Sursa originală
Pe scurt
În vara anului 2026, 52 de studenți din anul I ai Universității Newcastle au scos la un sit roman din Redesdale, Northumberland, un lanț de aur de circa 7 centimetri, un intaglio de carneol cu Jupiter, un pandantiv de cavalerie aurit și o placă de plumb cu scris latin. Anunțul a fost făcut la 18 noiembrie 2026.
- 01Campanie de vară 2026 la un sit roman din Redesdale, Northumberland, cu 52 de studenți din anul I.
- 02Un lanț de aur de circa 7 cm, lucrat prin tehnica buclă în buclă, găsit în prima zi de săpătură.
- 03O placă de plumb îndoită, cu litere latine cursive, probabil sigiliu comercial.
- 04Un pandantiv de cavalerie de tip peltă, din bronz, cu aurire în mare parte păstrată.
- 05Un intaglio de carneol cu Jupiter, sceptru, Victoria și acvila la picioare; alte două au apărut în 2025.
Universitatea Newcastle a anunțat la 18 noiembrie 2026 rezultatele campaniei de vară de la un sit roman din Redesdale, Northumberland, aproape de marginea de nord a Imperiului. Săpătura este o școală de teren pentru studenții din anul I, iar lotul de piese scoase anul acesta i-a surprins și pe arheologii cu experiență: un lanț de aur aproape întreg, un intaglio de carneol, o placă de plumb cu inscripție și un accesoriu militar cu aurire păstrată.
Lanțul găsit în prima zi
Cea mai spectaculoasă piesă a ieșit chiar în prima zi de săpătură, din mâna studentei Elise Zallu. Este un lanț de aur de aproximativ șapte centimetri, atât de bine păstrat încât, dacă ar fi întreg, s-ar putea purta și astăzi.
A fost făcut prin tehnica romană numită buclă în buclă: în loc de verigi circulare simple, inelele au fost strânse în formă de opt, îndoite și apoi împletite, ca să dea un lanț flexibil. Piesele de acest tip se făceau de obicei din aur foarte curat și apar la bijuteriile de rang înalt, la amuletele militare decorative sau la accesoriile unor ofițeri și ale familiilor lor.
Găsirea unui obiect de aur este ceva ce mulți arheologi pot să nu trăiască într-o carieră întreagă. Ca un student din anul I să descopere un lanț de aur roman bine păstrat în prima zi petrecută în șanț este cu adevărat remarcabil.
Universitatea Newcastle, Școala de Istorie, Studii Clasice și Arheologie
Placa de plumb și accesoriul de cavalerie
O a doua piesă este o bucată de plumb îndoită, pe care se văd litere latine cursive zgâriate, parțial acoperite. Arheologii cred că obiectul este cel mai probabil un sigiliu comercial, folosit la negoț, la taxe, la însemnarea proprietății sau la mișcarea mărfurilor prin rețeaua de aprovizionare a armatei. A doua posibilitate este un mesaj personal sau o tăbliță de blestem, fiindcă în toată lumea romană oamenii zgâriau rugăciuni, nemulțumiri, cereri și uneori blesteme pe foi subțiri de plumb, pe care le îndoiau și le lăsau în locuri sacre.
În ziua a doua a apărut un accesoriu militar de bronz cu aurire păstrată, identificat ca pandantiv de cavalerie de tip peltă. Se prindea pe centura militară, pe harnașamentul calului sau, poate, la capătul de jos al unei teci de spadă. Motivul este o semilună derivată din scuturile mici ale războinicilor din lumea clasică, cu capetele întoarse spre interior, iar fața piesei are nervuri concentrice turnate cu grijă. Deși este puternic corodat după aproape două milenii în pământ, o mare parte din aurire se păstrează.
Un om numit Martinus și un Jupiter de carneol
Printre piesele mai mărunte, studenții au scos monede, vârfuri de lance, accesorii de îmbrăcăminte, ceramică și numeroase graffiti zgâriate pe vase. Un exemplu bine păstrat vine de pe un bol de ceramică sigilată, terra sigillata, pe care scrie MARTIN cu terminația incompletă, deci fie MARTINI, fie MARTINUS. Același nume apare pe mai multe fragmente din campania aceasta, ceea ce arată semne de proprietate puse de cineva care a trăit sau a lucrat acolo.
În ultima săptămână a campaniei, studentele Maisy Warmough și Zoe Yuill au scos un intaglio de carneol lustruit. Intagliile erau geme gravate, montate în inele și folosite ca sigilii personale: suprafața săpată se apăsa în ceară caldă, ca să autentifice un document și să arate cine e proprietarul. Piesa de la Redesdale îl reprezintă pe Jupiter, cu sceptru și cu o figurină mică a Victoriei în mână, și cu o acvilă la picioare. Două alte exemplare au apărut în campania din 2025, iar unul fusese găsit încă în secolul al XIX-lea.
Ce caută, de fapt, săpătura
Campania din vara anului 2026 a adunat 52 de studenți din anul I, împărțiți în două grupe, fiecare cu două săptămâni pe teren, alături de voluntari din Redesdale Archaeology Group. Conducerea săpăturii a fost asigurată de firma The Archaeological Practice Ltd.
Situl este cercetat de Universitatea Newcastle de la începutul anilor 1990, cu campanii mari între 1992 și 1998 și în 2010. Proiectul de acum, pornit în 2021, a explorat până azi urmele a două incinte mari, numite anexe, cu apărările lor, cu clădirile și drumurile din interior și cu urme de activitate industrială. Ideea este că în jurul oricărui punct militar roman exista un peisaj întreg de ateliere, instalații, depozite de aprovizionare, negustori și familii, iar acela este obiectul cercetării.
Ce nu se știe încă
Comunicatul universității nu numește fortul: vorbește despre un sit din Redesdale, nu despre o fortificație anume dintre cele cunoscute pe valea Rede. Nu dă nici o datare pentru piesele scoase, dincolo de încadrarea generală în epoca romană, și nici dimensiunile celor două anexe.
Inscripția de pe placa de plumb nu a fost citită: literele sunt parțial acoperite, iar funcția obiectului, sigiliu comercial sau tăbliță de blestem, rămâne deschisă până la studiul de detaliu. Numele Martinus, apărut pe mai multe fragmente, nu poate fi deocamdată legat de o persoană cunoscută din alte izvoare.
Surse
- Comunicatul Universității Newcastle, „Archaeology students find Roman treasures on first excavation”, 18 noiembrie 2026:, https://www.ncl.ac.uk/press/articles/latest/2026/11/archaeologystudentsredesdale2026/
- Lista comunicatelor Biroului de presă al Universității Newcastle, pentru data și contextul anunțului:, https://www.ncl.ac.uk/press/latest/
- Pagina Școlii de Istorie, Studii Clasice și Arheologie a Universității Newcastle, instituția care conduce cercetarea:, https://www.ncl.ac.uk/hca/
- The Archaeological Practice Ltd, firma care a condus săpătura din 2026:, https://www.archaeologicalpractice.co.uk/
✓ Ce știm sigur
- Săpătura a fost condusă de The Archaeological Practice Ltd, cu voluntari din Redesdale Archaeology Group.
- Lanțul de aur a fost descoperit de studenta Elise Zallu în prima zi a campaniei.
- Intagliul a fost scos în ultima săptămână de Maisy Warmough și Zoe Yuill.
- Situl e cercetat de Universitatea Newcastle de la începutul anilor 1990, cu campanii în 1992-1998 și 2010; proiectul de acum a pornit în 2021.
? Ce rămâne neclar
- Comunicatul nu numește fortul roman de care se leagă situl, ci vorbește despre un sit din Redesdale.
- Inscripția de pe placa de plumb nu este citită; funcția obiectului, sigiliu sau tăbliță de blestem, rămâne deschisă.
- Comunicatul nu dă datări pe piese, nici dimensiunile celor două anexe cercetate.
- Numele Martinus, zgâriat pe mai multe fragmente de ceramică, nu poate fi legat de o persoană atestată altundeva.
Contextul românesc
Pe limesul de nord al Daciei, în nordul Transilvaniei, se cercetează același fel de peisaj: nu numai fortul, ci și ce stătea în jurul lui. La Porolissum, în județul Sălaj, săpăturile au scos la lumină vama, atelierele, amfiteatrul și așezarea civilă, iar la Gherla, Gilău ori Buciumi s-au identificat clădiri și instalații din afara zidurilor. Cât despre piesele mărunte, intaglii romane cu Jupiter și geme gravate se află în colecțiile Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca și ale Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia, provenite în bună parte din Apulum și din Sarmizegetusa Ulpia Traiana. Școlile de teren pentru studenți funcționează și la noi, de pildă la Histria, cel mai vechi șantier arheologic din România, deschis în 1914.
Întrebări frecvente
Ce este tehnica buclă în buclă?
O metodă romană de a face lanțuri de aur. În loc de verigi circulare simple, inelele sunt strânse în formă de opt, îndoite și apoi împletite unul în altul, ca lanțul să fie flexibil. Se folosea aur foarte curat, iar rezultatul apare la bijuterii de rang înalt.
Ce poate fi placa de plumb îndoită?
Cel mai probabil un sigiliu comercial, legat de negoț, de taxe, de însemnarea proprietății sau de mișcarea mărfurilor prin rețeaua de aprovizionare a armatei. A doua posibilitate este un mesaj personal sau o tăbliță de blestem, obicei răspândit în toată lumea romană.
Ce este un pandantiv de cavalerie de tip peltă?
Un ornament de bronz prins pe centura militară, pe harnașamentul calului sau la capătul unei teci de spadă. Motivul este o semilună derivată din scuturile mici ale războinicilor clasici, cu capetele întoarse spre interior. Exemplarul de la Redesdale păstrează o mare parte din aurire.
La ce foloseau intagliile?
Erau geme gravate montate în inele și folosite ca sigilii personale: suprafața săpată se apăsa în ceară caldă pentru a autentifica un document și a arăta cine este proprietarul. Cel de la Redesdale, din carneol lustruit, îl reprezintă pe Jupiter cu sceptru, Victoria și acvila.
De cât timp se sapă la Redesdale?
Universitatea Newcastle cercetează situl de la începutul anilor 1990, cu campanii mari între 1992 și 1998 și în 2010. Proiectul actual a început în 2021 și a explorat urmele a două incinte mari, numite anexe, cu apărări, clădiri, drumuri și urme de activitate industrială.
Acest articol este o adaptare în limba română, cu context suplimentar. Informațiile științifice aparțin autorilor sursei originale. Cum lucrăm la Radar
Povestea întreagă a lui Dracula, pe izvoare
Cartea urmărește drumul de la Vlad Țepeș, domnul din documente, la contele din roman, cu izvoarele puse cap la cap. O primești întreagă, în PDF, dacă te abonezi la scrisoarea de sâmbătă, sau o cumperi de pe Amazon.
Linkul către Amazon este link de afiliat: dacă cumperi prin el, Historix primește un comision mic, fără niciun cost în plus pentru tine.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism. Vezi ce conține scrisoarea.
Laurențiu Dicu
Fondator, editor, pasionat de istorie
Vezi pagina autorului →


