Statuetă feminină Cucuteni, găsită în prima zi de săpături la Șoimeni

Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni a anunțat pe 7 octombrie 2026 că o statuetă feminină de lut a ieșit la lumină în prima zi a campaniei de săpături din acest an, la Șoimeni, în județul Harghita. Piesa aparține culturii Cucuteni, în varianta ei transilvăneană, Ariușd, și a fost modelată din două bucăți de lut lipite înainte de ardere. Situl, numit „Dâmbul Cetății”, este cercetat sistematic de muzeu din 1999.

Ce s-a găsit în prima zi de campanie

Statueta este o piesă mică de teracotă, care reprezintă o figură feminină. Detaliul tehnic scos în față de muzeu este modul de lucru: meșterul a modelat două bucăți de lut și le-a unit înainte de a pune piesa în foc. Cu timpul, crăpătura a apărut exact pe linia de îmbinare, acolo unde lipitura era cea mai slabă.

Tehnica nu este o curiozitate izolată. Radiografiile făcute pe statuetele mari descoperite anterior în același sit au arătat același procedeu: două role simetrice de lut unite pe axa principală, din pastă amestecată cu nisip și cu cioburi pisate, arsă la temperaturi mari. Este un mod de lucru repetat, nu o improvizație.

Unde se află situl și ce s-a mai găsit acolo

„Dâmbul Cetății” se ridică pe un pinten de stâncă, lângă satul Șoimeni, în comuna Păuleni-Ciuc, județul Harghita. În literatura arheologică locul apare și sub numele Păuleni Ciuc Várdomb. Era cunoscut cercetătorilor de la sfârșitul secolului al XIX-lea, iar Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni a reluat săpăturile în 1999.

Cercetările au identificat mai multe locuiri suprapuse: Ariușd-Cucuteni în eneolitic, apoi Bodrogkeresztúr, Coțofeni, Costișa și Wietenberg, adică până în epoca bronzului. Inventarul adunat de acolo cuprinde locuințe, vetre, cuptoare de ars ceramica, vase pictate, unelte de piatră, podoabe și obiecte legate de practici rituale.

Statuetele mari de la Păuleni, un caz aparte

Ce face situl important pentru specialiști nu este o singură piesă, ci un grup. Dan Lucian Buzea și Adela Kovács, într-un studiu publicat în 2015 în revista muzeului, Angvstia, au arătat că aici s-a adunat cel mai mare număr de statuete antropomorfe de dimensiuni mari din tot arealul cucutenian. Unele ajung la aproape 40 de centimetri, de două sau de trei ori mai înalte decât statuetele obișnuite ale culturii.

Contextul în care au apărut cântărește la fel de mult ca piesele. Statuetele au fost găsite grupate, dar sparte, în interiorul unor locuințe arse, uneori direct pe podea. Arderea construcțiilor de lemn și chirpici pare să fi fost intenționată, nu accidentală.

Ce spun cercetătorii și ce spune muzeul

Cei doi autori lasă deschise două citiri. Prima presupune că locuințele cu statuete ar fi avut un rol de templu, legat de divinități feminine și de fertilitate. A doua vede acolo un ritual de închidere, în care construcția și inventarul ei erau scoase din uz prin foc. Despre spargerea intenționată a pieselor, autorii scriu că poartă o semnificație magico-religioasă care nu ne mai este clară astăzi.

În anunțul din 7 octombrie, muzeul a amintit și el legătura cu credințele despre zeițe și despre fertilitate, fără să o prezinte ca o concluzie. Datarea avansată pentru statuetă este cea a culturii, aproximativ 4500-4050 î.Hr., adică în jur de 6.500 de ani.

Ce nu se știe încă

Muzeul nu a publicat dimensiunile statuetei, nu a precizat nivelul exact din care provine și nu a anunțat o datare prin radiocarbon pentru contextul descoperirii. La data publicării acestui articol nu există un raport științific despre campania din 2026, iar numele responsabilului de săpătură nu a fost făcut public.

Până atunci, ce se poate spune cu temei este puțin și limpede: o statuetă feminină de lut, din aceeași tradiție tehnică documentată la Păuleni, scoasă din pământ în prima zi a campaniei, într-un sit în care piesele de acest fel apar de regulă sparte și grupate, în case arse.