280 de desene paleolitice, într-o peșteră prin care turiștii au trecut 60 de ani

Într-o peșteră amenajată pentru turiști din 1993, în Catalonia, arheologii au identificat 280 de motive gravate din paleolitic, dintre care 55 sunt figuri de animale. Gravurile se află la circa 250 de metri de intrare, pe pereți pe lângă care au trecut mii de oameni timp de peste șase decenii, unii zgâriindu-și numele chiar peste ele. Studiul a apărut pe 5 noiembrie 2026 în revista Antiquity.

Unde se află peștera

Cova de la Font Major se află la 410 metri altitudine, în localitatea l’Espluga de Francolí, în bazinul Conca de Barberà, în Catalonia. Face parte dintr-un sistem carstic săpat în conglomerate calcaroase oligocene, la poalele Munților Prades, din care au fost explorate și cartate 3.590 de metri de galerii. Râul Francolí izvorăște în sistem și curge 60 de kilometri până la Marea Mediterană, aproape de Tarragona.

Intrarea peșterii s-a surpat, probabil în epoca romană, iar galeria a rămas inaccesibilă până în 1853, când s-a ajuns în ea printr-un puț dintr-o curte particulară. În ianuarie 1957, primăria a desfundat intrarea mecanic și fără supraveghere arheologică, distrugând o parte importantă a depozitului de la gura peșterii. Din 1993 peștera a devenit muzeu.

Descoperite din întâmplare, pe 30 octombrie 2019

Gravurile au fost observate din întâmplare pe 30 octombrie 2019, în prima campanie de săpături a unui proiect al Departamentului de Cultură al Generalitatea Cataloniei. Unul dintre autori a remarcat că, printre numeroasele graffiti moderne care acoperă porțiuni mari de perete într-un sector numit Gatoneres de Cal Palletes, câteva gravuri aveau caracteristici paleolitice.

Explicația pentru care nu fuseseră văzute mai devreme este dublă. Sectorul făcea parte din traseul de aventură deschis vizitatorilor în 1993, deci se presupunea că orice reprezentare preistorică ar fi fost deja gasită. În plus, pereții de conglomerat, neregulați în relief și în culoare, erau considerați nepotriviți pentru gravură. Autorii scriu că, mai bine de șase decenii, mii de vizitatori au trecut direct prin fața suprafețelor gravate, în unele cazuri înscriindu-și numele și data peste ele, fără ca originea paleolitică a figurilor să fie recunoscută.

Ce reprezintă cele 280 de motive

Majoritatea repertoriului este nefigurativă: linii drepte paralele, grupate câte două, trei sau patru, uneori suprapuse peste figuri de animale, dar și grupări mai mari, de 15 până la 40 de linii aliniate. Cele 55 de figuri de animale se concentrează în sectorul 5, care singur conține 33 dintre ele. Sunt reprezentați cai, capride, cervide, cele mai multe femele, și bovide, printre care un auroc cu coarnele și urechile redate frontal. Un urs, în sectorul 5, este o apariție rară în repertoriul artei paleolitice.

Tehnica este incizia simplă și, mai rar, raclajul, uneori combinate. Măsurătorile făcute pe modele 3D de înaltă rezoluție arată că majoritatea canelurilor au între 3 și 7 milimetri lățime și sunt puțin adânci. Circa 80 la sută dintre reprezentările figurative au între 150 și 450 de milimetri lungime.

Cât de important este ansamblul

Pe întreaga fațadă mediteraneană a Peninsulei Iberice, de la Pirinei la Gibraltar, circa 75 la sută dintre ansamblurile cunoscute au cel mult cinci figuri de animale, iar peste 90 la sută nu depășesc douăzeci. Cu 55 de figuri, Font Major devine al treilea ansamblu paleolitic parietal din zonă, depășit doar de Ardales și La Pileta, ambele la extremitatea sudică a peninsulei. Pentru Catalonia, până acum erau cunoscute doar două reprezentări atribuite paleoliticului superior, dintre care una, un bovideu pictat cu negru la Cova del Tendo, a fost furată la scurt timp după descoperire și se cunoaște doar din fotografii și un desen.

Ce rămâne de lămurit

Datarea este partea cea mai fragilă. Autorii nu au, deocamdată, o dată directă pentru gravuri. Se sprijină pe contextul arheologic, care documentează prezență umană în galeriile interioare între 40.810 și 25.850 de ani calibrați înainte de prezent, cu un hiat între 35.400 și 26.300, și pe convenții grafice precum extremitățile în dublu Y și capetele trasate cu trei linii, recunoscute în alte ansambluri mediteraneene din faze premagdaleniene. Ei scriu însă că este încă prea devreme să fie exclusă existența unor gravuri magdaleniene sau mai târzii. O figură de animal acoperită de calcit permite o datare directă prin seriile de uraniu, care va fi făcută ulterior.

Un panou separat, cu sute de gravuri în formă de buclă, rămâne neatribuit: nu i s-au găsit paralele în alte ansambluri paleolitice, iar un cărbune din interiorul unei caneluri și o inscripție suprapusă cu anul 1199 arată că unele dintre incizii nu sunt mai târzii de secolul al XVII-lea. Pentru acest panou, autorii spun că e nevoie de cercetări suplimentare.

Concluzia metodologică a autorilor depășește cazul de la Font Major: nicio peșteră nu ar trebui exclusă din start, nici pe motivul că pereții ei par nepotriviți, nici pentru că a fost intens vizitată în vremurile noastre.