicei care ține de Sfântul Dumitru sau de sâmbetele morților este pus, în liste de pe internet, pe seama unei zile fixe din mijlocul lunii. Cine caută datina o va găsi la 26 octombrie.
- Culegere etnograficăTudor Pamfile, Agricultura la români. Studiu etnografic, Academia Română, 1913, p. 187, citând pe E. N.-Voronca ↗
- Culegere etnograficăElena Niculiță-Voronca, Datinele și credințele poporului român, vol. I, ediție îngrijită de Iordan Datcu, p. 232-236 ↗
Cislegile de toamnă, înaintea sorocului Sfântului Dumitru
Ziua de 19 octombrie cade în cislegile de toamnă, răstimpul de dulce dintre Postul Sfintei Marii și Postul Crăciunului, pe care Niculiță-Voronca îl socotește cel mai lung din an: „De la Sf. Marie încep cîșlegele de toamnă. Acestea sînt cele mai lungi. Atuncea să fac și cele mai multe nunți, după strînsul din cîmp, căci este cu ce; toamna e bogată.” Cislegile țin până la 15 noiembrie. Ziua se află totodată în ultima săptămână înaintea Sfântului Dumitru, de la 26 octombrie, sorocul după care anumite semănături de toamnă nu se mai puneau.
Știi o tradiție legată de ziua asta, din satul sau din familia ta? Povestește-ne.
Pe 19 octombrie, în istoria României
-
1497
Regele polon Ioan Albert ridică asediul cetății Suceava, apărată de oamenii lui Ștefan cel Mare, și oastea lui începe retragerea din Moldova. Retragerea s-a încheiat la 26 octombrie cu înfrângerea din Codrii Cosminului, una dintre cele mai grele suferite de Polonia în veacul al XV-lea.
-
1865
Datarea care circulă pentru inaugurarea liniei ferate București-Giurgiu nu se potrivește cu cronologia CFR, care arată că firma engleză John Trevor-Barkley a început construcția la 1 septembrie 1865, iar linia a fost deschisă traficului la 26 august 1869, fiind cea dintâi construită pe teritoriul românesc de atunci. Anul 1865 este al începerii lucrărilor.
-
1868
Se naște Simion Mehedinți, geograf și etnolog, întemeietorul școlii românești de geografie.
-
1897
Se naște Jacques Byck, lingvist și filolog, editor de texte românești vechi.
-
1908
Se naște Dumitru Almaș, prozator și istoric, autor de povestiri istorice citite de generații de școlari.
-
1926
Moare Victor Babeș, bacteriolog și morfopatolog, întemeietorul școlii românești de microbiologie și autor, împreună cu Victor Cornil, al primului tratat de anatomie patologică din lume.
-
1929
Moare dramaturgul Alexandru Davila, autorul piesei Vlaicu Vodă.
-
1935
Moare, la 41 de ani, scriitorul Gib Mihăescu.
-
1961
Moare Mihail Sadoveanu, unul dintre cei mai întinși prozatori ai literaturii române, autorul Baltagului și al Fraților Jderi.
-
2006
Moare actorul Ernest Maftei, una dintre cele mai cunoscute fețe ale filmului românesc.
Pe 19 octombrie, în lume
-
202 î.Hr.
În bătălia de la Zama, legiunile romane conduse de Scipio Africanul îl înfrâng pe Hannibal și pun capăt celui de-al Doilea Război Punic.
-
439
Vandalii, conduși de regele Gaiseric, cuceresc Cartagina, pe care o fac capitala regatului lor din Africa de Nord.
-
1466
Al doilea Tratat de la Thorn încheie Războiul de Treisprezece Ani dintre Polonia și Ordinul Teutonic.
-
1469
Ferdinand al II-lea de Aragon se căsătorește cu Isabela de Castilia, căsătorie din care s-a născut unirea celor două regate și Spania modernă.
-
1512
Martin Luther devine doctor în teologie la Wittenberg.
-
1781
Lordul Cornwallis capitulează la Yorktown înaintea lui George Washington, ceea ce hotărăște soarta Războiului de Independență american.
-
1812
Oastea lui Napoleon începe retragerea din Moscova.
-
1813
Napoleon este înfrânt la Leipzig de armatele Rusiei, Prusiei, Austriei și Suediei, în bătălia numită a Națiunilor.
-
1845
Are loc la Dresda premiera operei Tannhäuser, a lui Richard Wagner.
-
1943
Cercetătorii de la Universitatea Rutgers izolează streptomicina, primul antibiotic eficient împotriva tuberculozei.
-
1987
Bursa de la New York înregistrează o prăbușire de 22,6% a indicelui Dow Jones, ziua rămânând în istorie drept lunea neagră.
Întrebări frecvente
Ce sfinți sunt pe 19 octombrie?
Calendarul Patriarhiei Române pomenește la 19 octombrie pe Sfântul Proroc Ioil, pe Sfântul Mucenic Uar, pe Sfânta Cleopatra și pe Sfântul Cuvios Ioan de la Rila. Mineiul adaugă la aceeași dată pe Sfântul Leontie filosoful și pe Sfântul Felix preotul împreună cu Eusebiu diaconul. Pentru aceste două pomeniri adăugate, calendarul dă numai numele, fără viață și fără veac.
Sfânta Cleopatra din calendar este regina Cleopatra a Egiptului?
Nu, și cele două nu au nicio legătură. Regina Cleopatra a VII-a a murit în anul 30 înainte de Hristos, la Alexandria. Sfânta Cleopatra din calendar este o femeie din Edra, de lângă Muntele Tabor, în Palestina, care a trăit la începutul veacului al IV-lea, a strămutat moaștele Sfântului Mucenic Uar și a ridicat biserică peste ele. Numele era răspândit în Răsăritul elenistic, de unde și încurcătura.
Ce s-a întâmplat pe 19 octombrie în istoria României?
La 19 octombrie 1497 regele polon Ioan Albert a ridicat asediul cetății Suceava și oastea lui a început retragerea din Moldova, care s-a sfârșit cu înfrângerea din Codrii Cosminului, la 26 octombrie. Ziua este și una de doliu cultural: la 19 octombrie 1926 a murit Victor Babeș, întemeietorul școlii românești de microbiologie, iar la 19 octombrie 1961 a murit scriitorul Mihail Sadoveanu.
Linia ferată București-Giurgiu a fost inaugurată pe 19 octombrie 1865?
Datarea aceasta, foarte răspândită în listele de calendar, nu se potrivește cu cronologia companiei care administrează linia. CFR arată că firma engleză John Trevor-Barkley a început construcția la 1 septembrie 1865 și că linia a fost deschisă traficului la 26 august 1869. Anul 1865 este deci al începerii lucrărilor, nu al inaugurării. Nu am găsit o sursă instituțională care să sprijine data de 19 octombrie 1865.
Ce obiceiuri se țin pe 19 octombrie?
Culegerile clasice de etnografie nu consemnează niciun obicei legat anume de 19 octombrie. Calendarul muncilor de la sfârșitul lunii se sprijină pe un singur soroc mare, Sfântul Dumitru, de la 26 octombrie, după care, scrie Pamfile citând pe Niculiță-Voronca, usturoiul nu se mai pune în pământ. Ziua cade în cislegile de toamnă, cel mai lung răgaz de dulce din an și vremea nunților de după strânsul din câmp.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism.