Sari la conținut
Ultimele
HISTORIX.RO

Școala Flotilei, Galați 1872: ce scrie în actul care a creat-o

La 17 noiembrie 1872, o decizie a Ministerului de Război crea la Galați o școală pentru ofițerii și subofițerii Flotilei. Numele din document spune altceva decât tradiția.

Laurențiu Dicu
17 noiembrie 2026, 08:30 · 6 min de citit

Sursa originală

anmb.ro · „Academia Navală „Mircea cel Bătrân”, Istoric”
Citește originalul ↗
Vedere litografiată a portului Galați pe Dunăre, 1853
Portul moldovenesc Galați, pe Dunăre, într-o vinietă litografiată publicată în 1853 pe harta Imperiului Otoman tipărită la Lyon de Gadola. În cazarma de pe malul Dunării, ridicată în 1851, se mută în 1867 comandamentul Corpului Flotilei, iar acolo se deschide, în 1872, școala creată prin Decizia nr. 15. Wikimedia Commons, Public domain. Wikimedia Commons · Public domain

Pe scurt

Școala Flotilei de la Galați a fost creată la 17 noiembrie 1872, prin Decizia Ministerului de Război nr. 15. Avea cursuri de doi ani, două secțiuni și, ca director, pe comandantul Corpului Flotilei. În actul oficial se numea Școala de Sub-Oficieri și Oficieri din Arma Flotilei și a pregătit 15 cursanți din cadrele inferioare.

  • 01Prin Decizia Ministerului de Război nr. 15 din 17 noiembrie 1872 se crea la Galați o școală cu cursuri de doi ani pentru ofițerii și subofițerii Corpului Flotilei. În actul publicat în Monitorul Oastei se numea Școala de Sub-Oficieri și Oficieri din Arma Flotilei. A funcționat doi ani, cu 15 cursanți din rândul cadrelor inferioare, și este considerată precursoarea învățământului superior de marină.
Adevărul istoric din spatele legendei
  1. Parțial adevărat

    „La 17 noiembrie 1872 s-a înființat la Galați prima școală navală a României.”

    Actul creează o școală de perfecționare pentru ofițerii și subofițerii aflați deja în arma Flotilei, nu o școală de formare a ofițerilor de marină, iar cercetarea Muzeului Național al Marinei Române o numește limpede curs de perfecționare.

  2. Parțial adevărat

    „Instituția s-a numit, din primul act, Școala Flotilei.”

    În Monitorul Oastei nr. 46 din 1872, p. 840, denumirea este Școala de Sub-Oficieri și Oficieri din Arma Flotilei, iar Școala Flotilei este forma scurtă folosită mai târziu, inclusiv de Academia Navală.

  3. Fals

    „Învățământul de marină de la Galați a funcționat fără întrerupere de la 1872.”

    Școala a existat doi ani, iar instituțiile următoare apar abia în 1881, cu Școala Copiilor de Marină, și în 1896, cu Școala de Aplicație a Sublocotenenților de Marină.

La 17 noiembrie 1872, Ministerul de Război semna o decizie scurtă prin care lua ființă, la Galați, Școala Flotilei, pentru ofițerii și subofițerii armei. Academia Navală de astăzi își numără de aici începutul, iar data este reală. Numele instituției și felul ei sunt însă altfel în document decât în amintirea comodă.

Ce s-a hotărât la 17 noiembrie 1872?

Decizia Ministerului de Război nr. 15 din 17 noiembrie 1872 a creat la Galați o școală pentru ofițerii și subofițerii aflați în subordinea Comandamentului Corpului Flotilei. Cursurile se desfășurau pe durata a doi ani, iar regulamentul împărțea instituția în două secțiuni, una pentru subofițeri și una pentru ofițeri. Directorul era, prin funcție, comandantul Corpului Flotilei, iar la catedră stăteau ofițeri de marină cu experiență, pentru că alți profesori de specialitate nu existau în țară.

Decizia nu a venit dintr-un plan de reformă a învățământului, ci dintr-o socoteală de buget. Trimiterea tinerilor ofițeri la academiile navale din Occident, mai ales la Brest și la Livorno, era scumpă și dura mult, iar Flotila avea nevoie de oameni pregătiți imediat. Școala Flotilei de la Galați a fost, în termenii vremii, soluția națională la o problemă care nu mai putea aștepta.

Cum se numea, în act, Școala Flotilei de la Galați?

Aici începe partea interesantă. Academia Navală „Mircea cel Bătrân” din Constanța își fixează începutul istoriei proprii în „Școala Flotilei”. Forțele Navale Române, în istoricul lor instituțional, o numesc „Școala Specială”. Iar textul publicat în Monitorul Oastei nr. 46 din 1872, la pagina 840, dă o a treia denumire, cea oficială: „Școala de Sub-Oficieri și Oficieri din Arma Flotilei”.

Deosebirea nu este una de amănunt. Numele din document spune limpede ce fel de instituție se crea: nu o școală care formează ofițeri de marină de la zero, ci o școală pentru subofițerii și ofițerii care erau deja în arma Flotilei. „Școala Flotilei” este forma scurtă, comodă, intrată în uz mai târziu, iar ea ascunde tocmai ceea ce actul spunea direct.

necesitatea ce se simte … singurul mijloc de întinderea instrucției în acest corp

Argumentarea Ministerului de Război la crearea școlii, 1872, citată de Marius-Laurențiu Rohart

De ce avea nevoie Flotila de o școală a ei?

Cifrele de dinainte de 1872 explică totul. Prin Înaltul Decret nr. 376 din 16 martie 1867, efectivele subordonate Comandamentului Flotilei coborau la 200 de oameni, ofițeri, subofițeri, gradați și agenți civili laolaltă, iar reședința comandamentului se mută la Galați, în cazarma ridicată în 1851 pe malul Dunării. În 1868, după plecarea ofițerilor veniți de la dorobanți și de la grăniceri, care nu se obișnuiseră cu viața de la bord, arma rămâne încadrată cu opt ofițeri și șaptesprezece amploaiați civili.

Legea de organizare a Oștirii din 27 martie 1872 trecea flotila între armele importante ale sistemului defensiv, alături de infanterie, cavalerie, artilerie, geniu și trupa de administrație. În realitate, puterea ei de luptă se rezuma la două nave militare, „România” și „Ștefan cel Mare”, la șalupele din porturi și la câteva companii de uscat. O armă de mărimea asta nu își permitea să își trimită jumătate din ofițeri la studii în străinătate.

Ce spun documentele despre cursanți și despre materii

Regulamentul provizoriu cerea, prin articolul 4, prezența tuturor sublocotenenților și locotenenților din armă, precum și a tuturor subofițerilor care nu depășiseră vârsta de 30 de ani. Pentru subofițeri, peste materiile predate în toate școlile divizionare, programa adăuga trigonometrie, artilerie navală, construcția navelor și navigație, adică exact disciplinele care vor sta și în planurile școlilor de marină de mai târziu.

Rezultatul numeric a fost însă mic. În cei doi ani de existență ai școlii, totalul cadrelor inferioare care au trecut prin ea a fost de 15, iar al ofițerilor, mult mai mic. Motivul se citește în aceleași acte: din 22 de subofițeri aflați în serviciul activ, majoritatea trecuseră deja de vârsta maximă de 30 de ani, iar profesorii, luați din rândul celor opt sau zece ofițeri ai armei, predau peste programul lor obișnuit.

  • Actul fondator: Decizia Ministerului de Război nr. 15 din 17 noiembrie 1872, publicată în Monitorul Oastei nr. 46, 1872, p. 840
  • Sediul: Galați, la comandamentul Corpului Flotilei
  • Durata cursurilor: doi ani, în două secțiuni, pentru subofițeri și pentru ofițeri
  • Director: comandantul Corpului Flotilei; profesori: ofițeri de marină
  • Cursanți, în cei doi ani: 15 din rândul cadrelor inferioare, mai puțini ofițeri

A fost aceasta prima școală navală a României?

Răspunsul cercetării este nuanțat, iar nuanța merită citită întreagă. Marius-Laurențiu Rohart, directorul Muzeului Național al Marinei Române, scrie că la Galați nu s-a înființat o școală navală în adevăratul sens al cuvântului, ci un curs de perfecționare a cadrelor inferioare și superioare ale Flotilei. Formarea ofițerilor a rămas în școlile militare din țară și din străinătate, iar a subofițerilor în școlile divizionare.

În aceeași pagină, autorul adaugă și celălalt capăt al judecății: instituția a reprezentat un pas înainte, ca primă unitate de învățământ superior de marină, precursoare a viitoarei Școli de Aplicație a Sublocotenenților. Cu alte cuvinte, nu avem de-a face nici cu o academie, nici cu o ficțiune. Avem un expedient care a eșuat ca școală și a reușit ca precedent: de la 1872 încolo, ideea că Marina are nevoie de învățământul ei propriu nu mai trebuia argumentată.

Judecată cu mijloacele vremii, hotărârea din 1872 este remarcabilă. Un stat care își cumpărase prima navă de război cu zece ani în urmă, cu un corp de ofițeri de marină care încăpea într-o cameră, scria regulament de școală, stabilea programa și fixa o vârstă limită de înscriere. Lipsa de cursanți nu vine din lipsa de voință, ci din mărimea armei.

Ce a urmat după 1872 și cum se ajunge la Academia Navală

Șirul este documentat pas cu pas. După 1878, o parte a ofițerilor de marină vine de la școlile armatei de uscat, îndeosebi de la Școala Militară de Artilerie, Geniu și Marină. Din 1881 funcționează la Galați Școala Copiilor de Marină, pentru personalul specializat de la bordul navelor. La 26 februarie 1896 se înființează Școala de Aplicație a Sublocotenenților de Marină, care rămâne la Galați până în 1901, când se mută la Constanța.

La 29 octombrie 1909, aceeași școală este reorganizată pe baze superioare și primește numele de Școala Navală Superioară. De acolo, prin reorganizările succesive ale învățământului militar, se ajunge la Institutul de Marină „Mircea cel Bătrân”, în 1973, și la Academia Navală „Mircea cel Bătrân”, înființată prin hotărârile de guvern din aprilie și mai 1990. Data de 17 noiembrie 1872 stă, așadar, la capătul îndepărtat al acestui șir, nu la începutul unei instituții care ar fi funcționat neîntrerupt.

Surse

  1. Academia Navală „Mircea cel Bătrân”, Istoric, https://www.anmb.ro/ro/files/despre/istoric/istoric/istoric.html
  2. Marius-Laurențiu Rohart, Elita militară navală a României (1860-1872), în Volumul Conferinței Științifice Anuale 2021, vol. IX, Muzeul Național al Marinei Române, pp. 59-67, https://muzeulmarinei.ro/wp-content/uploads/2022/01/6-M-Rohart.pdf
  3. Forțele Navale Române, Evoluția Flotilei și a Comandamentului Marinei Militare, https://www.navy.ro/despre/istoric/istoric_03.php
  4. Muzeul Național al Marinei Române, Repere istorice, https://muzeulmarinei.ro/istoric/

✓ Ce știm sigur

  • Data actului, 17 noiembrie 1872, numărul deciziei, 15, sediul de la Galați, durata de doi ani a cursurilor, împărțirea în două secțiuni, calitatea de director a comandantului Corpului Flotilei și denumirea oficială din Monitorul Oastei nr. 46, 1872, p. 840.

? Ce rămâne neclar

  • Numărul exact al ofițerilor care au urmat cursurile nu este dat în cifre ferme de cercetare, care spune doar că a fost mult mai mic decât cel al cadrelor inferioare, 15. Numele profesorilor nu apar în istoricele instituționale, iar actul prin care școala a fost lăsată să dispară după doi ani nu este reprodus nici în monografia Academiei Navale, nici în istoricul Forțelor Navale.

Contextul românesc

Galațiul era, în 1872, capitala Marinei române: acolo se mutase comandamentul Corpului Flotilei prin decretul din 16 martie 1867, în cazarma ridicată în 1851 pe malul Dunării, și acolo fuseseră aduse atelierele de lemn și fier de la Brăila. Orașul rămâne vatra învățământului de marină până în 1901, prin Școala Copiilor de Marină din 1881 și prin Școala de Aplicație a Sublocotenenților de Marină din 1896, mutată apoi la Constanța. Academia Navală „Mircea cel Bătrân” din Constanța își fixează, și astăzi, începutul istoriei proprii în actul gălățean din 17 noiembrie 1872.

Întrebări frecvente

Cine a înființat Școala Flotilei de la Galați?

Ministerul de Război al României, prin Decizia nr. 15 din 17 noiembrie 1872. Actul a fost publicat în Monitorul Oastei nr. 46 din 1872, la pagina 840. Conducerea școlii a fost dată, prin funcție, comandantului Corpului Flotilei, iar profesorii au fost ofițeri de marină aflați în serviciu.

Cât a funcționat școala de marină de la Galați?

Doi ani. Cercetarea Muzeului Național al Marinei Române arată că, în tot acest timp, au trecut prin școală 15 cadre inferioare și un număr mult mai mic de ofițeri. Șirul instituțional se reia la 26 februarie 1896, cu Școala de Aplicație a Sublocotenenților de Marină, tot la Galați.

Ce se învăța la Școala Flotilei de la Galați?

Pe lângă materiile predate în toate școlile divizionare, programa subofițerilor adăuga trigonometrie, artilerie navală, construcția navelor și navigație. Articolul 4 al regulamentului provizoriu cerea prezența tuturor sublocotenenților și locotenenților, precum și a subofițerilor care nu depășiseră 30 de ani.

De ce s-a înființat o școală de marină la Galați și nu în alt oraș?

Pentru că la Galați se afla comandamentul Corpului Flotilei, mutat acolo prin Înaltul Decret nr. 376 din 16 martie 1867, în cazarma de pe malul Dunării ridicată în 1851. Acolo fuseseră aduse și atelierele armei, iar școala avea director pe comandantul Flotilei.

Există o legătură între 1872 și Academia Navală „Mircea cel Bătrân”?

Da, dar este una de descendență, nu de funcționare neîntreruptă. Academia Navală își fixează începutul istoriei în actul din 17 noiembrie 1872, iar între acea școală și academia de azi stau Școala de Aplicație a Sublocotenenților de Marină, din 1896, și Școala Navală Superioară, din 29 octombrie 1909.

Coperta cărții Dracula, The True Story Behind the Legend, de Laurentiu D. Dicu
Cartea casei

Povestea întreagă a lui Dracula, pe izvoare

de Laurentiu D. Dicu · 45.000 de cuvinte · în engleză

Cartea urmărește drumul de la Vlad Țepeș, domnul din documente, la contele din roman, cu izvoarele puse cap la cap. O primești întreagă, în PDF, dacă te abonezi la scrisoarea de sâmbătă, sau o cumperi de pe Amazon.

Linkul către Amazon este link de afiliat: dacă cumperi prin el, Historix primește un comision mic, fără niciun cost în plus pentru tine.

Scrisoarea de sâmbătă

Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână

Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism. Vezi ce conține scrisoarea.

Vreau și

Prin abonare primești scrisoarea săptămânală Historix pe adresa de mai sus. Îi trimitem întâi un email de confirmare, iar abonarea începe abia după ce apeși linkul din el. Te poți dezabona oricând, dintr-un clic, din orice email. Politica de confidențialitate.

Urmărește Historix

Istoria, cu dovezi, în fiecare zi pe rețeaua ta preferată.

Laurențiu Dicu Autor Laurențiu Dicu Fondator, editor, pasionat de istorie Vezi pagina autorului →

Mai mult din Evenimentele zilei

Vezi tot →