Sari la conținut
Ultimele
HISTORIX.RO

Apollo 12 pe Lună, 19 noiembrie 1969: ce au adus de pe Surveyor 3

Prima aterizare de precizie pe alt corp ceresc, la 163 de metri de o sondă veche de 31 de luni. Ce au desprins Conrad și Bean din Surveyor 3 și de ce bacteria găsită în camera ei nu dovedește ce se crede.

Laurențiu Dicu
19 noiembrie 2026, 15:30 · 8 min de citit

Sursa originală

nasa.gov · „NASA, Apollo 12: The Pinpoint Mission”
Citește originalul ↗
Charles Conrad lângă sonda Surveyor 3, cu modulul lunar Intrepid în fundal
Charles Conrad, comandantul misiunii Apollo 12, examinează sonda Surveyor 3 în a doua ieșire pe suprafața Lunii. În dreapta, în fundal, se vede modulul lunar Intrepid. NASA, fotografie de Alan L. Bean, prin Wikimedia Commons · Domeniu public

Pe scurt

Apollo 12 a aselenizat la 19 noiembrie 1969 în Oceanul Furtunilor, la aproximativ 163 de metri de sonda Surveyor 3, prima aterizare de precizie pe alt corp ceresc. Charles Conrad și Alan Bean au desprins camera de televiziune a sondei și au adus-o pe Pământ, iar bacteria găsită în ea a născut un mit care circulă până azi.

  • 01Apollo 12 a aselenizat la 19 noiembrie 1969 în Oceanul Furtunilor, la aproximativ 163 de metri de sonda Surveyor 3.
  • 02O corecție de traiectorie calculată la Houston a scurtat distanța cu vreo 1.280 de metri și a făcut posibilă prima aterizare de precizie pe alt corp ceresc.
  • 03La 20 noiembrie, Conrad și Bean au desprins camera de televiziune a sondei, de 7,7 kilograme, lopățica motorizată, cablu, tubulatură de aluminiu și sticlă.
  • 04Cercetătorii voiau cablul fiindcă în el fuseseră prinse organisme biologice, iar întrebarea era dacă vreunul a supraviețuit.
  • 05Bacteria Streptococcus mitis a fost găsită într-o singură probă din 33, luată din spumă pusă în bulion nediluat, fără control negativ.
  • 06Filmele prelevării arată că tehnicianul s-a aplecat cu fața spre zona prelevată, deci contaminarea la laborator nu poate fi exclusă.
Adevărul istoric din spatele legendei
  1. Nu se poate verifica

    „O bacterie de pe Pământ a supraviețuit doi ani și jumătate pe Lună, în camera sondei Surveyor 3.”

    Singurul rezultat pozitiv din 33 de probe a venit dintr-o bucată de spumă pusă în bulion nediluat, fără control negativ, iar filmele prelevării arată tehnicianul aplecat cu fața exact spre zona din care s-a luat spuma.

  2. Fals

    „În piesele aduse de pe Surveyor 3 nu s-a găsit nicio bacterie.”

    O cultură de Streptococcus mitis a crescut într-adevăr din una dintre probele luate din interiorul camerei; ce se discută este originea ei, nu existența.

  3. Fals

    „Apollo 12 a ajuns din întâmplare lângă Surveyor 3.”

    Aterizarea de precizie era obiectiv declarat al misiunii, iar o corecție de traiectorie calculată la Houston a scurtat distanța cu vreo 1.280 de metri, așezând modulul la aproximativ 163 de metri de sondă.

La 19 noiembrie 1969, modulul lunar Intrepid s-a așezat în Oceanul Furtunilor la aproximativ 163 de metri de o sondă americană care stătea acolo din 1967. Apollo 12 a fost prima aterizare de precizie pe alt corp ceresc, iar a doua ieșire a echipajului a avut un obiectiv neobișnuit: să demonteze bucăți din sonda veche și să le aducă pe Pământ. Din una dintre acele piese s-a născut una dintre cele mai rezistente legende ale erei spațiale.

Ce a reușit Apollo 12 la 19 noiembrie 1969?

A aterizat exact unde își propusese, și aceasta era, de fapt, misiunea. Apollo 12 pornise de la Cape Kennedy la 14 noiembrie 1969, pe o vreme de ploaie, iar racheta Saturn V a fost lovită de fulger: controlorii au pierdut legătura de telemetrie la 36 de secunde de la decolare și încă o dată la 52 de secunde. Primul etaj a continuat să ardă, circuitele au fost verificate pe orbita terestră și nu s-a găsit nimic grav.

La 19 noiembrie, cu modulul lunar Intrepid aflat în spatele Lunii, la vreo 109 ore și 23 de minute de la decolare, a început manevra de coborâre a orbitei. Când legătura s-a reluat, datele de pe Intrepid nu se potriveau cu cele de la Houston. Un procesor de date de zbor nou, numit Lear, a calculat traiectoria adevărată, iar corecțiile au fost transmise prin voce echipajului: scurtarea distanței cu aproximativ 1.280 de metri. Charles Conrad a condus semi-manual ultimii 150 de metri.

Intrepid s-a așezat în Oceanul Furtunilor la vreo 37 de metri nord-est de craterul Head și la aproximativ 163 de metri nord-vest de locul unde stătea sonda Surveyor 3, în craterul ei. Apollo 11 aterizase cu circa 1.530 de kilometri mai la apus. Richard Gordon, rămas pe orbită la 111 kilometri, a reușit să vadă prin luneta sextantului, cu mărire de 28 de ori, atât modulul lunar, cât și sonda.

De ce conta atât de mult precizia aterizării?

Fiindcă fără ea știința lunară rămânea la mila hazardului. Printre obiectivele declarate ale misiunii Apollo 12 figura dezvoltarea tehnicilor pentru aterizări de precizie, iar locul ales era Situl 7, lângă o sondă care stătea pe Lună din aprilie 1967. Dacă un modul lunar putea fi pus la o aruncătură de piatră de o țintă dinainte știută, atunci misiunile următoare puteau fi trimise la formațiunile geologice pe care le voiau geologii, nu la primul loc plat disponibil. Apollo 12 a demonstrat acest lucru la prima încercare.

Ce au luat astronauții de pe Surveyor 3?

A doua ieșire pe suprafață a început la 20 noiembrie, cu o oră și jumătate mai devreme decât fusese planificat, și a durat trei ore și 48 de minute. Conrad și Bean au făcut un traseu de aproape 1,6 kilometri, depărtându-se până la vreo 400 de metri de modul, au ocolit craterele Head, Bench, Sharp și Halo, apoi au intrat în craterul Surveyor, lat de aproape 200 de metri, pe marginea căruia sonda stătea la vreo 45 de metri de buză, în cadranul sudic.

Sonda a fost fotografiată amănunțit înainte ca piesele să fie desprinse. Camera de televiziune, de 7,7 kilograme, a fost tăiată de pe suportul ei ca să poată fi studiate pe Pământ angrenajele, motoarele, optica, metalele și lubrifianții după 31 de luni de stat în vid, praf și salturi de temperatură. Au fost luate și lopățica motorizată a sondei, bucăți de cablu de televiziune, tubulatură de aluminiu și sticlă. Documentația NASA spune limpede și de ce interesa cablul: în el fuseseră prinse organisme biologice, iar cercetătorii voiau să afle dacă vreunul supraviețuise.

În aceeași ieșire au fost strânse aproximativ 32 de kilograme de roci și pulbere, plus material scos de la până la 80 de centimetri adâncime. Echipajul a petrecut în total 31,6 ore pe Lună. Camera sondei a fost recuperată la 20 noiembrie 1969, iar prelevarea de probe pentru analiza microbiologică a început la 8 ianuarie 1970.

A supraviețuit o bacterie pe Lună? Ce spun documentele

Povestea care circulă spune că o bacterie obișnuită de pe Pământ, Streptococcus mitis, a stat doi ani și jumătate în camera Surveyor 3, pe Lună, și a fost găsită vie la întoarcere. Rezultatul a fost publicat în 1971 de F. J. Mitchell și W. L. Ellis, în volumul celei de-a doua Conferințe de Științe Lunare, iar de acolo a intrat în toate colecțiile de curiozități. Reexaminarea făcută la NASA de John Rummel, Judith Allton și Don Morrison arată însă că dosarul nu ține.

  • Din cablurile aduse de pe Surveyor 3 nu s-a izolat niciun microb viabil, la fel ca din toate probele de suprafață aduse de misiunile Apollo.
  • În corpul camerei, 10 din 11 locuri prelevate, adică 32 din 33 de probe, au ieșit curate.
  • Singurul rezultat pozitiv a venit dintr-o bucată de spumă poliuretanică de izolație, pusă în bulion de tioglicolat nediluat.
  • Nu s-a folosit nicio probă de control negativ pentru procedura de prelevare, doar un control pozitiv, camera rămasă pe Pământ.
  • Streptococcus mitis era una dintre bacteriile izolate de rutină de la membrii echipajului.

Mai e și drumul camerei. A fost adusă la modulul lunar într-un sac de probe purtat de un astronaut, sac închis cu fermoar, a stat așa la decolarea de pe Lună, apoi în modulul de comandă până pe Pământ, a fost dusă în carantină la Laboratorul de Recepție Lunară și pusă în două pungi de teflon, păstrate la temperatura camerei. Pe tot acest traseu, camera a călătorit alături de oameni dintre care unii purtau exact bacteria care avea să fie găsită în ea.

Argumentul cel mai greu a venit târziu. Filmele de 16 milimetri ale prelevării, regăsite după decenii în Maryland, au fost analizate cadru cu cadru. Ele arată că tehnicianul s-a aplecat cu bustul în hota de lucru și a stat cu fața exact spre zona din care s-a luat spuma, iar probele de spumă au fost ultimele luate. Dacă respirația lui a contaminat spuma, nimic nu o mai putea dovedi, fiindcă nicio altă suprafață nu a mai fost prelevată după acel moment. Judith Allton adaugă un detaliu de atelier: participanții purtau halate cu mâneci scurte, deci cu brațele descoperite.

Mai este și întrebarea fizică. Estimările centrului de la Houston arată că interiorul camerei Surveyor 3 a ajuns la o temperatură maximă de aproximativ 70 de grade Celsius. Un microb care formează spori ar avea unele șanse, dar Streptococcus mitis nu formează spori și este mult mai sensibil la căldură, chiar în vid.

Ce spune cercetarea de azi despre supraviețuirea pe Lună?

Un model publicat în 2019 în revista Astrobiology, de Andrew Schuerger, John Moores, David Smith și Günther Reitz, pune cifre pe duritatea mediului lunar. Din rezumatul studiului publicat de autori reiese că suprafața Lunii combină radiație ultravioletă puternică, temperaturi de la minus 171 la plus 140 de grade Celsius, vid înaintat și radiație ionizantă, iar suprafețele exterioare ale navelor trec de 100 de grade în timpul zilei lunare. Modelul integrat al autorilor prevede, pentru suprafețele exterioare de la ecuator, o reducere teoretică uriașă a încărcăturii microbiene viabile la fiecare lunație.

Aceasta nu înseamnă că întrebarea pusă în 1969 era absurdă. Interiorul unei camere de televiziune este un adăpost: ferit de ultraviolete, cu temperaturi mai blânde decât ale carcasei. Tocmai de aceea cercetătorii au vrut cablul și spuma, nu o bucată de tablă de la exterior. Întrebarea era bună; răspunsul dat atunci nu a fost însă curățat de sursele de eroare.

Ce rămâne adevărat din povestea aceasta

Rămâne mult. Apollo 12 a dovedit că un echipaj poate fi pus pe Lună la o distanță de mers pe jos de o țintă aleasă dinainte, cu o corecție de traiectorie calculată în câteva minute la Houston și citită cu voce tare în cabină. Rămâne că oamenii aceia au demontat o sondă veche de 31 de luni, cu mănuși de scafandru. Și rămâne faptul că cineva, în 1969, a gândit un experiment de microbiologie pe tehnică lăsată pe alt corp ceresc, într-o vreme când protecția planetară era o disciplină abia născută.

Autorii reexaminării de la NASA își încheie analiza cu o observație care spune ceva și despre meseria noastră: faptul că specialiștii nu cred povestea nu o face să dispară, fiindcă internetul nu uită. Un rezultat vechi de o jumătate de veac, obținut fără control negativ, continuă să fie citat drept dovadă că viața pământeană a rezistat pe Lună. Istoria științei nu se scrie doar cu descoperiri, se scrie și cu astfel de corecturi.

Surse

  1. NASA, Apollo 12: The Pinpoint Mission, https://www.nasa.gov/missions/apollo/apollo-12-the-pinpoint-mission/
  2. John D. Rummel, Judith H. Allton, Don Morrison, A Microbe on the Moon? Surveyor III and Lessons Learned for Future Sample Return Missions, https://science.nasa.gov/wp-content/uploads/2023/04/A_Microbe_on_the_Moon_TAGGED.pdf
  3. A. C. Schuerger, J. E. Moores, D. J. Smith, G. Reitz, A Lunar Microbial Survival Model for Predicting the Forward Contamination of the Moon, Astrobiology, 2019, https://doi.org/10.1089/ast.2018.1952
  4. Biroul Istoricului, Departamentul de Stat al Statelor Unite, Travels of the President, Romania, https://history.state.gov/departmenthistory/travels/president/romania
  5. Biblioteca Prezidențială Richard Nixon, almanahul zilei de 2 august 1969, https://www.nixonlibrary.gov/research/almanac/august-2-1969

✓ Ce știm sigur

  • Data și locul aselenizării: 19 noiembrie 1969, Oceanul Furtunilor, la aproximativ 163 de metri de Surveyor 3.
  • Echipajul: Charles Conrad și Alan Bean pe suprafață, Richard Gordon pe orbita lunară.
  • Surveyor 3 a fost lansată la 17 aprilie 1967 și a aterizat la 20 aprilie 1967.
  • Camera de televiziune a sondei a fost recuperată la 20 noiembrie 1969, iar prelevarea de probe microbiologice a început la 8 ianuarie 1970.
  • Din cabluri și din toate probele de suprafață aduse de misiunile Apollo nu s-a izolat niciun microb viabil.
  • Singura cultură pozitivă a venit dintr-o probă de spumă poliuretanică din interiorul camerei.

? Ce rămâne neclar

  • Dacă bacteria găsită în 1971 provenea de pe Lună sau din laboratorul în care s-a făcut prelevarea: dovezile nu permit un răspuns, iar lipsa controlului negativ nu mai poate fi reparată.
  • Temperatura reală atinsă în interiorul camerei: cifra de aproximativ 70 de grade Celsius este o estimare a centrului de la Houston, nu o măsurătoare făcută pe Lună.
  • Cât de bine a fost ferită spuma de izolație de contaminarea din timpul manipulării, fiindcă probele de acolo au fost ultimele luate.

Contextul românesc

Legătura directă a României cu Apollo 12 nu există: nici un cercetător, nici un institut și nicio piesă din țară nu apar în documentația misiunii sau în analizele de pe Surveyor 3, iar căutarea în sursele NASA și în arhivele oficiale americane nu a scos la iveală altceva. Cel mai apropiat punct de atingere este diplomatic și cade în aceeași vară: la 2 și 3 august 1969, Richard Nixon a făcut o vizită oficială la București și s-a întâlnit cu Nicolae Ceaușescu, prima vizită a unui președinte american în România. Documentele Casei Albe trec escala la Otopeni în cadrul turneului mondial al președintelui, iar schimbul de toasturi s-a ținut la Consiliul de Stat. Pentru cititorul român, cronologia comparată spune destul: în toamna în care doi americani demontau o sondă pe Lună, România era locul în care Statele Unite își încercau prima deschidere spre o capitală din blocul sovietic.

Întrebări frecvente

Când a aselenizat Apollo 12?

La 19 noiembrie 1969, în Oceanul Furtunilor, după o decolare de la Cape Kennedy pe 14 noiembrie în care racheta Saturn V a fost lovită de fulger. Modulul lunar Intrepid s-a așezat la aproximativ 163 de metri de sonda Surveyor 3 și la vreo 37 de metri de craterul Head.

Cine a mers pe Lună în misiunea Apollo 12?

Charles Conrad și Alan Bean au coborât pe suprafață, devenind al treilea și al patrulea om care a pășit pe Lună, iar Richard Gordon a rămas pe orbita lunară, în modulul de comandă Yankee Clipper. Cei doi au petrecut în total 31,6 ore pe Lună, în două ieșiri.

Ce piese au luat astronauții de pe Surveyor 3?

Camera de televiziune, de 7,7 kilograme, tăiată de pe suportul ei, lopățica motorizată a sondei, bucăți de cablu de televiziune, tubulatură de aluminiu și sticlă. Scopul era studierea angrenajelor, motoarelor, opticii, metalelor și lubrifianților după 31 de luni petrecute pe Lună.

Este adevărat că o bacterie a supraviețuit pe Lună?

Nu se poate dovedi. Bacteria Streptococcus mitis a crescut dintr-o singură probă din 33, o bucată de spumă de izolație pusă în bulion nediluat, fără probă de control negativ. Aceeași bacterie era izolată de rutină de la membrii echipajului, iar prelevarea filmată ridică singură suspiciunea contaminării.

De ce a fost Apollo 12 numită misiunea de precizie?

Pentru că dezvoltarea tehnicilor de aterizare de precizie era un obiectiv declarat al misiunii. O corecție calculată la Houston cu un procesor nou, numit Lear, a scurtat distanța cu vreo 1.280 de metri, iar Conrad a condus semi-manual ultimii 150 de metri ai coborârii.

Coperta cărții Dracula, The True Story Behind the Legend, de Laurentiu D. Dicu
Cartea casei

Povestea întreagă a lui Dracula, pe izvoare

de Laurentiu D. Dicu · 45.000 de cuvinte · în engleză

Cartea urmărește drumul de la Vlad Țepeș, domnul din documente, la contele din roman, cu izvoarele puse cap la cap. O primești întreagă, în PDF, dacă te abonezi la scrisoarea de sâmbătă, sau o cumperi de pe Amazon.

Linkul către Amazon este link de afiliat: dacă cumperi prin el, Historix primește un comision mic, fără niciun cost în plus pentru tine.

Scrisoarea de sâmbătă

Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână

Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism. Vezi ce conține scrisoarea.

Vreau și

Prin abonare primești scrisoarea săptămânală Historix pe adresa de mai sus. Îi trimitem întâi un email de confirmare, iar abonarea începe abia după ce apeși linkul din el. Te poți dezabona oricând, dintr-un clic, din orice email. Politica de confidențialitate.

Urmărește Historix

Istoria, cu dovezi, în fiecare zi pe rețeaua ta preferată.

Laurențiu Dicu Autor Laurențiu Dicu Fondator, editor, pasionat de istorie Vezi pagina autorului →

Mai mult din Evenimentele zilei

Vezi tot →