280 de gravuri paleolitice într-o peșteră din Catalonia, 55 cu animale

O peșteră din Catalonia pe care arheologii o credeau nepotrivită pentru gravuri paleolitice a intrat dintr-odată în rândul marilor ansambluri de artă rupestră din Peninsula Iberică. În Cova de la Font Major, de la Espluga de Francolí, au fost identificate 280 de reprezentări gravate, dintre care 55 înfățișează animale. Studiul a apărut la 5 noiembrie 2026 în revista Antiquity, cu acces liber.

Unde se află peștera

Cova de la Font Major se deschide la 410 metri altitudine, în satul Espluga de Francolí, în bazinul Conca de Barberă, la capătul sud-estic al Depresiunii Centrale Catalane. Apele care străbat galeriile ies la suprafață prin izvorul Font Major, care dă numele peșterii și naștere râului Francolí. Intrarea s-a surpat, cel mai probabil în epoca romană, între secolele al II-lea și al V-lea d.Hr.

Gravurile au fost identificate în 2019. Studiul care le descrie și le pune în context este semnat de Josep Maria Vergès Bosch, de la Institutul Catalan de Paleoecologie Umană și Evoluție Socială din Tarragona și de la Universitatea Rovira i Virgili, și de Míriam Salas-Altès, de la aceeași universitate și de la același institut.

Ce anume s-a găsit: 280 de reprezentări, 55 de animale

Ansamblul păstrat numără astăzi 280 de reprezentări gravate. Dintre ele, 55 sunt figuri de animale, iar restul sunt semne și forme care nu reprezintă ființe. Printre animalele recunoscute se află un cal și un bour văzut din față, cu coarnele și urechile desenate, ambîndouă în sectorul 5. Un singur panou din sectorul 2 adună sute de gravuri în formă de buclă.

Autorii precizează că ansamblul a fost, la origine, mai mare decât ce se păstrează acum. Vizitatorii și-au zgâriat numele și datele peste unele figuri, iar suprafețele au suferit.

De ce contează cifra

Pe toată fațada mediteraneeană a Peninsulei Iberice, Font Major devine al treilea ansamblu parietal paleolitic ca mărime, depășit doar de Ardales și La Pileta, ambele la extremitatea sudică a peninsulei. Proporțiile spun și mai mult: pe litoralul mediteraneean iberic, aproximativ 75 la sută dintre siturile cunoscute au cel mult cinci figuri de animale, iar peste 90 la sută au cel mult douăzeci. Înainte de acest studiu, din toată Catalonia erau cunoscute două figuri paleolitice.

Cât de vechi sunt desenele

Datele de cronologie absolută din galeriile interioare arată prezență umană între 40.810 și 25.850 de ani calibrați înainte de prezent, cu o întrerupere aparentă între 35.400 și 26.300. Activitatea omenească documentată înainte de secolul al VII-lea î.Hr. pare să se limiteze la perioadele aurignaciană și gravetiană.

Pentru gravuri, autorii nu dau date de laborator, ci o atribuire cronologică întemeiată pe trăsături de stil: extremități în formă de Y și capete redate din trei linii, recunoscute și în alte ansambluri mediteraneene legate de cronologii anterioare magdalenianului. De aici vine concluzia că numeroase reprezentări sunt mai vechi decât magdalenianul, ceea ce face din sit un punct de referință pentru studiul expresiei simbolice paleolitice.

Ce spun sursele și ce rămâne deschis

Studiul a apărut în Antiquity, cu acces liber, sub licență Creative Commons. Autorii atrag ei își atenția că golurile de pe hartă pot veni din felul în care s-a căutat, din lumina cu care s-au privit pereții și din starea rocii, nu neapărat dintr-o absență reală a artei. De aceea cer o cercetare sistematică a artei rupestre în toată Catalonia.

Datarea rămâne punctul cel mai fragil: atribuirea la faze anterioare magdalenianului se sprijină pe comparație stilistică, nu pe măsurători făcute pe gravurile înseși. Nici numărul inițial de reprezentări nu se poate afla, fiindcă o parte s-a pierdut. Comparația cu arta franco-cantabrică a arătat deosebiri limpezi de stil, iar autorii vorbesc despre o tradiție artistică proprie nord-estului iberic, ceea ce rămâne o propunere de verificat cu alte situri.