Procesul lui Iuliu Maniu, 1947: trei datări în aceleași arhive

Procesul lui Iuliu Maniu, adică procesul conducătorilor Partidului Național Țărănesc, s-a judecat la București în toamna anului 1947 și s-a încheiat cu condamnarea pe viață a celor doi fruntași ai partidului. Atât se știe fără discuție. În schimb, datele procesului nu sunt aceleeași nici măcar în două texte ale aceleiași instituții, iar nici numele pedepsei nu este același. Articolul de mai jos pune cele trei datări una lângă alta și arată ce document le-ar putea împăca.

Ce a fost procesul lui Iuliu Maniu?

A fost procesul prin care conducerea celui mai mare partid de opoziție din România a fost trimisă la închisoare pe viață, la un an după alegerile din 1946. Partidul fusese deja scos în afara legii, iar liderii lui erau arestați de aproape trei luni. Procesul a fost, în fond, formalizarea unei lichidări politice încheiate mai înainte, iar documentele publicate de atunci încoace nu lasă loc de altă citire.

Cum s-a ajuns la proces: ce a fost înscenarea de la Tămădău?

La 14 iulie 1947, pe aerodromul de la Tămădău, zece lideri ai PNȚ au fost prinși în momentul în care se pregăteau să urce în două avioane. Cronologia Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului vorbește despre „arestarea pe aeroportul Tămădău a zece lideri ai PNŢ”, între care Ion Mihalache, Nicolae Penescu, Nicolae Carandino și Ilie Lazăr. Dosarul a fost umflat și încadrat drept „act de trădare naţională”. Materialul despre lichidarea partidului, publicat de același institut, precizează că „în dimineaţa zilei de 14 iulie grupul de fugari a fost arestat, fără mandat”.

Iuliu Maniu nu era la Tămădău. El se afla cu domiciliu obligatoriu la un sanatoriu „până în seara zilei de 24 iulie când a fost arestat”. Urmarea a venit repede: la 29 iulie 1947 Consiliul de Miniștri a aprobat „Jurnalul nr. 1 027 privind desfiinţarea Partidului Naţional Ţărănesc”, publicat în Monitorul Oficial la 30 iulie, iar Adunarea Deputaților a votat lichidarea în aceeași zi de 29 iulie.

Când a început procesul lui Iuliu Maniu?

Aici încep deosebirile, și sunt de luat în seamă, pentru că vin din surse serioase. Cronologia comunismului a Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului dă procesul între 29 octombrie și 4 noiembrie 1947. Materialul despre lichidarea partidului, al aceluiași institut, vorbește doar despre pregătirea lui, „la finalul lunii octombrie organizarea procesului conducătorilor ţărănişti”. Iar fișa biografică a lui Ion Mihalache, publicată tot de acolo, scrie altceva: „Între 25 octombrie şi 11 noiembrie 1947 s-a judecat procesul organizat fruntaşilor naţional-ţărănişti”.

Trei texte, trei încadrări: 29 octombrie-4 noiembrie, sfârșitul lui octombrie, 25 octombrie-11 noiembrie. Deosebirea nu vine din neglijență, ci din faptul că un proces are mai multe momente care pot fi luate drept început și sfârșit: deschiderea ședințelor, dezbaterile publice, ultimul cuvânt al acuzaților, pronunțarea sentinței. Dacă o cronologie numără ședințele de dezbateri, iar alta tot intervalul până la pronunțare, ies două răstimpuri diferite pentru același proces.

Ce pedeapsă au primit Maniu și Mihalache?

Și aici textele se despart, de data asta în chip mai supărător. Cronologia institutului spune că Iuliu Maniu și Ion Mihalache au fost condamnați la „muncă silnică pe viaţă”. Fișa lui Mihalache dă o altă pedeapsă și o altă dată: la 12 noiembrie 1947 el ar fi primit „temniţă grea pe viaţă”.

Cele două nu sunt sinonime. În dreptul penal românesc al vremii, munca silnică și temnița grea erau pedepse distincte, cu regimuri de executare deosebite. O cronologie care le confundă nu greșește un cuvânt, greșește o încadrare juridică. Pentru cititorul care vrea să știe ce scrie în sentință, deosebirea este tocmai lucrul care contează.

Ce document ar lămuri datarea?

Există unul, și este cunoscut. Dicționarul Mecanisme represive în România, 1945-1989, publicat de Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, îl trece în lista surselor consultate: Procesul lui Iuliu Maniu. Documentele procesului conducătorilor Partidului Naţional Ţărănesc, ediție îngrijită de Marcel-Dumitru Ciucă, Editura Saeculum I.O., București, 2001, în trei volume, din care primul este Ancheta, al doilea Procesul public, în două părți, iar al treilea, Sentinţa.

Al treilea volum răspunde la amândouă întrebările, data pronunțării și numele pedepsei, pentru că publică actul însuși. Nu l-am avut la îndemână și nu îl citim de aici, așa că nu tranșăm. Aceeași listă trimite și la Teroarea. Documente ale procesului Iuliu Maniu-Ion Mihalache, volum coordonat de N. Henegariu, Editura Vremea, București, 1999. Cine vrea data exactă trebuie să deschidă aceste volume, nu o cronologie de pe internet, fie ea și a unui institut.

O precizare și despre locul procesului. Calendarul nostru al zilei îl așază în sala de festivități a Școlii Superioare de Război din București. Niciunul dintre textele citite pentru acest articol nu confirmă sala, deci o lăsăm așa cum este, ca informație de calendar care are nevoie de verificare în dosar.

Ce s-a întâmplat cu condamnații după proces?

Drumul lui Ion Mihalache este urmărit pas cu pas în fișa institutului: la sfârșitul anului 1947 a fost trimis la penitenciarul Galați, unde a rămas până la 14 august 1951, când „a fost transferat la închisoarea Sighet”. În 1955 a fost dus la Râmnicu Sărat, într-un regim pe care textul îl numește „de exterminare”, și acolo „a decedat la 5 februarie 1963 la penitenciarul Râmnicu Sărat”.

Despre Iuliu Maniu, Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighet consemnează moartea la 5 februarie 1953, în închisoarea din Sighet. Paginile memorialului nu au putut fi deschise din mediul în care lucrăm, așa că dăm informația ca atribuită instituției, nu ca verificată în textul ei. Potriveala de zi dintre cei doi, 5 februarie, la zece ani distanță, rămâne una dintre cele mai stranii coincidențe ale închisorilor politice românești.

• 14 iulie 1947: arestarea de la Tămădău, zece lideri ai PNȚ, fără mandat.
• 24 iulie 1947: arestarea lui Iuliu Maniu, seara, de la sanatoriu.
• 29 iulie 1947: Jurnalul nr. 1027 al Consiliului de Miniștri desființează PNȚ; votul Adunării Deputaților în aceeași zi.
• 30 iulie 1947: publicarea în Monitorul Oficial.
• Octombrie-noiembrie 1947: procesul conducătorilor PNȚ, datat diferit de sursele citate.
• 5 februarie 1953 și 5 februarie 1963: moartea lui Maniu și, zece ani mai târziu, a lui Mihalache, în detenție.

De ce merită să ne batem capul cu o diferență de câteva zile?

Pentru că aceasta este singura parte a istoriei pe care o putem repara fără să schimbăm nimic din judecata morală. Că procesul a fost o înscenare nu depinde de data lui. Dar un cititor care găsește trei datări pe trei pagini ale aceleiași instituții are tot dreptul să se întrebe ce altceva mai este aproximativ. Istoria cu dovezi înseamnă și asta: să spunem, când e cazul, că dovada stă în al treilea volum al unei ediții de documente și că până la el nu avem decât cronologii care nu se potrivesc.