Pe 23 octombrie, în istoria României se încheia, în 1443, pictura bisericii din Densuș, semnată de zugravul Ștefan, iar în 1613 Dieta de la Cluj îl alegea principe al Transilvaniei pe Gabriel Bethlen. În 1916 se încheia bătălia de la Predeal, pe Valea Prahovei. În lume, 23 octombrie 1956 a deschis revoluția maghiară de la Budapesta. În calendarul ortodox este pomenit Sfântul Apostol Iacob, ruda Domnului, întâiul episcop al Ierusalimului.
Sinaxar
Sfinții pomeniți în această zi, așezați în istoria lor.
Cum citim Sinaxarul: viețile sfinților au fost scrise pentru credincioși, de multe ori la mult timp după evenimente, și păstrează felul de a povesti al vremii lor. Aici le punem în contextul istoric: cine a fost fiecare, unde și când a trăit, de ce a fost persecutat sau cinstit și când a fost trecut în rândul sfinților. Spunem deschis ce se sprijină pe documente și ce ne-a rămas doar prin tradiție.
Sfântul Apostol Iacob, ruda Domnului, întâiul episcop al Ierusalimului
Documentat istoricMoartea lui este unul dintre puținele episoade ale începuturilor creștine confirmate de un izvor din afara Bisericii. Iosif Flaviu, în cartea a XX-a a Antichităților iudaice, scrie că marele preot Anan al II-lea a folosit golul de putere dintre doi guvernatori romani ai Iudeii, moartea lui Porcius Festus și sosirea lui Lucceius Albinus, ca să adune sinedriul și să obțină condamnarea lui Iacob. Din succesiunea guvernatorilor se deduce anul 62. Cadrul se verifică: Iudeea era provincie romană de peste o jumătate de veac, tensiunile care vor izbucni în războiul din 66-70 creșteau, iar autoritatea romană era slăbită exact în lunile acelea, ceea ce explică de ce o condamnare la moarte a putut fi dusă la capăt fără încuviințarea guvernatorului. Eusebiu de Cezareea, în cartea a II-a a Istoriei bisericești, repovestește o relatare mai veche, a lui Hegesip, din veacul al II-lea, cu un alt fel de moarte: aruncat de pe terasa templului, apoi lovit cu pietre. Cele două izvoare nu se împacă în amănunte. Sinodul apostolic de la Ierusalim, unde Iacob a cântărit hotărâtor, se pune de obicei în anii 48-50. Liturghia păstrată sub numele lui se cunoaște din manuscrise mult mai târzii, din veacurile IX-X, deci forma ajunsă la noi nu urcă până la el.
Ce spun izvoarele: Condamnarea de către sinedriu, locul și anul stau pe Iosif Flaviu, izvor iudaic necreștin scris la vreo trei decenii după fapte; de aceea episodul se numără între cele mai bine sprijinite din istoria apostolică. Felul morții rămâne nelămurit: Flaviu vorbește de o execuție hotărâtă de sinedriu, Hegesip, citat de Eusebiu, de aruncarea de pe templu, iar istoricii nu au cum să le pună de acord. Rudenia cu Iisus e discutată din primele veacuri: textele îl numesc „fratele Domnului”, iar tradiția răsăriteană îl socotește rudă, nu fiu al Fecioarei. Vechimea Liturghiei care îi poartă numele nu se poate urca la secolul I pe temeiul manuscriselor păstrate.
Canonizare: Pomenit ca apostol din primele veacuri, fără act de canonizare, procedura fiind mult mai târzie decât el.
Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu
Documentat istoricViața lui se poate urmări pe acte, fiindcă represiunea comunistă a lăsat dosare. Seminarul din Galați din 1919, Facultatea de Teologie din București din 1925, hirotonia pe seama Catedralei episcopale din Huși, apoi, din 1 noiembrie 1938, parohia nouă Parcul Călărași, într-un cartier de muncitori fără biserică și fără casă parohială; biserica a ridicat-o între 1942 și 1949, adică exact peste război și peste primii ani ai regimului nou. Arestarea, pe 12 ianuarie 1954, cade în valul de după consolidarea regimului, iar traseul de detenție, Jilava, Dej, lagărele de muncă de la Poarta Albă și Salcia, Gherla, e cel tipic pentru clericii condamnați atunci. Eliberarea, pe 10 ianuarie 1962, vine în preajma amnistierilor generale din 1962-1964, urmată de doi ani de domiciliu obligatoriu în Bărăgan, la Viișoara, măsură administrativă folosită pe scară largă după temniță. Întors în București în 1964, a primit de la patriarhul Justinian Marina biserica Sapienței, pe care a refăcut-o și în jurul căreia s-a strâns o comunitate mare, ceea ce a readus asupra lui atenția Securității. A murit pe 23 octombrie 1975, după o operație, la 70 de ani.
Ce spun izvoarele: Datele de stare civilă, școlile, parohiile, anii de detenție și locurile de închisoare sunt de felul celor care se verifică în arhive de penitenciar și în dosarele de urmărire. Împrejurările morții, inclusiv amenințarea legată de operație și vorbele medicului, se transmit prin mărturii și prin dosarul de canonizare, nu prin act medical, și se citesc ca atare. Descoperirea moaștelor, în octombrie 2023, și canonizarea, în iulie 2024, sunt hotărâri recente ale Bisericii, consemnate de Patriarhie.
Canonizare: Canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în iulie 2024; sursele bisericești consultate dau luna, nu ziua hotărârii.
- Sursă bisericeascăCalendarul Ortodox al Patriarhiei Romane, 23 octombrie ↗
Sfântul Cuvios Macarie Romanul
Tradiție, fără izvoare contemporaneRelatarea nu are nimic ce se poate data la an și niciun loc de pus pe hartă, dar aparține unui gen literar bine cunoscut și el verificabil: povestirea de călătorie către marginea pământului, în căutarea Raiului pământesc. Trei monahi dintr-o mănăstire din Mesopotamia siriană pornesc spre răsărit ca să vadă unde este Edenul, trec prin Persia, dau peste un monument atribuit lui Alexandru Macedonean, care a domnit între 336 și 323 înainte de Hristos, și ajung la peștera pustnicului. Geografia aceasta, cu Raiul așezat la capătul de răsărit al lumii locuite, era o idee răspândită în Răsăritul creștin și a hrănit o întreagă familie de texte, de la Alexandria la izvoarele siriene. Pustnicia egipteană și siriană a veacului al IV-lea este, în schimb, un fapt istoric solid, cu mii de nevoitori, cu reguli scrise și cu mănăstiri atestate. Episodul se citește deci ca text de folos duhovnicesc crescut pe un fond monahal real, nu ca relatare de călătorie.
Ce spun izvoarele: Nu există niciun izvor documentar pentru acest cuvios: nici act, nici inscripție, nici cronică, nici un loc identificabil. Totul vine din Sinaxar și din Minei, iar amănuntele, arhanghelul călăuză, leii care îl slujesc, corbul care îi aduce pâine, sunt motive hagiografice care circulă la mai mulți sfinți. Nici secolul nu e sigur; veacul al IV-lea e dat de relatare, nu de o sursă din afara ei.
Canonizare: Data canonizării nu apare în sursele consultate; pomenirea vine din tradiția liturgică, dinaintea procedurilor de canonizare.
- Sursă bisericeascăCalendarul Ortodox al Patriarhiei Romane, 23 octombrie ↗
Sfântul Cuvios Ignatie, Patriarhul Constantinopolului
Documentat istoricEste, dintre pomenirile zilei, cea care atinge cel mai direct istoria politică. Era fiul împăratului Mihail I Rangabe, care a domnit între 811 și 813; după răsturnarea tatălui, băiatul a fost scos din linia succesiunii prin călugărire, procedeu obișnuit la Constantinopol pentru a face un pretendent nefolositor. A ajuns patriarh în 847, la câțiva ani după restaurarea cinstirii icoanelor, din 843, care încheia iconoclasmul. În 858 a fost îndepărtat din scaun, când cezarul Bardas și împăratul Mihail al III-lea l-au impus pe învățatul Fotie, de unde a pornit cearta numită mai târziu schisma fotiană, cu Roma amestecată în ea. Vasile I Macedoneanul l-a readus în scaun în 867, iar sinodul ținut la Constantinopol între 869 și 870 i-a întărit poziția și l-a condamnat pe Fotie. La același sinod, în 870, s-a hotărât că Biserica din Bulgaria ține de Constantinopol, nu de Roma, hotărâre care a așezat creștinismul de limbă slavă la sud de Dunăre pe făgașul răsăritean, cu urmări lungi și pentru spațiul de la nordul fluviului. După moartea lui, în 877, Fotie a revenit în scaun.
Ce spun izvoarele: Domniile, anii de patriarhat, depunerea din 858, repunerea din 867 și sinodul din 869-870 stau pe cronici bizantine și pe actele sinodale, deci se datează la an. Ceea ce rămâne disputat este judecata asupra persoanelor: izvoarele favorabile lui Ignatie și cele favorabile lui Fotie se contrazic în aprecieri, iar polemica dintre Răsărit și Apus a colorat relatările de o parte și de alta. Amănuntele vieții lui dinainte de 847 sunt sărace.
Canonizare: Pomenirea vine din tradiția liturgică bizantină; un act de canonizare nu apare în sursele consultate.
- Sursă bisericeascăCalendarul Ortodox al Patriarhiei Romane, 23 octombrie ↗
Sfântul Cuvios Nichifor de la Mănăstirea din Harsian
Tradiție, fără izvoare contemporaneDespre omul însuși izvoarele nu păstrează nici anii, nici faptele, doar numele și locul. Locul însă spune ceva verificabil: Harsianon era o temă bizantină, adică un district militar, pe platoul Capadociei, organizată în veacul al IX-lea ca zonă de graniță împotriva incursiunilor arabe dinspre Califat. Mănăstirile din acel ținut trăiau în prima linie, cu raiduri repetate, cu populație care se adăpostea în așezări săpate în stâncă, cu garnizoane în apropiere. Un nevoitor pomenit „de la mănăstirea din Harsian” se așază, prin urmare, într-un cadru de frontieră bizantino-arabă, nu într-o pustie liniștită. Mai departe de atât nu se poate merge fără a inventa.
Ce spun izvoarele: Pomenirea e adăugată din Minei, fără date biografice. Nu există, în sursele consultate, nici anul nașterii, nici al morții, nici veacul, nici vreo faptă anume. Singurul lucru care se documentează este ținutul, Harsianon, cunoscut din izvoarele administrative bizantine. Golul acesta se spune, nu se umple.
Canonizare: Nu apare în sursele consultate.
- Sursă bisericeascăCalendarul Ortodox al Patriarhiei Romane, 23 octombrie ↗
Sfântul Cuvios Petronie
Tradiție, fără izvoare contemporanePomenirea vine goală de date. Există un Petronie bine cunoscut din Viețile Sfântului Pahomie cel Mare, ucenic care a condus pentru foarte puțină vreme mănăstirile pahomiene din Tabenisi, în Egiptul de Sus, în anul 346, și a murit în același an, de epidemia care l-a luat și pe Pahomie. Dacă pomenirea de la această zi îl privește pe acela, cadrul e dintre cele mai bine documentate ale monahismului timpuriu: chinovia pahomiană avea reguli scrise, liste de stareți și o cronologie reconstruită de cercetători pe izvoare copte și grecești. Identificarea nu este însă sigură, iar sursele bisericești consultate pentru această zi nu o fac. Se cuvine spus limpede: numele e același, legătura nu e dovedită.
Ce spun izvoarele: Pentru pomenirea de la 23 octombrie nu am găsit, în sursele care trec testul casei, nici ani, nici loc, nici faptă. Apropierea de Petronie, urmașul Sfântului Pahomie, este o ipoteză pe care sursele consultate nu o afirmă; ea e dată aici ca ipoteză, nu ca identificare. Omonimia este frecventă în sinaxare și e tocmai capcana în care cad cele mai multe calendare.
Canonizare: Nu apare în sursele consultate.
- Sursă bisericeascăCalendarul Ortodox al Patriarhiei Romane, 23 octombrie ↗
Tradițiile zilei
Pentru ziua de 23 octombrie, culegerile clasice de etnografie nu consemnează niciun obicei al zilei. Nici Simion Florea Marian, nici Elena Niculița-Voronca nu dau pentru această dată vreo sărbătoare populară, vreo interdicție de lucru sau vreun nume de zi. Ce se documentează sunt obiceiurile răstimpului în care cade ziua și două datini de prag, legate de apropierea Sâmedrului, pe 26 octombrie. Dacă pe internet circulă vreun obicei pus anume pe 23 octombrie, el nu se găsește în culegerile vechi.
Sâmbetele morților dinaintea Sâmedrului
Niculița-Voronca scrie că în Bucovina sunt, toamna, trei sâmbete ale morților: două înaintea Sfântului Dumitru și una înaintea Sfinților Arhangheli, iar în ele se fac parastase și praznice. Fiind Sâmedrul pe 26 octombrie, ziua de 23 octombrie intră în această pomenire atunci când cade sâmbătă; în ceilalți ani, pomenirea se face în sâmbetele din preajmă. Așa se scrie corect o datină legată de zilele săptămânii, nu de dată.
Usturoiul se pune în pământ până la Sâmedru
Din Mahala și din Mihalcea, Niculița-Voronca adună credința că usturoiul nesemănat până la Sfântul Dumitru mai bine nu se mai seamănă, că poate aduce pagubă, dar că dacă pui măcar câteva fire în pământ înainte, poți semăna și după. Ziua de 23 octombrie e, prin urmare, dintre ultimele ale răgazului, iar datina ține de hotarul agricol al Sâmedrului, nu de ziua ei anume.
Confuziile pornesc de la două locuri. Întâi, de la numele zilei: pomenirea Sfântului Apostol Iacob îi face pe unii să caute o sărbătoare populară a lui Iacob pe 23 octombrie, dar calendarul popular românesc nu are nicio zi a Sfântului Iacob în octombrie; reperele de toamnă sunt altele, Vinerea Mare pe 14 octombrie, Sâmedrul pe 26 octombrie, Filipii și intrarea în postul Crăciunului pe 15 noiembrie. Al doilea izvor de încurcătură e vecinătatea Sâmedrului: obiceiuri care sunt ale zilei de 26 octombrie, focul lui Sâmedru între ele, se găsesc pe internet împinse pe zilele din preajmă, inclusiv pe 23. Ele nu stau aici. Tot din vecinătate vine și o nedumerire veche, consemnată de Niculița-Voronca: în satele de lângă Cernăuți se țineau două Sfinte Paraschive, numite amândouă Vinerele, una pe 14 octombrie și una după Sfântul Dumitru, de unde se poate naște impresia că și zilele dintre ele ar avea rostul lor. Nu li se cunoaște vreunul din culegeri.
- Culegere etnograficăElena Niculita-Voronca, Datinele si credintele poporului roman, vol. I, Cernauti, 1903 ↗
- Culegere etnograficăSimion Florea Marian, Sarbatorile la romani, vol. I: Carnilegile, Bucuresti, 1898 ↗
Cislegile de toamnă, cu trei zile înainte de Sâmedru
Ziua cade în cislegile de toamnă, cel mai lung răstimp de dulce din anul popular. Niculița-Voronca arată rânduiala limpede: anul are patru posturi, iar după fiecare urmează cislegi, când se poate mânca de frupt, se pot face nunți și se poate petrece. Cislegile de toamnă încep la Sfânta Maria Mare, pe 15 august, și țin până pe 15 noiembrie, când intră postul Crăciunului; ea le socotește cele mai lungi, și spune că atunci se fac cele mai multe nunți, după strânsul din câmp, fiindcă toamna e bogată și este cu ce. Mai mult, ziua cade cu trei zile înainte de Sâmedru, pe 26 octombrie, care împreună cu Sângiorzul, pe 23 aprilie, închide anul pastoral: atunci se încheiau socotelile cu ciobanii și coborau oile de la munte. Așadar răstimpul are două rosturi deodată, de nuntă și de hotar al anului păstoresc.
Știi o tradiție legată de ziua asta, din satul sau din familia ta? Povestește-ne.
Pe 23 octombrie, în istoria României
-
1443
Pictura bisericii Sfântul Nicolae din Densuș, în Țara Hațegului, e gata, iar zugravul își scrie numele pe perete: Ștefan. Inscripția slavonă de sub fereastra altarului dă anul 6952 de la facerea lumii, luna octombrie 23, ceea ce înseamnă 1443, fiindcă pentru lunile de după septembrie se scad 5509 ani. E una dintre cele mai vechi datări exacte de pictură murală din spațiul românesc, iar biserica, ridicată cu piatră luată de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, e dintre puținele din veacul al XV-lea în care se slujește neîntrerupt. Citește →
-
1613
Dieta întrunită la Cluj îl depune pe Gabriel Báthory și îl alege principe al Transilvaniei pe Gabriel Bethlen. Alegerea s-a făcut cu poruncă de la sultan și cu oști otomane și românești așezate în preajmă, amănunt pe care arhivele maghiare îl consemnează fără ocolișuri: stările au votat „liber”, dar de frică. Bethlen va domni până în 1629 și va face din principat o putere cu care socotesc și Habsburgii, și Poarta. Citește →
-
1877
Moare la Sibiu Alexandru Papiu Ilarian, jurist și istoric ardelean, unul dintre organizatorii revoluției din 1848 în Transilvania și membru fondator al Societății Academice Române. Data se dă de obicei în forma 11/23 octombrie, fiindcă în Transilvania se folosea calendarul gregorian, iar în Principate încă cel iulian.
-
1916
Se încheie bătălia de la Predeal: Divizia 21 română oprește înaintarea armatelor germane și austro-ungare pe Valea Prahovei, dar rămâne cu un efectiv de numai 3.000 de militari, după zile de lupte pentru trecători. Calendarul comemorativ al Ministerului Apărării consemnează această zi ca sfârșit al bătăliei.
-
1916
În calendarul folosit atunci de armata română, ziua se numără 10 octombrie, iar pe 10/23 octombrie începe prima bătălie de pe Valea Jiului, unde Armata 1, condusă de generalul Ion Dragalina, respinge încercarea Armatei 9 germane de a forța Carpații prin pasurile Surduc și Vâlcan. Aici se deosebesc sursele: lucrările militare dau ziua după stilul vechi, 10 octombrie, iar cronologiile convertite o dau pe 23 octombrie. Nu e o contrazicere de fapt, ci de calendar, și se cuvine spusă.
-
1925
Se naște la București Radu Florescu, istoric stabilit în Statele Unite, profesor la Boston College. Cărțile scrise de el împreună cu Raymond McNally despre Vlad Țepeș și despre legenda lui Dracula au dus subiectul în discuția publică din Apus, dar au și amestecat domnul istoric cu personajul de roman, încurcătură pe care istoriografia românească a tot avut de descurcat.
-
1957
Moare la Iași Mihai Codreanu, poet simbolist și maestru al sonetului în limba română, membru corespondent al Academiei Române și fost director al Conservatorului din Iași.
-
1975
Moare la București preotul Constantin Sârbu, trecut prin închisorile și lagărele regimului comunist între 1954 și 1962 și prin domiciliu obligatoriu în Bărăgan. Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat în iulie 2024, iar ziua lui de pomenire este chiar ziua morții, așa că de atunci data stă și în calendarul bisericesc, nu doar în cel istoric.
-
1990
Moare Tamara Ciobanu, cântăreață de operă și de muzică populară din Republica Moldova, una dintre vocile care au ținut repertoriul românesc pe scenele din stânga Prutului în toată perioada sovietică.
-
1998
Moare Silviu Stănculescu, actor de teatru și film, nume cunoscut al scenei bucureștene și al filmului românesc din anii 1960-1980.
-
2001
Intră în vigoare Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, prin publicarea ei în Monitorul Oficial nr. 663 din 23 octombrie 2001. Legea fusese adoptată de Senat pe 13 septembrie și de Camera Deputaților pe 18 septembrie, apoi promulgată pe 12 octombrie. Este instrumentul cu care, de atunci, orice om poate cere documente de la o instituție publică din România.
-
2023
Moare Natașa Raab, actriță de teatru și film, multă vreme pe scena Teatrului Național din Craiova.
Pe 23 octombrie, în lume
-
42 î.Hr.
A doua bătălie de la Filipi: armata lui Marcus Iunius Brutus e înfrântă de Marc Antoniu și Octavian, iar Brutus se sinucide. Cu ziua aceasta se stinge ultima oaste a republicanilor, iar drumul spre stăpânirea unui singur om asupra Romei rămâne deschis.
-
425
Valentinian al III-lea e proclamat împărat al Imperiului Roman de Apus la vârsta de șase ani. Domnia lui, ținută decenii de mama sa Galla Placidia și de generalii curții, acoperă tocmai anii în care Apusul pierde Africa și controlul asupra Galiei.
-
502
Sinodul de la Palmaris, la Roma, pune capăt schismei dintre papa Symmachus și antipapa Laurentius, una dintre primele dispute în care împăratul de la Răsărit și regele ostrogot al Italiei cântăresc deopotrivă în alegerea unui papă.
-
787
Se încheie, la Niceea, al șaptelea sinod ecumenic, convocat de împărăteasa Irina, care restabilește cinstirea icoanelor și condamnă iconoclasmul. Hotărârile lui sunt temeiul pe care se sprijină, până în zilele noastre, pictura de tradiție bizantină, inclusiv cea din bisericile românești.
-
1086
La az-Zallaqa, în Peninsula Iberică, oastea almoravidă a lui Yusuf ibn Tashfin îl învinge pe Alfonso al VI-lea al Castiliei, oprind pentru câteva decenii înaintarea creștină spre sud.
-
1295
Se semnează la Paris primul tratat al Vechii Alianțe între Scoția și Franța, îndreptat împotriva Angliei, legătură diplomatică ce va ține, cu întreruperi, mai bine de două veacuri și jumătate.
-
1456
Moare la Ilok, pe Dunăre, Ioan de Capistrano, predicatorul care adunase oastea de cruciați de la Belgrad, unde, în vara aceluiași an, apărarea condusă de Iancu de Hunedoara oprise asediul otoman. Amândoi au murit în câteva luni, de ciuma izbucnită în tabără.
-
1520
Carol Quintul e încoronat la Aachen împărat al Sfântului Imperiu Roman. Stăpânirea lui, întinsă din Spania și Țările de Jos până în Austria și peste ocean, îl face adversarul direct al lui Soliman Magnificul, iar războiul dintre ei trece de mai multe ori prin Ungaria.
-
1641
Începe răscoala catolicilor irlandezi, cu încercarea nobilimii din Ulster de a lua Castelul Dublin. Răscoala deschide un deceniu de război în Irlanda și se leagă de criza care duce la Războiul Civil englez.
-
1642
La Edgehill se dă prima bătălie mare a Războiului Civil englez, între oastea regelui Carol I și cea a Parlamentului, fără învingător limpede.
-
1686
Seghedinul e luat de sub stăpânirea otomană, în campaniile Ligii Sfinte de după asediul Vienei din 1683. Același război duce, în anii imediat următori, la trecerea Transilvaniei sub stăpânirea Habsburgilor.
-
1707
Se întrunește prima ședință a Parlamentului Regatului Marii Britanii, după unirea Angliei cu Scoția.
-
1941
Începe masacrul de la Odesa, una dintre cele mai grele crime ale regimului Antonescu, în care au fost uciși zeci de mii de evrei din oraș, după explozia de la comandamentul militar român.
-
1942
Începe a doua bătălie de la El Alamein, în Egipt, încheiată pe 3 noiembrie cu victoria Aliaților și cu întoarcerea hotărâtoare a războiului din Africa de Nord.
-
1956
Mii de oameni ies în stradă la Budapesta împotriva stăpânirii sovietice; ziua e socotită începutul revoluției ungare din 1956. Vestea a trecut repede granița: la București, Timișoara și Cluj au urmat mișcări studențești, iar represiunea din România a fost pe măsură. Citește →
Întrebări frecvente
Ce s-a întâmplat pe 23 octombrie în istoria României?
În 1443 se încheia pictura bisericii Sfântul Nicolae din Densuș, datată de o inscripție slavonă și semnată de zugravul Ștefan. În 1613, Dieta întrunită la Cluj îl alegea principe al Transilvaniei pe Gabriel Bethlen. În 1916 se încheia bătălia de la Predeal, iar în 1877 murea la Sibiu Alexandru Papiu Ilarian.
Ce sfânt este pe 23 octombrie?
Calendarul ortodox al Patriarhiei Române îl prăznuiește pe Sfântul Apostol Iacob, rudenia Domnului, întâiul episcop al Ierusalimului, mort ca mucenic în anul 62. Tot azi sunt pomeniți Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu și Sfântul Cuvios Macarie Romanul.
Ce s-a întâmplat pe 23 octombrie în lume?
În 1956, o demonstrație de masă la Budapesta deschidea revoluția maghiară. În 787 se încheia, la Niceea, al șaptelea sinod ecumenic, care restabilea cinstirea icoanelor. În 42 î.Hr. se dădea a doua bătălie de la Filipi, iar în 1520 Carol Quintul era încoronat la Aachen împărat al Sfântului Imperiu Roman.
Când a fost pictată biserica din Densuș?
Inscripția slavonă din biserică dă anul 6952 de la facerea lumii, luna octombrie, ziua 23, adică 23 octombrie 1443. Zugravul Ștefan și-a lăsat numele în altar și în naos. Cercetătorii nu sunt de acord dacă data privește întregul ansamblu sau doar panoul din preajma ei.
Când a fost ales Gabriel Bethlen principe al Transilvaniei?
Pe 23 octombrie 1613, de Dieta adunată la Cluj, în biserica Sfântul Mihail. Dieta fusese convocată de Iskender Pașa, beilerbeiul de Canija, cu oastea tăbărâtă lângă Turda. Bethlen a domnit până în 1629, iar confirmarea sultanului a sosit în vara lui 1614.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism.