Vasile Pârvan la Cluj, 3 noiembrie 1919: lecția care a deschis universitatea

La 3 noiembrie 1919, în Cluj, arheologul Vasile Pârvan a rostit lecția cu care s-a deschis universitatea românească. Textul, tipărit apoi sub titlul „Datoria vieții noastre”, nu vorbea despre săpături și nici despre Unire, ci despre ce are de făcut o națiune care tocmai primise o universitate. Documentele arată că ziua aceea nu a fost nici data întemeierii instituției, nici data inaugurării ei oficiale.

Ce s-a întâmplat la Cluj pe 3 noiembrie 1919?

În ziua de 3 noiembrie 1919 s-au deschis cursurile universității românești din Cluj. Lecția de deschidere a fost rostită de Vasile Pârvan, arheolog și director al Muzeului Național de Antichități din București, și s-a numit „Datoria vieții noastre”. În broșura tipărită la Sibiu, la Tiparul „Dacia Traiană”, textul are o notă de o singură linie în josul primei pagini: „Prima lecție cu care s-a deschis Universitatea din Cluj.”

Universitatea din Cluj nu se năștea însă în ziua aceea. Ea funcționa deja ca instituție românească de la 1 octombrie 1919, cu patru facultăți: Drept, Litere și Filozofie, Medicină și Științe. Rectorul primului an a fost filologul Sextil Pușcariu, prorector Nicolae Drăganu, iar decanii au fost Gheorghe Bogdan-Duică la Litere, Dimitrie Călugăreanu la Științe, Iuliu Hațieganu la Medicină și Vasile Dimitriu la Drept. Pârvan nu avea catedră la Cluj; a fost chemat să vorbească pentru greutatea numelui lui.

Cum a devenit românească universitatea din Cluj?

Drumul a început cu o predare de chei. La 12 mai 1919, Onisifor Ghibu a preluat, în numele Consiliului Dirigent, Universitatea „Franz Joseph I” din Cluj. Rectorul Schneller István a predat cheile în aceeași după-amiază, iar profesorii delegați și-au scris rapoartele în sala senatului. Scena este consemnată de Nicolae Coman în volumul de file de istorie publicat de Presa Universitară Clujeană.

A urmat partea nespectaculoasă, dar hotărâtoare: organizarea. O comisie de 20 de membri, dintre care 7 erau membri ai Academiei Române, a lucrat sub comisarul general Sextil Pușcariu și a ținut concursurile pentru posturile didactice. Abia după ce catedrele au primit titulari a putut începe anul universitar. Între predarea cheilor și prima lecție au trecut aproape șase luni de lucru administrativ.

• 12 mai 1919: Consiliul Dirigent preia universitatea maghiară din Cluj.
• 1 octombrie 1919: data de la care instituția este, prin decret regal, universitate românească.
• 3 noiembrie 1919: se deschid cursurile, cu lecția inaugurală a lui Vasile Pârvan.
• ianuarie și februarie 1920: serbările oficiale de inaugurare, în prezența regelui Ferdinand I și a reginei Maria.
• octombrie 1927: instituția ia numele „Universitatea Regele Ferdinand I”.

Ce spun documentele despre decretul de înființare

Aici apare o neconcordanță care nu vine din povestirea populară, ci din surse instituționale. Istoricul publicat de Universitatea Babeș-Bolyai dă decretul regal nr. 4090 din 12 septembrie 1919, semnat de regele Ferdinand I, prin care Universitatea Regală Maghiară Francisc Iosif se transformă, de la 1 octombrie 1919, în universitate românească. Volumul lui Nicolae Coman, apărut tot sub sigla universității, dă pentru același act numărul 4031. Data intrării în vigoare, 1 octombrie 1919, este însă aceeași în ambele.

Și cifrele studenților diferă. Istoricul universității vorbește de 1.871 de studenți în semestrul întâi și 2.182 în al doilea. Coman dă 1.871 în prefață, dar 2.034 în semestrul I și 2.152 în semestrul al II-lea, în capitolul despre activitatea universității. Cea mai probabilă explicație este momentul numărătorii, pentru că înscrierile au continuat în timpul semestrului. Până la o verificare în Anuarul Universității din Cluj pentru 1919/1920, cifra exactă rămâne de stabilit.

Ce a spus Pârvan în lecția lui?

Cine se așteaptă la un discurs despre Unire se înșală. În cele 41 de pagini tipărite, cuvântul Cluj apare o singură dată, în nota de subsol. Anul 1918 nu apare deloc. Nici Transilvania, nici Unirea de la 1 Decembrie 1918 nu sunt pomenite. Pârvan a vorbit despre creație și despre sterilitate, și a vorbit dur.

Ținta lui erau chiar instituțiile de felul celei care se deschidea. Marea „erezie a creării de genii prin fabricile de cultură, care sunt Universitățile și Academiile”, scria el, începe să piardă teren; școala oficială ajunge să recunoască neputința de a crea altceva „decât niște docili papagali intelectuali și niște gelatinoase nevertebrate etice”. Era o lecție de deschidere care îi avertiza pe cei din sală.

Ideea-mamă a întregii culturi românești e ideea romană.

Vasile Pârvan, „Datoria vieții noastre”, 1919

Pe acest fir, Pârvan susținea că civilizația populară daco-romană este una „vegetativă etnografică”, iar cultura națională creatoare începe abia cu descoperirea Romei de către istoriografia din Moldova, Ardeal și Țara Românească, în secolul al XVII-lea. Era poziția unui arheolog al antichității clasice, și nu toți contemporanii lui au fost de acord cu ea. Lecția se încheie cu o chemare care a intrat în antologii: „Desfă-ți dară aripile, suflet al națiunii mele, lovește cu ele puternic și larg aerul lumii de jos și ia-ți ca un vultur zborul în țările senine și curate.”

Era 3 noiembrie 1919 data întemeierii universității?

Nu. Ziua de 3 noiembrie 1919 este data deschiderii cursurilor, nu a întemeierii. Actul de naștere juridic este decretul regal, cu efect de la 1 octombrie 1919. Stăpânirea efectivă a clădirilor începuse la 12 mai 1919. Inaugurarea solemnă, cu rege, guvern și delegați străini, a fost amânată din lipsă de mijloace și s-a ținut abia la sfârșitul lui ianuarie și începutul lui februarie 1920. Patru date, patru lucruri diferite, și niciuna nu le înlocuiește pe celelalte.

O a doua confuzie ține de nume. „Universitatea Daciei Superioare” nu a fost niciodată numele oficial al instituției. Pârvan publicase în martie 1919, în revista „Luceafărul”, un proiect pentru o universitate a Daciei Superioare, iar o ediție din 1928, păstrată în depozitul digital al Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” din Cluj, îi reunește cele două texte sub titlul „Universitatea Națională a Daciei Superioare și datoria vieții noastre”. Numele a rămas al proiectului și al broșurii, nu al universității.

Ce rămâne neclar

Numărul decretului, mai întâi: 4090 sau 4031. Cele două cifre vin din publicații ale aceleiași universități și nu pot fi amândouă corecte. Lămurirea cere Monitorul Oficial din septembrie 1919, pe care nu l-am putut consulta. Apoi numărul studenților din primul an, unde sursele dau trei perechi de cifre diferite.

În sfârșit, sala. Niciuna dintre sursele instituționale consultate nu spune în ce încăpere a rostit Pârvan lecția și câți oameni erau de față. Formula care circulă, „în fața profesorilor, studenților și a elitei românești din Transilvania”, descrie publicul, nu numărul lui. Pentru o zi atât de des pomenită, amănuntul acesta e surprinzător de prost documentat.