Sinaxar
Sfinții pomeniți în această zi, așezați în istoria lor.
Sfântul Mucenic Evlampie și Sfânta Muceniță Evlampia
Tradiția bisericească îi plasează în Nicomidia, oraș important al Imperiului Roman de Răsărit, în vremea persecuției asociate împăratului Maximian, sub un guvernator local numit Maxim. Sinaxarul relatează că Evlampie, trimis de creștinii ascunși în munți să cumpere pâine în cetate, a fost prins, dus înaintea autorităților și, mărturisindu-se creștin, ar fi provocat prăbușirea unei statui a zeului Ares în templul păgân, act interpretat de anturajul roman ca sfidare a cultului oficial impus prin edicte imperiale. Sora sa, Evlampia, s-ar fi alăturat mărturisirii lui și amândoi ar fi fost supuși la chinuri, inclusiv aruncarea într-un cazan cu apă clocotită, din care textul hagiografic spune că au ieșit nevătămați. Sinaxarul adaugă că, în urma acestor întâmplări, alți două sute de oameni ar fi îmbrățișat creștinismul și au fost decapitați împreună cu cei doi frați. Ca la mulți martiri din perioada persecuțiilor romane, izvoarele despre viața lor sunt exclusiv texte de cult scrise mult mai târziu, fără confirmare documentară contemporană; ceea ce rămâne istoric plauzibil este cadrul general, persecuția creștinilor din Nicomidia la sfârșitul secolului al III-lea, nu detaliile minunilor. Sunt cinstiți ca mucenici pentru refuzul de a se supune cultului idolatru impus de stat.
Sfântul Cuvios Vasian
Sinaxarul îl prezintă ca originar din Răsărit, din Siria, ajuns la Constantinopol în timpul domniei împăratului bizantin Marcian. Textul relatează că viața și faptele sale, însoțite de minuni, ar fi impresionat atât de mult încât împăratul i-ar fi ridicat o biserică ce, potrivit Sinaxarului, mai exista la data redactării textului. I se atribuie o comunitate de circa trei sute de ucenici, între care și o cuvioasă numită Matroana, precum și darul vindecării bolilor. A murit, potrivit tradiției, la adânci bătrânețe. Ca în cazul multor cuvioși ai epocii bizantine timpurii, informațiile provin exclusiv din texte hagiografice de cult, iar elementele minunilor țin de limbajul specific al genului, nu de documentare istorică independentă.
Sfântul Cuvios Teofil Mărturisitorul
Parțial documentatPotrivit vieții păstrate de Biserică, Teofil s-a născut lângă Tiberiupol din părinți creștini și, copil fiind, ar fi fost chemat în chip minunat la nevoința monahală de cuviosul Ștefan, la muntele Selentiu, intrând ulterior într-o mănăstire ctitorită chiar de familia sa. A trăit ca ascet mulți ani, până când conflictul din Imperiul Bizantin privind cinstirea icoanelor, purtat de împăratul iconoclast Leon, l-a adus în fața autorităților imperiale de la Niceea (azi İznik, Turcia). Textul relatează că a fost biciuit, întins pe stâlpi în formă de cruce și supus la torturi pentru refuzul de a renunța la cinstirea icoanelor, poziție pe care a apărat-o și în dispută directă cu un demnitar imperial, fără însă a fi executat, s-a întors la mănăstirea sa, unde a murit ulterior. Cazul se încadrează istoric în persecuția iconoclastă dusă de autoritatea imperială bizantină împotriva cultului icoanelor, un episod real și documentat al istoriei bizantine, deși biografia detaliată a lui Teofil provine exclusiv din hagiografie. Este cinstit ca „mărturisitor”, termen folosit pentru cei care au suferit pentru credință fără a fi uciși.
Sfântul Ambrozie de la Optina
Documentat istoricAmbrozie, pe numele din lume Alexandru Mihailovici Grenkov, s-a născut la 21 noiembrie 1812 într-o familie de paracliser de sat din gubernia Tambov, Imperiul Rus. După seminar, a fost învățător și profesor, apoi, în urma unei crize interioare și a unei boli grave, a intrat ca monah la Sihăstria Optina, devenind ucenicul apropiat al starețului Macarie, alături de care a lucrat la traducerea unor texte despre viața monahală. După moartea lui Macarie, Ambrozie i-a urmat ca stareț, fiind căutat de mulțimi de oameni din toată Rusia pentru sfat duhovnicesc, cunoscut pentru bunătatea și înțelepciunea practică cu care întâmpina orice fel de problemă, spirituală sau materială. Spre deosebire de sfinții primelor secole, viața sa e documentată prin mărturii directe ale contemporanilor și prin scrierile păstrate. Este cinstit ca stareț și povățuitor duhovnicesc al poporului rus din secolul al XIX-lea.
Sfântul Inochentie al Penzei
Documentat istoricInochentie Smirnov a trăit în Imperiul Rus la cumpăna secolelor XVIII-XIX, fiind cunoscut ca scriitor de opere duhovnicești cu mare influență în epocă. Este cinstit de multă vreme de credincioșii ruși pentru viața sa ascetică și pentru minunile atribuite rugăciunilor sale. A fost recunoscut oficial ca sfânt de Biserica Ortodoxă Rusă abia în august 2000, deci relativ recent față de epoca în care a trăit.
Sfinții 26 de cuvioși mucenici de la Zografu
Parțial documentatContextul istoric este bine cunoscut: împăratul bizantin Mihail al VIII-lea Paleologul, care refăcuse Imperiul Bizantin după ocupația latină, a semnat la Sinodul de la Lyon din 1274 unirea cu Biserica Romei, pentru a obține sprijinul politic al papei, și a trimis apoi soldați în Muntele Athos pentru a impune cu forța această unire călugărilor care o respingeau. Viața de sfinți relatează că soldații au ajuns la Mănăstirea Zografu, unde majoritatea monahilor au fugit, iar douăzeci și șase dintre ei s-au retras într-un turn, refuzând să accepte unirea și afirmând că Hristos, nu papa, este capul Bisericii; soldații au dat foc turnului și călugării au murit în incendiu. Persecuția lui Mihail al VIII-lea împotriva monahilor ortodocși din Athos este un episod istoric atestat; numele celor 26 sunt păstrate în tradiția mănăstirii. Sunt cinstiți ca mucenici pentru refuzul de a accepta unirea impusă politic cu Biserica Romei.
Tradițiile zilei
Brumărel: strângerea roadelor și pregătirea de iarnă
Octombrie era numit de țăranul român „brumărel”, pentru că în această lună încep să cadă brumele cele mici, vestind apropierea frigului. Este vremea de trecere dintre „răpciunea” lui septembrie, luna vinului, și „brumarul mare” din noiembrie, când bruma se așterne tot mai des; o zicală din Muntenia lega chiar cele două luni prin ideea că, dacă în răpciune „cad copiii pe tăciuni”, în brumar „cad și cei mari”, semn al frigului care se întețește.
În acest răstimp se încheiau muncile câmpului începute toamna devreme: culesul târziu, strânsul rodului rămas prin grădini și vii, pregătirea proviziilor pentru iarnă. Calendarul popular lega de sfârșitul lunii octombrie repere importante precum Vinerea Mare (Cuvioasa Paraschiva, 14 octombrie) și, spre finalul lunii, Sâmedru (Sfântul Dimitrie), ziua în care, în credința populară, Sfântul Dumitru „aleargă împrejurul pământului” aducând cu sine omătul și iarna, așa cum Sfântul Gheorghe adusese primăvara cu șase luni mai devreme. Aceste două sărbători marcau practic granițele anului pastoral: de la Sfântul Gheorghe la Sfântul Dumitru turmele stăteau la munte sau la pășune, iar în preajma lui Sâmedru se făcea coborâtul oilor și încheierea sâmbrei, plata ciobanilor și răfuiala anuală dintre stăpânii de vite.
În plan agricol, brumărelul era și ultima fereastră pentru însămânțările de toamnă și pentru unele plante care, potrivit crezului popular, trebuiau puse în pământ înainte de un anumit reper calendaristic, altfel recolta risca să fie pierdută, mâncată de dăunători sau lovită de îngheț. Este, în ansamblu, o lună a tranziției: se închide sezonul cald, se face bilanțul muncilor de peste an și încep pregătirile gospodărești pentru sezonul friguros.
Pe 10 octombrie, în istoria României
-
1636
Lupta de la Salonta: oastea lui Gheorghe Rákóczi I înfrânge o forță otomană.
-
1857
Începe construcția clădirii Universității din București, după planurile arhitectului Alexandru Orăscu.
-
1872
Ion Creangă este exclus definitiv din cler.
-
1914
Moare la Sinaia regele Carol I al României, care domnise din 1866 și condusese țara la Independență și la proclamarea Regatului.
-
1916
Prima luptă de la Târgu Jiu: trupele române, conduse de generalul Ion Dragalina, resping ofensiva germană.
-
1926
Este înființat Partidul Național Țărănesc, prin fuziunea Partidului Țărănesc cu Partidul Național Român.
-
1964
La Jocurile Olimpice de la Tokyo, Iolanda Balaș și Mihaela Peneș cuceresc medalii de aur pentru România.
-
1989
Dan Petrescu oferă un interviu postului de radio „Europa Liberă” despre situația din România, alături de Liviu Cangeopol, coautor al cărții „Ce-ar mai fi de spus”, critică la adresa regimului comunist.
-
2019
Moțiunea de cenzură „Ca să reconstruim România, Guvernul Dăncilă trebuie demis de urgență!” este adoptată de Parlament cu 238 de voturi.
Pe 10 octombrie, în lume
-
680
Husayn ibn Ali, nepotul lui Muhammad, este ucis în bătălia de la Karbala de forțele lui Yazid I, eveniment central pentru tradiția șiită.
-
732
Armata francilor condusă de Carol Martel învinge o armată musulmană din Andaluzia, sub Abd er-Rahman, lângă Tours.
-
1846
Astronomul englez William Lassell descoperă Triton, cel mai mare satelit al planetei Neptun.
-
1903
Emmeline Pankhurst înființează Women's Social and Political Union, organizație militantă pentru dreptul de vot al femeilor din Marea Britanie.
-
1903
Compania Bayer pune în vânzare aspirina, obținută de chimistul Felix Hoffmann.
-
1911
Începe Revoluția Xinhai prin Răscoala de la Wuchang, marcând prăbușirea dinastiei Qing și înființarea Republicii China.
-
1933
Un avion Boeing 247 este distrus printr-o explozie lângă Chesterton, Indiana, considerat primul sabotaj din istoria aviației comerciale.
-
1957
Incendiul de la Windscale, unul dintre cele mai grave accidente nucleare dinaintea celui de la Cernobîl.
-
1963
Intră în vigoare Tratatul parțial de interzicere a testelor nucleare.
-
1970
Fiji devine independent.
-
1973
Vicepreședintele american Spiro Agnew demisionează după ce este acuzat de evaziune fiscală.
-
1980
Un cutremur de 7,7 grade distruge orașul Chlef din Algeria, ucigând circa 20.000 de oameni.
-
1986
Un cutremur de 7,5 grade lovește San Salvador, ucigând circa 1.500 de oameni.
-
2010
Antilele Olandeze încetează să mai existe ca țară, în urma schimbării statutului constituțional al insulelor.