Sari la conținut
Ultimele
HISTORIX.RO

Un tezaur de 36 de piese la Ordășei, lângă un tumul din epoca bronzului

Un tezaur de 36 de piese de argint din evul mediu târziu a fost găsit la Ordășei, raionul Telenești, lângă un tumul din epoca bronzului. Piesele, risipite de lucrările agricole pe o suprafață de circa 15 pe 15 metri în toamna anului 2024, au fost publicate acum în Revista Arheologică, cu analize de compoziție a metalelor.

Laurențiu Dicu
Adaptat de Laurențiu Dicu
19 noiembrie 2026, 10:00 · 4 min de citit

Sursa originală

Revista Arheologică · „Vlad Vornic, Sergiu Matveev, Sergiu Popovici, Jaroslav Peška, Ion Ursu, Lazari Dermenji, Tezaur de podoabe și accesorii vestimentare din evul mediu târziu descoperit la Ordășei (r-nul Telenești)”
Publicat 2026-07-06
Citește originalul ↗
Peisaj de câmpuri cultivate și dealuri line în raionul Telenești, Republica Moldova
Câmpuri și dealuri în raionul Telenești, Republica Moldova. Tezaurul a ieșit la lumină pe un platou dintre două sate ale raionului, scos din pământ de lucrările agricole. Wikimedia Commons, foto Anatolii Zubaniuk · CC BY 3.0

Pe scurt

Un tezaur de 36 de piese, cele mai multe de argint, a fost găsit în toamna anului 2024 la Ordășei, raionul Telenești, Republica Moldova, pe un platou de lângă un tumul din epoca bronzului. Studiul, apărut în 2026 în Revista Arheologică, îl datează între sfârșitul secolului al XVI-lea și secolul al XVII-lea.

  • 0136 de piese, cele mai multe de argint, plus câteva de bronz și două fragmente de ceramică.
  • 02Găsite în toamna anului 2024 pe platoul dintre Ordășei și Prodănești, raionul Telenești.
  • 03Risipite de lucrările agricole pe circa 15 pe 15 metri, lângă un tumul din epoca bronzului.
  • 04Analizele XRF arată argint cu proporții variabile de cupru și cositor, plus două aliaje pe bază de cupru.
  • 05Datare prin comparație: din ultimele decenii ale secolului al XVI-lea până la sfârșitul secolului al XVII-lea, cel mai probabil în prima jumătate a acestuia.

În toamna anului 2024, pe platoul dintre satele Ordășei și Prodănești, raionul Telenești, Republica Moldova, a ieșit la lumină un tezaur de 36 de piese, cele mai multe de argint. Nu a fost scos de arheologi dintr-o groapă intactă: lucrările agricole îl risipiseră pe o suprafață de aproximativ 15 pe 15 metri, în imediata apropiere a unui tumul din epoca bronzului cercetat în aceeași campanie. Studiul complet, cu analize de compoziție a metalelor, a apărut în Revista Arheologică, iar Agenția Națională Arheologică a anunțat publicarea.

Ce s-a găsit

Ansamblul numără 36 de obiecte: cele mai multe de argint, câteva de bronz și două fragmente de ceramică. Sunt podoabe și accesorii de îmbrăcăminte, nu monede, ceea ce îl deosebește de cele mai multe tezaure medievale cunoscute din regiune, care amestecă de obicei bani și piese de port.

  • cercei de filigran, cu montură cu mai multe fețe
  • un cercel compus, cu pandantivi
  • un pandantiv tronconic
  • o cataramă de centură în formă de S
  • numeroși nasturi globulari, de două tipuri, mici și mari, unii cu miez care zornăie
  • un fragment de inel de bronz

Nasturii cu miez mobil sunt un detaliu de meșteșug care spune ceva despre purtător: se montau pe haine de sărbătoare și erau gândiți să se audă la mers. Catarama în formă de S este, potrivit autorilor, o piesă rară.

Ce au arătat analizele de metal

Piesele au trecut prin analize de fluorescență de raze X, metoda care citește compoziția unui aliaj fără să taie obiectul. Rezultatul arată o varietate tehnologică: majoritatea sunt de argint, cu proporții variabile de cupru și de cositor, iar două obiecte aparțin unor aliaje pe bază de cupru.

Diferențele de aliaj dintr-un singur tezaur înseamnă, de regulă, că piesele nu au fost făcute în același atelier și nici în același moment. Un ansamblu de port se strângea în ani, uneori în generații, iar argintul se recupera și se retopea.

Cum a fost datat

Fără monede, datarea s-a făcut prin comparație cu tezaure asemănătoare din Republica Moldova și din spațiul carpato-nistrean. Autorii așază ansamblul între ultimele decenii ale secolului al XVI-lea și sfârșitul secolului al XVII-lea, cel mai probabil în prima jumătate a acestuia din urmă.

Caracterul luxos al unora dintre piese și prezența cataramei rare îi duc pe cercetători la concluzia că tezaurul a aparținut unei persoane cu statut social înalt. Lucrarea insistă, de altfel, pe însemnătatea tezaurelor medievale pentru reconstituirea contextului social, economic și cultural al vremii, dincolo de valoarea materialului.

Cine a lucrat și unde s-a publicat

Cercetările din toamna anului 2024 au fost făcute de Agenția Națională Arheologică din Republica Moldova, în parteneriat cu Centrul de Arheologie din Olomouc, din Cehia. Studiul este semnat de Vlad Vornic, Sergiu Matveev, Sergiu Popovici, Jaroslav Peška, Ion Ursu și Lazari Dermenji, iar analizele de fizică aplicată vin de la Universitatea de Stat din Moldova.

Textul a apărut în Revista Arheologică, serie nouă, volumul XXII, numărul 1, 2026, paginile 284 până la 305, publicație a Institutului Patrimoniului Cultural din Chișinău.

De ce contează un tezaur fără monede

Monedele sunt, pentru arheolog, cel mai comod reper: au an, au emitent, au o greutate care se poate măsura. Un tezaur alcătuit numai din podoabe și accesorii de port cere altă muncă, de tipologie și de analogie, iar marja de eroare crește. În schimb, un asemenea ansamblu spune mai mult despre oameni decât despre economie: ce purtau, cum voiau să fie văzuți, ce meșteri aveau la îndemână.

Lucrarea citează, pentru comparație, piese din săpăturile de la Suceava și de la Cetatea Neamțului, de la biserica Sfântul Nicolae din Rădăuți și de la Orașul de Floci, pe lângă tezaurele din stânga Prutului. Aceeași modă de port, așadar, de la Carpați până la Nistru.

Ce nu se știe încă

Nu se știe de ce a fost ascuns tezaurul și nici dacă a fost ascuns cu adevărat: lucrările agricole au distrus contextul, deci nu se poate spune dacă piesele stăteau într-un vas, într-o pungă sau într-o groapă anume. Cele două fragmente de ceramică sunt singurul indiciu posibil de recipient, iar rezumatul lucrării nu le atribuie această funcție.

Legătura cu tumulul din epoca bronzului de lângă este, deocamdată, doar de vecinătate. Între cele două se întinde un răstimp de peste trei milenii, iar faptul că oamenii din secolul al XVII-lea au folosit movila ca reper în peisaj este o ipoteză firească, nu un fapt demonstrat.

Surse

  1. Pagina lucrării în arhiva deschisă a Institutului Patrimoniului Cultural din Chișinău, cu rezumat și bibliografie:, https://journals.ich.md/index.php/archaeology/en/article/view/186
  2. Cuprinsul volumului XXII, nr. 1, 2026 al Revistei Arheologice:, https://journals.ich.md/index.php/archaeology/en/issue/view/74

✓ Ce știm sigur

  • Tezaurul cuprinde cercei de filigran, un cercel compus cu pandantivi, un pandantiv tronconic, o cataramă de centură în formă de S, nasturi globulari de două tipuri și un fragment de inel de bronz.
  • Cercetarea a fost făcută de Agenția Națională Arheologică din Republica Moldova împreună cu Centrul de Arheologie din Olomouc.
  • Studiul a apărut în Revista Arheologică, vol. XXII, nr. 1, 2026, p. 284-305.
  • Autorii consideră, pe baza pieselor de lux și a cataramei rare, că tezaurul a aparținut unei persoane cu statut social înalt.

? Ce rămâne neclar

  • Rezumatul nu precizează dacă piesele au fost depuse într-un recipient; cele două fragmente de ceramică nu primesc această funcție.
  • Nu se cunoaște împrejurarea ascunderii, fiindcă lucrările agricole au distrus contextul de depunere.
  • Datarea se sprijină pe analogii, nu pe monede, deci intervalul rămâne de aproximativ un secol.
  • Legătura dintre tezaur și tumulul din epoca bronzului este, deocamdată, doar de vecinătate în teren.

Contextul românesc

Tezaurul se așază într-o serie bine cunoscută de pe ambele maluri ale Prutului: podoabele feudale de la Olteni, în zona Focșanilor, publicate în 1959, tezaurul de obiecte și monede de la Păun, comuna Mihălășeni, județul Botoșani, publicat în 1972, și tezaurul de la Furceni, raionul Orhei, de la începutul secolului al XVII-lea. Aceasta este, de fapt, aceeași modă de port, a unei lumi boierești și orășenești care nu ținea seama de granițele de azi, iar bibliografia lucrării de la Ordășei citează alături săpături de la Suceava, de la Cetatea Neamțului, de la Rădăuți și de la Orașul de Floci. Cronologic, prima jumătate a secolului al XVII-lea este în Moldova vremea lui Vasile Lupu, adică a unei curți care își arăta bogăția în ctitorii și în argintărie.

Întrebări frecvente

Unde a fost descoperit tezaurul de la Ordășei?

Pe platoul dintre satele Ordășei și Prodănești, raionul Telenești, Republica Moldova, în imediata apropiere a unui tumul din epoca bronzului cercetat în aceeași campanie, din toamna anului 2024. Piesele erau risipite pe o suprafață de aproximativ 15 pe 15 metri.

Ce piese cuprinde?

36 de obiecte: cercei de filigran cu montură cu mai multe fețe, un cercel compus cu pandantivi, un pandantiv tronconic, o cataramă de centură în formă de S, nasturi globulari mici și mari, unii cu miez care zornăie, și un fragment de inel de bronz. Cele mai multe sunt de argint.

Cum a fost datat, dacă nu are monede?

Prin comparație cu tezaure asemănătoare din Republica Moldova și din spațiul carpato-nistrean. Autorii îl așază între ultimele decenii ale secolului al XVI-lea și sfârșitul secolului al XVII-lea, cel mai probabil în prima jumătate a secolului al XVII-lea.

Ce arată analizele de compoziție?

Analizele de fluorescență de raze X au dat o varietate tehnologică: cele mai multe piese sunt de argint, cu proporții variabile de cupru și de cositor, iar două obiecte aparțin unor aliaje pe bază de cupru. Metoda citește aliajul fără să taie piesa.

Cine a făcut cercetarea și unde s-a publicat?

Agenția Națională Arheologică din Republica Moldova, în parteneriat cu Centrul de Arheologie din Olomouc, Cehia. Studiul, semnat de șase autori, a apărut în Revista Arheologică, serie nouă, vol. XXII, nr. 1, 2026, paginile 284 până la 305, publicație a Institutului Patrimoniului Cultural din Chișinău.

Acest articol este o adaptare în limba română, cu context suplimentar. Informațiile științifice aparțin autorilor sursei originale. Cum lucrăm la Radar

Coperta cărții Dracula, The True Story Behind the Legend, de Laurentiu D. Dicu
Cartea casei

Povestea întreagă a lui Dracula, pe izvoare

de Laurentiu D. Dicu · 45.000 de cuvinte · în engleză

Cartea urmărește drumul de la Vlad Țepeș, domnul din documente, la contele din roman, cu izvoarele puse cap la cap. O primești întreagă, în PDF, dacă te abonezi la scrisoarea de sâmbătă, sau o cumperi de pe Amazon.

Linkul către Amazon este link de afiliat: dacă cumperi prin el, Historix primește un comision mic, fără niciun cost în plus pentru tine.

Scrisoarea de sâmbătă

Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână

Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism. Vezi ce conține scrisoarea.

Vreau și

Prin abonare primești scrisoarea săptămânală Historix pe adresa de mai sus. Îi trimitem întâi un email de confirmare, iar abonarea începe abia după ce apeși linkul din el. Te poți dezabona oricând, dintr-un clic, din orice email. Politica de confidențialitate.

Urmărește Historix

Istoria, cu dovezi, în fiecare zi pe rețeaua ta preferată.

Laurențiu Dicu Adaptat de Laurențiu Dicu Fondator, editor, pasionat de istorie Vezi pagina autorului →

Mai mult din Radar

Vezi tot →
17 nov. · Arheološki institut Beograd

Titus Ulpius Flavius, primul locuitor cunoscut pe nume al cetății Cuppae

La cetățuia romană Cuppae, de la Golubaț, pe malul drept al Dunării, arheologii au scos un monument funerar cu numele lui Titus Ulpius Flavius. Institutul Arheologic din Belgrad anunță, alături de el, un zid de apus păstrat pe patru metri înălțime și câteva sute de alte piese.

4 min de citit