Sursa originală
Pe scurt
Carote de sedimente din două lacuri de pe peninsula Yucatán arată că, în perioada clasică maya (250-920 d.Hr.), concentrațiile de mercur au depășit cu ordine de mărime pragurile actuale de toxicitate pentru sedimente, timp de secole. În aceleași straturi apar semne de prăbușire a lanțului trofic acvatic.
- 01Carote de sedimente din două lacuri de pe peninsula Yucatán, analizate pentru mercur.
- 02În perioada clasică, 250-920 d.Hr., valorile depășesc cu ordine de mărime pragurile actuale de toxicitate.
- 03În aceleași straturi apar semne de prăbușire a lanțului trofic acvatic.
- 04Sursa mercurului este legată de mercurul elementar și de cinabru, pigmentul roșu.
Timp de secole, în perioada clasică maya, două lacuri din peninsula Yucatán au acumulat mercur în cantități care depășesc cu ordine de mărime pragurile de toxicitate folosite azi pentru sedimente. În aceleași straturi apar și semnele unei prăbușiri a lanțului trofic acvatic. Studiul, publicat pe 6 noiembrie 2026 în Science Advances, adaugă contaminarea cu mercur la lista factorilor de stres de mediu cu care s-au confruntat comunitățile maya.
De unde venea mercurul
Autorii leagă mercurul din regiunea maya de două utilizări distincte: mercurul elementar, adică metalul lichid, și cinabrul, mineralul din care se extrage. Cinabrul este sulfură de mercur, cu formula chimică HgS, iar culoarea lui roșie intensă l-a făcut căutat ca pigment. Acesta este punctul esențial al poveștii: substanța nu ajungea în mediu ca deșeu industrial, ci ca urmare a unei practici culturale, folosirea unui pigment roșu.
Mercurul nu dispare din mediu. Odată eliberat, se deplasează prin sol și prin apă și se depune în sedimente, unde rămâne. Tocmai de aceea lacurile funcționează ca arhive: straturile de pe fund se așază unul peste altul, iar o carotă extrasă vertical din ele poate fi citită ca o cronologie.
Ce arată carotele
Echipa a lucrat pe carote de sedimente din două lacuri de pe peninsula Yucatán. Rezultatul central, formulat de autori în rezumatul studiului, este că în perioada clasică, între 250 și 920 d.Hr., concentrațiile de mercur au depășit cu ordine de mărime pragurile moderne de toxicitate pentru sedimente, și au făcut-o nu o dată, ci pe parcursul unor secole în care zona era locuită.
Formula „ordine de mărime” nu este o figură de stil. Înseamnă că valorile nu sunt cu ceva mai mari decât limita, ci de zeci sau de sute de ori mai mari. Pentru un sediment de lac, asta plasează situația în afara intervalului în care se discută, de obicei, despre poluare istorică.
Lanțul trofic, pe același interval
Partea care transformă o măsurătoare chimică într-un argument ecologic este a doua categorie de dovezi. În aceleași sedimente, autorii găsesc semne ale prăbușirii rețelei trofice acvatice, documentate pe mai multe grupe de organisme: alge, bacterii, cianobacterii, ostracode, melci și chironomide, adică larvele muștelor care nu înțeapă. Aceste schimbări coincid, în timp, cu intervalul concentrațiilor mari de mercur.
Coincidența este ceea ce le permite autorilor să scrie că toxicitatea mercurului a fost un factor suplimentar de stres de mediu pentru populațiile maya din perioada clasică. Pe lista factorilor cunoscuți erau deja seceta, defrișarea și eroziunea solului, iar studii recente adăugaseră poluarea cu mercur și cianotoxinele ca indicii că și calitatea apei se degradase.
Ce nu spune studiul
Autorii formulează prudent. Ei arată că mercurul a atins niveluri toxice în sedimente și că ecosistemele acvatice au suferit, dar întrebarea despre consecințele expunerii preistorice la mercur asupra sănătății umane este prezentată în studiu ca fiind încă deschisă. Concluzia pe care o susțin este despre ecosistem și despre calitatea apei, nu despre o intoxicare dovedită a oamenilor.
Rezumatul publicat nu numește cele două lacuri, nici așezările maya din apropierea lor, și nu dă valorile măsurate sau standardul de toxicitate la care se face raportarea. Cine vrea aceste detalii trebuie să meargă la articolul din Science Advances.
Cine a făcut cercetarea
Studiul este semnat de nouă autori, primul fiind Matthew Neal Waters, și a apărut în Science Advances, volumul 12, numărul 45, pe 6 noiembrie 2026.
Surse
- Matthew Neal Waters, Savanna Lee Wooten, Ashley Mark Abrook, Mark Brenner, Jason Hilleary Curtis, Peter Guy Langdon, Roger Manuel Medina-Gonzalez, Savvas Paradeisis-Stathis, Richard Scott Vachula, „Toxic mercury, aquatic ecosystem collapse, and the ancient Lowland Maya”, Science Advances, vol. 12, nr. 45, 6 noiembrie 2026, articol eaeh3280, ISSN 2375-2548, DOI 10.1126/sciadv.aeh3280, https://doi.org/10.1126/sciadv.aeh3280
- F. Olusola Akinyemi, Simon M. Hutchinson, Marcel Mîndrescu, James J. Rothwell, „Lake sediment records of atmospheric pollution in the Romanian Carpathians”, Quaternary International, vol. 293, 2013, p. 105-113, DOI 10.1016/j.quaint.2012.01.022, https://doi.org/10.1016/j.quaint.2012.01.022
- Universitatea Auburn, comunicatul instituțional „Mercury and the Maya”, noiembrie 2026, https://wire.auburn.edu/content/agriculture/2026/11/mercury-and-the-maya.php
✓ Ce știm sigur
- Concentrațiile de mercur din perioada clasică depășesc cu ordine de mărime pragurile moderne de toxicitate pentru sedimente.
- Depășirea se menține pe parcursul unor secole de ocupare maya.
- În aceleași sedimente apar schimbări la alge, bacterii, cianobacterii, ostracode, melci și chironomide.
- Mercurul din regiune este legat de folosirea mercurului elementar și a cinabrului, sulfură de mercur folosită ca pigment roșu.
? Ce rămâne neclar
- Rezumatul studiului nu numește cele două lacuri analizate, nici așezările maya din apropiere.
- Rezumatul nu dă valorile măsurate ale concentrațiilor de mercur, nici standardul de toxicitate la care se face raportarea.
- Consecințele expunerii preistorice la mercur asupra sănătății umane sunt prezentate în studiu ca o întrebare încă deschisă.
- Rezumatul nu precizează câte carote au fost extrase din fiecare lac, nici pe ce adâncime.
Contextul românesc
Metoda este deja aplicată și în România, iar acolo se află legătura cea mai concretă. Studiul „Lake sediment records of atmospheric pollution in the Romanian Carpathians”, semnat de F. Olusola Akinyemi, Simon M. Hutchinson, Marcel Mîndrescu și James J. Rothwell, a apărut în 2013 în revista Quaternary International și citește poluarea atmosferică din carote de sedimente de lac din Carpații românești. Pentru spațiul românesc nu am găsit un studiu care să documenteze în acest fel contaminarea cu mercur dintr-o așezare antică, așa cum fac autorii pentru Yucatán. În perioada clasică maya, între 250 și 920 d.Hr., în spațiul carpato-danubian se desfășoară Dacia romană, retragerea aureliană și primele valuri ale migrațiilor.
Întrebări frecvente
De unde venea mercurul din lacurile maya?
Autorii leagă mercurul din regiune de folosirea mercurului elementar și a cinabrului, mineralul numit și sulfură de mercur, cu formula HgS. Cinabrul era căutat pentru culoarea lui roșie intensă și folosit ca pigment, deci contaminarea vine dintr-o practică culturală.
Cât de mari erau concentrațiile?
Studiul spune că valorile din perioada clasică depășesc cu ordine de mărime pragurile moderne de toxicitate pentru sedimente, adică de zeci sau de sute de ori. Rezumatul publicat nu dă însă valorile exacte, nici standardul la care se raportează.
Ce înseamnă prăbușirea lanțului trofic acvatic?
În sedimente, autorii găsesc schimbări simultane la alge, bacterii, cianobacterii, ostracode, melci și chironomide. Aceste grupe formează baza rețelei trofice a unui lac, iar schimbarea lor coincide în timp cu intervalul concentrațiilor mari de mercur.
Au fost oamenii otrăviți cu mercur?
Studiul nu susține asta. Autorii prezintă consecințele expunerii preistorice la mercur asupra sănătății umane ca pe o întrebare încă deschisă. Concluzia pe care o susțin se referă la ecosistem și la calitatea apei, nu la o intoxicație umană dovedită.
Ce alte presiuni de mediu sunt cunoscute pentru maya din perioada clasică?
Studiul enumeră seceta, defrișarea și eroziunea solului ca impacturi deja documentate. Cercetări recente adăugaseră poluarea cu mercur și cianotoxinele, ca indicii că și calitatea apei se degradase. Acest studiu întărește ultima categorie.
Acest articol este o adaptare în limba română, cu context suplimentar. Informațiile științifice aparțin autorilor sursei originale. Cum lucrăm la Radar
Povestea întreagă a lui Dracula, pe izvoare
Cartea urmărește drumul de la Vlad Țepeș, domnul din documente, la contele din roman, cu izvoarele puse cap la cap. O primești întreagă, în PDF, dacă te abonezi la scrisoarea de sâmbătă, sau o cumperi de pe Amazon.
Linkul către Amazon este link de afiliat: dacă cumperi prin el, Historix primește un comision mic, fără niciun cost în plus pentru tine.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism.
Laurențiu Dicu
Fondator, editor, pasionat de istorie
Vezi pagina autorului →
