Sursa originală
Pe scurt
Pe platoul Rascino, în Apeninii centrali, la 1.150 de metri altitudine, campania din 2025 a recuperat 57 de piese de silex: 40 lângă malul lacului, niciuna într-o a doua zonă, 17 în câmpia cultivată. Autorii explică diferența prin vizibilitatea terenului, nu prin preistorie.
- 01Campania din 2025 de pe platoul Rascino, în Apeninii centrali, a recuperat 57 de piese de silex.
- 02Repartiția este neuniformă: 40 în zona 1, niciuna în zona 2, 17 în zona 3.
- 03Piesele din zona 1, lângă malul lacului, sunt puțin alterate și se potrivesc cu paleoliticul superior târziu.
- 04Autorii spun că sărăcia aparentă în urme preistorice este în mare parte o problemă de vizibilitate arheologică.
Un platou de la 1.150 de metri altitudine, în Apeninii centrali, trecea drept sărac în urme preistorice. O campanie de teren din 2025 a strâns de acolo 57 de piese de silex, repartizate cu totul neuniform: 40 într-o zonă, niciuna în a doua, 17 în a treia. Concluzia autorilor, publicată la 5 noiembrie 2026 în revista Antiquity, este că sărăcia aceea este, în bună măsură, o problemă de vizibilitate, nu de trecut.
Unde se petrece
Platoul Rascino se află în Munții Cicolano, în Lazio, în provincia Rieti, la aproximativ 1.150 de metri altitudine. Bazinul intramontan are două lacuri permanente, Rascino și Cornino, ceea ce face din el o sursă de apă neobișnuită la o asemenea înălțime și, de-a lungul timpului, un loc potrivit pentru cultură sezonieră, pentru mișcarea păstorilor și pentru transhumanță.
Cercetarea se numește Archaeological Landscape Survey at Rascino Plateau și este un proiect comun al Universității Sapienza din Roma și al Universității din Milano. Continuă o muncă începută în peșterile Sabinei, în cadrul proiectului din valea Farfa. Autorii sunt Luca Forti, Valentina Leopardi, Elena Carletti și Cecilia Conati Barbaro.
Ce se știa și cum s-a căutat altfel
Cercetările de dinainte găsiseră pe platou urme de epocă romană și medievală, țarcuri, construcții de piatră uscată, cuptoare de mangal și urme de locuire sezonieră. Preistoria se rezuma la câteva piese de silex.
Tocmai fiindcă terenul își arată prost suprafața, campania din 2025 a renunțat la căutarea de situri și a trecut la o strategie fără sit: înregistrarea sistematică a tuturor pieselor de la suprafață, inclusiv a descoperirilor izolate și a împrăștierilor de densitate mică. Analiza geomorfologică și cea pedologică au mers în paralel.
Rezultatul: trei zone, trei povești
Campania a recuperat 57 de piese de silex și câteva fragmente ceramice, mai ales romane și medievale. Repartiția este lămuritoare: 40 de piese din zona 1, niciuna din zona 2, 17 din zona 3.
Zona 1 se află lângă marginea activă a lacului. Piesele de acolo au suferit puțin la suprafață și includ un nucleu carenat pentru lamele, un gratoar pe suport laminar și așchii de reamenajare, legate de întreținerea nucleelor laminare și lamelare. Trăsăturile tehnologice se potrivesc cu paleoliticul superior târziu. Explicația pentru care se văd: nivelul lacului urcă și coboară cu sezonul, malul se erodează, vitele calcă, iar astfel se deschid mereu suprafețe proaspete.
Zona 2 nu a dat nicio piesă, în condiții de vizibilitate proastă. Zona 3, în câmpia cultivată din sud, a dat piese mai patinate, mai rotunjite și mai deranjate mecanic, ceea ce se potrivește cu o expunere mai îndelungată, cu deplasarea materialului pe pantă, cu aratul și cu călcatul animalelor.
Ce spun autorii
Punctul lor principal este că starea pieselor din zona 3 nu înseamnă un semnal preistoric mai slab acolo. Starea aceea vorbește despre ce s-a întâmplat cu ele după ce au fost lăsate în pământ. La Rascino, scriu ei, sărăcia aparentă a dovezilor preistorice este în mare parte o problemă de vizibilitate arheologică, modelată de procese geomorfologice și climatice de lungă durată și de intensitatea folosirii terenului, istorice și moderne.
Și raritatea ceramicii are o explicație care nu cere absența oamenilor: urma materială a păstoritului sezonier este, prin fire, puțină și trecătoare. Pe deasupra, vizibilitatea suprafeței nu este egală nici în același bazin: se schimbă de la o formă de relief la alta, cu istoria sedimentelor și cu felul în care a fost folosit pământul.
Ce nu se știe încă
Cifrele sunt mici și autorii le prezintă ca pe primele rezultate ale unei campanii, nu ca pe un bilanț. Atribuirea la paleoliticul superior târziu se sprijină pe trăsături tehnologice ale pieselor, nu pe datare în laborator, fiindcă piesele vin de la suprafață, fără strat.
Nu se știe nici cât din materialul preistoric al platoului zăcește îngropat și nici dacă zona 2 este cu adevărat goală sau doar închisă vederii. Pentru asta ar fi nevoie de săpătură, nu de culegere de la suprafață.
Surse
- Università degli Studi di Roma „La Sapienza”, Dipartimento di Scienze dell’Antichità, unul dintre cele două institute care conduc proiectul, https://www.scienzeantichita.uniroma1.it
- Università degli Studi di Milano, al doilea partener al proiectului ALSRaP, https://www.unimi.it
✓ Ce știm sigur
- Platoul Rascino se află în Munții Cicolano, în provincia Rieti, la aproximativ 1.150 de metri altitudine, și are două lacuri permanente.
- Campania a recuperat 57 de piese de silex: 40 din zona 1, niciuna din zona 2, 17 din zona 3.
- Piesele din zona 1 includ un nucleu carenat pentru lamele, un gratoar pe suport laminar și așchii de reamenajare.
- Fragmentele ceramice găsite sunt puține și mai ales romane și medievale.
? Ce rămâne neclar
- Atribuirea la paleoliticul superior târziu se sprijină pe trăsături tehnologice, nu pe datare de laborator, fiindcă piesele vin de la suprafață.
- Nu se știe cât material preistoric zăcește îngropat pe platou.
- Nu se poate spune dacă zona 2 este cu adevărat lipsită de piese sau doar închisă vederii.
Contextul românesc
Problema descrisă la Rascino se pune la fel în Carpați. Paleoliticul cunoscut la noi vine mai ales din peșteri și de pe terasele râurilor mari, în vreme ce golurile alpine și pășunile înalte, folosite de veacuri pentru păstorit, sunt puțin cercetate. Acolo lucrează exact aceiași factori: călcatul vitelor și al oilor, aratul pe petecele arabile, eroziunea malurilor de lac și de torent, care deschide și închide, pe rând, suprafețele vizibile. Din datele disponibile, nu cunoaștem o cercetare de tip fără sit, cu înregistrarea sistematică a pieselor izolate, făcută pe un platou carpatic. Dacă argumentul italian se ține, lista scurtă a siturilor preistorice de munte de la noi spune mai mult despre unde ne-am uitat decât despre unde au trăit oamenii.
Întrebări frecvente
Câte piese au fost găsite și unde?
57 de piese de silex și câteva fragmente ceramice. Repartiția este neuniformă: 40 de piese în zona 1, lângă marginea activă a lacului, niciuna în zona 2, în condiții de vizibilitate proastă, și 17 în zona 3, în câmpia cultivată din sud.
De ce se văd piese tocmai lângă lac?
Pentru că nivelul lacului urcă și coboară cu sezonul, malul se erodează, iar vitele calcă terenul. Toate acestea deschid mereu suprafețe proaspete, pe care piesele ajung la vedere puțin alterate.
Cât de vechi sunt piesele?
Trăsăturile tehnologice ale celor din zona 1, printre care un nucleu carenat pentru lamele și așchii de reamenajare, se potrivesc cu paleoliticul superior târziu. Atribuirea se sprijină pe tehnologie, nu pe datare de laborator, fiindcă materialul vine de la suprafață.
Ce înseamnă cercetare fără sit?
În loc să caute așezări, echipa a înregistrat sistematic toate piesele de la suprafață, inclusiv descoperirile izolate și împrăștierile de densitate mică, și a pus rezultatul alături de analiza geomorfologică și pedologică a terenului.
Acest articol este o adaptare în limba română, cu context suplimentar. Informațiile științifice aparțin autorilor sursei originale. Cum lucrăm la Radar
Povestea întreagă a lui Dracula, pe izvoare
Cartea urmărește drumul de la Vlad Țepeș, domnul din documente, la contele din roman, cu izvoarele puse cap la cap. O primești întreagă, în PDF, dacă te abonezi la scrisoarea de sâmbătă, sau o cumperi de pe Amazon.
Linkul către Amazon este link de afiliat: dacă cumperi prin el, Historix primește un comision mic, fără niciun cost în plus pentru tine.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism.
Laurențiu Dicu
Fondator, editor, pasionat de istorie
Vezi pagina autorului →
