Pe 11 noiembrie, în istoria României, oastea lui Basarab I zdrobea în 1330 armata lui Carol Robert de Anjou în trecătorile muntoase, în 1673 domnii Moldovei și Țării Românești treceau de partea polonezilor la Hotin, iar în 1918 armata română intra în Cernăuți. În lume, armistițiul de la Compiègne oprea la ora 11 luptele Primului Război Mondial. În calendarul ortodox este prăznuit Sfântul Mare Mucenic Mina.
Sinaxar
Sfinții pomeniți în această zi, așezați în istoria lor.
Cum citim Sinaxarul: viețile sfinților au fost scrise pentru credincioși, de multe ori la mult timp după evenimente, și păstrează felul de a povesti al vremii lor. Aici le punem în contextul istoric: cine a fost fiecare, unde și când a trăit, de ce a fost persecutat sau cinstit și când a fost trecut în rândul sfinților. Spunem deschis ce se sprijină pe documente și ce ne-a rămas doar prin tradiție.
Sfântul Mare Mucenic Mina
Parțial documentatSinaxarul îl arată născut în anul 285 în Egipt, în cetatea Nichios de lângă Memfis, fiu al dregătorului Eudoxie, în domnia lui Dioclețian și a lui Maximian (284-305). După anul 300, luat ostaș printr-un decret de recrutare din provincii, ajunge ajutorul tribunului Firmilian, în garnizoana de la Cotieon, în Frigia, oraș care astăzi se numește Kütahya, în Turcia. Cadrul se poate data cu precizie: edictele lui Dioclețian din anul 303 au lovit întâi clerul, cărțile de cult și creștinii din armată, iar un ofițer creștin era exact omul pe care legea îl silea să aleagă. Mina își împarte averea, se retrage cinci ani în pustie, apoi se întoarce la Cotieon și mărturisește public la un praznic al zeilor, înaintea căpeteniei cetății. A fost decapitat în anul 309, când prigoana era dusă mai departe de Galeriu și de Maximin Daia, iar trupul i-a fost adus în Egipt. Partea cea mai sigură a istoriei lui nu e pătimirea, ci cultul: peste mormântul din pustiul Mareotis, la sud-vest de Alexandria, s-a ridicat cel mai mare centru de pelerinaj al Egiptului creștin, cu bazilici, băi și ateliere care făceau ulcioare cu chipul sfântului, răspândite apoi în tot bazinul mediteranean. O părticică din moaște se află la biserica Sfântul Mina din București.
Ce spun izvoarele: Documentele și arheologia sprijină cadrul și cultul: prigoana din 303-305, centrul de pelerinaj din pustiul Mareotis cu bazilicile lui, ulcioarele de pelerinaj cu chipul sfântului găsite departe de Egipt, și culegerea de minuni pusă pe seama patriarhului Timotei al Alexandriei (380-385). Prin tradiție ne-au rămas numele părinților, anul nașterii, episoadele pătimirii și convorbirile cu dregătorii, care au forma literară a actelor mucenicești târzii. Cotieonul este un oraș real, dar un act de judecată din epocă nu s-a păstrat, și o spunem limpede.
Canonizare: Cult vechi, dinainte de rânduiala actelor de canonizare; pomenirea la 11 noiembrie și centrul de pelerinaj egiptean sunt mărturisite din veacurile IV-V. Data unui act de canonizare nu apare în sursele consultate, fiindcă pentru mucenicii vechi un asemenea act nu s-a dat.
- Sursă bisericeascăPatriarhia Română, sinaxarul zilei de 11 noiembrie ↗
Sfântul Mucenic Victor
Tradiție, fără izvoare contemporaneSinaxarul îl arată ostaș venit din Italia, slujind sub voievodul Sebastian în domnia împăratului Antonin, și îl pune să pătimească la Damasc. Cadrul istoric are un înțeles precis: în veacul al doilea, sub Antonin Pius (138-161) și sub Marcu Aureliu (161-180), nu exista edict general de prigoană, ci creștinii erau judecați la plângere sau din pornirea guvernatorului de provincie, după rânduiala pe care o descriu scrisoarea lui Pliniu cel Tânăr și răspunsul împăratului Traian. De aceea, într-un asemenea proces, hotărârea atârna de un dregător local, exact cum spune Sinaxarul, și nu de o poruncă venită de la Roma. În apusul latin, Victor nu umblă singur: e cinstit împreună cu Sfânta Corona, iar din veacul al nouălea moaștele celor doi se află la Anzù, lângă Feltre, în nordul Italiei. Aici istoria se poate data: în anul 997 împăratul Otto al III-lea a dus părticele la Aachen, unde au stat sub o lespede în catedrală până în 1911-1912, când au fost puse într-o raclă de aur, bronz și fildeș. Prin urmare se verifică drumul moaștelor și vechimea cinstirii, nu amănuntele pătimirii.
Ce spun izvoarele: Pătimirea, cu cuptorul din care iese nevătămat, cu otrăvurile și cu vrăjitorul întors la credință, are forma literară a actelor mucenicești târzii și nu se sprijină pe un izvor de epocă. Se pot data însă cadrul juridic al veacului al doilea, așezarea moaștelor la Anzù de lângă Feltre din veacul al nouălea, mutarea părticelelor la Aachen de către Otto al III-lea în 997 și racla din 1911-1912. Locul pătimirii e dat în două feluri chiar în textele de calendar, Damasc și teritoriul Siriei de azi, iar numele împăratului alunecă între Antonin și Marcu Aureliu; lipsa unui act de judecată păstrat o spunem pe față.
Canonizare: Cult vechi, fără act de canonizare. Data nu apare în sursele consultate.
- Sursă bisericeascăPatriarhia Română, sinaxarul zilei de 11 noiembrie ↗
Sfânta Muceniță Ștefanida
Tradiție, fără izvoare contemporaneNumele e cheia fișei: Ștefanida vine din grecescul stephanos, cunună, iar latinescul Corona înseamnă tot cunună, deci nu sunt două sfinte, ci un singur nume trecut dintr-o limbă în alta. Sinaxarul o arată femeie din popor, soția unuia dintre ostașii care îl munceau pe Victor, care a strigat în gura mare fericirea mucenicului și a fost prinsă pe loc. Vârsta i se dă în două feluri în chiar același text: șaisprezece ani într-un loc, cincisprezece ani și opt luni în dialogul cu voievodul, iar cu bărbatul ei trăise un an și patru luni. A fost legată de vârfurile a doi finici îndoiți la pământ și ruptă în două când copacii s-au ridicat, chip de moarte care se întâlnește și la alte acte mucenicești din aceeași familie de texte. Ce se poate data este cinstirea apuseană: moaștele îi stau din veacul al nouălea la Anzù, lângă Feltre, iar în anul 997 Otto al III-lea a dus părticele la Aachen. Tradiția o socotește izbăvitoare de molime, iar la Aachen evlavia către ea a crescut tocmai în vremuri de epidemie.
Ce spun izvoarele: Nu avem act de judecată, nici izvor din veacul al doilea. Textul de calendar se contrazice singur la vârstă, șaisprezece ani față de cincisprezece ani și opt luni, și la locul pătimirii, Damasc față de teritoriul Siriei de azi; le lăsăm amândouă așa cum stau, fiindcă a alege una ar însemna să punem de la noi. Partea verificabilă e cinstirea: așezarea moaștelor la Anzù de lângă Feltre din veacul al nouălea, mutarea părticelelor la Aachen în 997 și racla de aur, bronz și fildeș din 1911-1912.
Canonizare: Cult vechi, fără act de canonizare. Data nu apare în sursele consultate.
- Sursă bisericeascăPatriarhia Română, sinaxarul zilei de 11 noiembrie ↗
Sfântul Mucenic Vichentie
Parțial documentatVichentie, adică Vincențiu, era diacon al episcopului Valerie de Augustopoli, oraș care astăzi se numește Zaragoza, și predica în locul lui, fiindcă episcopul era peltic la limbă. Sinaxarul numește și pe prigonitor: judecătorul Datian, trimis în Spania de Dioclețian, care i-a prins pe amândoi și i-a dus legați la Valentia, adică Valencia. Cadrul se datează bine: edictele marii prigoane, din anul 303, loveau întâi clerul și cărțile de cult, iar un diacon care ținea predica era de două ori vinovat după acea lege. De aceea episcopul a fost trimis în surghiun și diaconul a fost ucis, ceea ce se potrivește cu felul în care lucrau tribunalele în anii 303-305. Aici nu suntem numai în tradiție: cinstirea lui e mărturisită la mai puțin de un veac de la moarte, în imnul pe care i l-a scris poetul Prudențiu în Peristephanon, pe la anul 400, și în predicile rostite de Augustin la praznicul lui. Asta îl așază între mucenicii cel mai bine atestați ai apusului latin. Un amănunt de calendar cere grijă: în apus e pomenit la 22 ianuarie, iar calendarul ortodox îl ține la 11 noiembrie, însă e unul și același diacon al Zaragozei.
Ce spun izvoarele: Istoricitatea persoanei e sprijinită de izvoare apropiate în timp: imnul lui Prudențiu, de pe la anul 400, și predicile lui Augustin la praznicul sfântului arată o cinstire așezată la mai puțin de un veac de la pătimire. Amănuntele chinurilor vin însă din acte mucenicești târzii și nu se pot verifica, iar numele prigonitorului, Datian, e cunoscut doar din aceste acte. Cele două zile de pomenire, 22 ianuarie în apus și 11 noiembrie în calendarul ortodox, nu arată doi sfinți, ci două tradiții de calendar.
Canonizare: Cult vechi, fără act de canonizare; pomenirea e mărturisită din veacul al cincilea. Data nu apare în sursele consultate.
- Sursă bisericeascăPatriarhia Română, sinaxarul zilei de 11 noiembrie ↗
Sfântul Cuvios Teodor Studitul
Documentat istoricAici ziua nu e numai o pomenire, e o dată: Teodor a murit la 11 noiembrie 826, în surghiun, pe o insulă din Marea Marmara. S-a născut în anul 759 la Constantinopol, fiu al lui Fotin și al Teoctistei, într-o familie de dregători care și-a împărțit averea și a intrat în monahism în vremea primei prigoane împotriva icoanelor. Unchiul lui după mamă, Platon, l-a luat la Sacudion, în Bitinia, după Sinodul al VII-lea ecumenic de la Niceea, din anul 787, adunat de împărăteasa Irina și de patriarhul Tarasie, care a hotărât din nou cinstirea icoanelor. Din pricina năvălirilor arabe, obștea s-a mutat în jurul anului 799 la mănăstirea Studion, în cetate, care sub Teodor a ajuns la sute de călugări și a dat o rânduială de viață copiată pe urmă în tot răsăritul ortodox, inclusiv în mănăstirile românești. Teodor a plătit de mai multe ori pentru statornicie: întâi în cearta pentru a doua căsătorie a împăratului Constantin al VI-lea, apoi, mult mai greu, sub Leon al V-lea Armeanul (813-820), care a redeschis lupta împotriva icoanelor. Sinaxarul povestește tocmai cum Leon i-a luat tronul lui Mihail, iar cronicile bizantine spun același lucru. A fost bătut, închis și mutat din surghiun în surghiun, iar moaștele i-au fost aduse la Studion în anul 844, după biruința icoanelor.
Ce spun izvoarele: Este cel mai bine documentat sfânt al zilei. Ne-au rămas de la el peste cinci sute de scrisori, catehezele, rânduiala studită și două Vieți scrise aproape de vremea lui, iar cronicile bizantine confirmă cadrul: Sinodul de la Niceea din 787, uzurparea lui Leon al V-lea Armeanul în 813 și a doua perioadă iconoclastă. Data morții, 11 noiembrie 826, este sigură. Sinaxarul pune prima prigoană a icoanelor pe numele lui Constantin Copronim, adică Constantin al V-lea (741-775), ceea ce e corect, dar trece repede peste urmașii lui; firul exact al domniilor se ia din cronici, nu din textul de calendar.
Canonizare: Cult vechi, fără act de canonizare; cinstirea i-a urmat îndată după moarte, iar aducerea moaștelor la Studion, în anul 844, o arată deja așezată. Data unui act nu apare în sursele consultate.
- Sursă bisericeascăPatriarhia Română, sinaxarul zilei de 11 noiembrie ↗
Tradițiile zilei
Pentru 11 noiembrie culegerile clasice nu tac, cum se întâmplă la multe zile de noiembrie. Simion Florea Marian trece ziua în lista sărbătorilor populare românești sub nume propriu, Sărbătoarea tâlharilor, iar Elena Niculiță-Voronca culege din nordul Moldovei obiceiul rugăciunii către Sfântul Mina ca să se dea pe față hoții, cu hramul de la Tulbureni, lângă Botoșani, ca pildă. Ziua cade totodată în Filipii de toamnă, răstimpul care, după un răspuns cules pentru Tocilescu și tipărit în 1884, începe la 10 noiembrie și numără șapte Filipi.
Sărbătoarea tâlharilor
Marian o așază în capitolul despre sărbătorile românești, acolo unde adună zilele ținute din moși-strămoși și nu din rânduiala bisericii, alături de Sărbătoarea dinților de la 11 aprilie și de Sărbătoarea oilor: „Sărbătoarea tâlharilor, 11 novembre”. Numele nu cinstește hoția, ci arată rostul zilei: e ziua în care te aperi de ea și în care se caută ce s-a furat. Marian scrie și că asemenea zile se țineau adeseori cu mai mare luare-aminte decât cele bisericești, în ciuda preoților care le dojeneau.
Rugăciunea către Sfântul Mina pentru aflarea hoților
Niculiță-Voronca o pune în cuvinte limpezi: „Pentru ca să se descopere tâlharii, oamenii se roagă la Sf. Mina în 11 novembre”. Și dă și locul: „În Tulbureni, lângă Botoșani, se află hramul acestui sfânt și lumea năvălește cu lumânări și liturghii, mai tare decât la orșice biserică”. Obiceiul se leagă drept de sinaxar, unde Mina e socotit ocrotitorul celor păgubiți, iar culegătoarea îl așază într-un capitol întreg despre descoperirea furtului, cu sita, cu cheia bisericii și cu cenușa.
Filipii de toamnă, răstimpul în care cade ziua
Răspunsul cules pentru Tocilescu și tipărit în 1884, pe care Marian îl dă în notele capitolului despre Filipi, spune: „De la 10 noiembre țin Filipii șapte: trei înainte de lăsatul de sec și patru în post. La 21 noiembre, în ziua Intrării în biserică, zic că-i Filipul cel șchiop”. În acele zile „nu se coase, nu împunge cu acul, nu dau împrumut, nu duc la moară, nu dau foc la vecini, nu mătură în casă”, fiindcă e „rău de lupi și păgubitori de dobitoace”. Deci 11 noiembrie e a doua zi din șirul de toamnă.
Ce nu se face în Filipi, după culegerile din Bucovina
Niculiță-Voronca adună aceleași opreliști din satele bucovinene: de Filipi nu se toarce, „căci se torc lupii la casă, cum tragi firul din furcă, așa se trag ei”, și nu se ia în mână ac, sulă, băț sau furcă, ca la Sfântul Alexie. Femeile ung gura cuptorului „ca să-i închidă lui gura” uliului, ca să nu le mănânce găinile, iar pe aceeași socoteală se ung și vetrele, ca să se lege gura lupului și a celorlalte dihănii.
Două încurcături se cer lămurite pe ziua asta. Prima e cu Filipii. Pe internet ei sunt dați mai ales în ianuarie, la 25 sau la 30 ianuarie, iar cine caută ce se ține la 11 noiembrie nu găsește nimic și crede că ziua e goală. Culegerile spun altceva, și spun mai multe lucruri deodată: Marian numără, după răspunsurile culese pentru Tocilescu și tipărite în 1884, Filipi de toamnă începând de la 10 noiembrie, șapte la număr, apoi alți șapte de la 25 ianuarie până la 2 februarie, apoi trei numiți Berbecari, de la 26 septembrie. Un alt răspuns, din județul Olt, îi pune „de la 15-21 novembre”, iar în Bucovina se țin trei în jurul Întâmpinării Domnului. Deci nu există un singur șir de Filipi, ci mai multe, legate de locuri diferite, iar 11 noiembrie cade în șirul de toamnă, nu în cel de iarnă. A doua încurcătură e cu Sfânta Ștefanida. Din anul 2020 circulă mult ideea că ar fi ocrotitoarea de pandemii fiindcă numele ei apusean, Corona, ar avea legătură cu coronavirusul. Numele nu are nicio legătură: Corona înseamnă cunună în latină, exact ca Ștefanida în grecește, și e vechi de un mileniu și jumătate. Cinstirea ei în vreme de epidemie e reală, dar vine din evlavia de la Aachen, unde îi stau părticele de moaște aduse în anul 997, nu din asemănarea cu numele unui virus.
- Culegere etnograficăSimion Florea Marian, Sărbătorile la români, vol. I (scan integral) ↗
- Culegere etnograficăElena Niculiță-Voronca, Datinele și credințele poporului român, vol. I (scan integral) ↗
În cișlegile de toamnă, pe pragul Filipilor și al Postului Crăciunului
Ziua de 11 noiembrie cade în ultimul sfert al cișlegilor de toamnă, cel mai lung răstimp de dulce din an. Niculiță-Voronca îl măsoară din grai: „De la Sf. Marie încep cîșlegele de toamnă. Acestea sînt cele mai lungi. Atuncea să fac și cele mai multe nunți, după strînsul din cîmp, căci este cu ce; toamna e bogată. Cîșlegele țin păn' la 15 noiembre”. Prin urmare la 11 noiembrie mai sunt patru zile de nuntă și de dulce, iar gospodăria e deja întoarsă spre iarnă: „De Filipi cade lăsatul săcului de postul Crăciunului, care ține aproape 6 săptămîni”. Rostul răstimpului se vede și din reperele mari din jur: Samedrul, la 26 octombrie, închide anul pastoral și socotelile cu ciobanii, iar Ovedenia, la 21 noiembrie, și Sfântul Andrei, la 30 noiembrie, cad deja în post și se țin pentru lupi și pentru strigoi. Cele șapte zile de Filipi, numărate de la 10 noiembrie, sunt tocmai puntea dintre bogăția toamnei și asprimea iernii, iar opreliștile lor, să nu torci, să nu dai împrumut, să nu duci la moară, sunt opreliști de prag, nu de sărbătoare.
- Culegere etnograficăElena Niculiță-Voronca, Datinele și credințele poporului român, vol. I (scan integral) ↗
- Culegere etnograficăSimion Florea Marian, Sărbătorile la români, vol. I (scan integral) ↗
Știi o tradiție legată de ziua asta, din satul sau din familia ta? Povestește-ne.
Pe 11 noiembrie, în istoria României
-
1330
Între 9 și 12 noiembrie, oastea lui Basarab I a zdrobit în trecătorile muntoase armata regelui Carol Robert de Anjou, care se întorcea din campania împotriva Țării Românești. Cronica pictată de la Viena povestește înfrângerea, dar nu spune limpede unde s-a dat lupta, iar istoricii nu s-au înțeles nici până acum: o părere o pune în Loviștea, în defileul Oltului, alta, susținută de Neagu Djuvara, la hotarul dintre Oltenia și Banatul de Severin. Data însăși e un interval de patru zile, nu o zi anume, iar 11 noiembrie cade în mijlocul lui.
-
1673
Oștile polono-lituaniene conduse de hatmanul Ioan Sobieski, viitorul rege Ioan al III-lea, au bătut armata otomană care apăra cetatea Hotinului, în nordul Moldovei. Muzeul Palatului Regelui Ioan al III-lea de la Wilanów datează lupta 10-11 noiembrie 1673, alte surse o dau numai la 11 noiembrie; deosebirea vine din felul în care se socotește ziua asaltului față de ziua ruperii taberei. Partea care ne privește direct: domnii Ștefan Petriceicu al Moldovei și Grigore I Ghica al Țării Românești, veniți în oaste de partea turcilor, au trecut în timpul bătăliei de partea polonezilor. Petriceicu avea să-și piardă tronul pentru asta. Citește →
-
1784
La Deva, unde nobilimea comitatului Hunedoara se adunase fugind de răscoală, lui Horea i s-a atribuit un ultimatum care cuprindea cererile politice și sociale ale răsculaților. Documentul a cântărit mult în felul în care a fost înțeleasă răscoala, dar istoricii au arătat că nu putea fi redactat de conducătorii ei, care nu aveau nici pregătirea, nici cancelaria pentru un asemenea text. Ediția critică a izvoarelor răscoalei, publicată de Institutul de Istorie „George Barițiu” al Academiei Române, este locul unde se cântăresc asemenea piese. Citește →
-
1906
Baronul Ioan Victor de Stârcea a fost numit ministru plenipotențiar al Austro-Ungariei în Chile, fiind acreditat și pentru Peru și Bolivia. A rămas singurul român care a îndeplinit o asemenea funcție diplomatică în numele monarhiei austro-ungare.
-
1918
Armistițiul de la Compiègne a oprit luptele Primului Război Mondial la ora 11. Pentru România, clauzele contau direct: Germania recunoștea caducitatea Tratatului de pace de la București, impus în mai 1918, și era obligată să-și retragă armata din teritoriul românesc. Fără acel articol, retragerea trupelor germane și revenirea administrației românești în Muntenia nu ar fi avut temei în dreptul internațional.
-
1918
Armata română a intrat în Cernăuți, oraș revendicat atunci și de Republica Populară a Ucrainei Occidentale. A doua zi, Consiliul Național Român a așezat un guvern condus de Iancu Flondor, iar la 28 noiembrie Congresul general al Bucovinei a cerut unirea cu România. Fără intrarea de la 11 noiembrie, congresul acela nu s-ar fi putut ține.
-
1946
A început procesul conducătorilor și membrilor organizațiilor de rezistență anticomunistă Sumanele Negre, Mișcarea Națională de Rezistență, Haiducii lui Avram Iancu și Grupul de Rezistență Sinaia. A fost unul dintre primele procese de grup prin care noul regim a lovit în rezistența armată și în ofițerimea rămasă credincioasă vechii ordini. Citește →
-
1947
S-a dat sentința în procesul Iuliu Maniu. Președintele Partidului Național Țărănesc, în vârstă de 75 de ani, a fost condamnat la închisoare pe viață, împreună cu vicepreședintele Ion Mihalache. Procesul pornise din înscenarea de la Tămădău, din iulie 1947, iar condamnarea a încheiat practic viața politică legală a opoziției din România. Maniu a murit în închisoarea de la Sighet, în anul 1953.
-
1968
S-a deschis sesiunea Marii Adunări Naționale care a adoptat Codul de procedură penală și legea de punere în aplicare a acestuia, împreună cu legea privind participarea tineretului la apărarea patriei. Codul adoptat atunci a rămas în vigoare, cu numeroase modificări, până la intrarea noului cod de procedură penală, în anul 2014.
-
1995
A murit la București Corneliu Coposu, la 81 de ani. Fusese secretarul politic al lui Iuliu Maniu, arestat în 1947, în același val cu procesul de la care i se dăduse sentința cu 48 de ani mai înainte, chiar în ziua asta, și ținut aproape șaptesprezece ani prin închisori și locuri de muncă silnică, printre care Sighet, Gherla și Jilava. După 1989 a refăcut Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat, a condus Convenția Democratică Română și a fost senator până la moarte.
-
2014
Prin Legea 150 din 22 octombrie 2014, care a modificat și completat Ordonanța de urgență 82/2006, data de 11 noiembrie a fost consacrată Ziua Veteranilor din teatrele de operații. Ministerul Apărării Naționale leagă alegerea zilei de armistițiul din 1918 și organizează ceremonii militare și religioase la București și în garnizoanele unităților care au trimis militari în misiuni în afara țării.
Pe 11 noiembrie, în lume
-
43 î.Hr.
La Roma s-a încheiat, pe cinci ani, al doilea triumvirat, între Octavian, viitorul Augustus, Marcus Antonius și Marcus Aemilius Lepidus. Spre deosebire de primul, acesta a fost o magistratură recunoscută prin lege, nu o înțelegere privată, iar asta i-a dat puterea de a proscrie adversari.
-
109
Împăratul Traian a deschis la Roma naumachia nou zidită, cu paradă de corăbii și lupte închipuite pe apă. Anul nu e întâmplător: marile lucrări ale lui Traian, de la naumachia și băi până la forul care îi poartă numele, au fost plătite în bună parte din prada adusă din Dacia, cucerită cu trei ani mai înainte.
-
308
La Carnuntum, pe Dunărea de mijloc, Dioclețian, retras din domnie, s-a întâlnit cu Galeriu și cu Maximian ca să încheie războaiele civile ale Tetrarhiei. Întâlnirea așază cadrul politic al zilei: tot aparatul care i-a judecat pe mucenicii pomeniți la 11 noiembrie era al acestor împărați, iar prigoana a mers mai departe și după ce Dioclețian lăsase puterea.
-
826
A murit în surghiun, pe o insulă din Marea Marmara, Sfântul Teodor Studitul, starețul mănăstirii Studion. Rânduiala de viață călugărească pe care a lăsat-o a fost copiată în tot răsăritul ortodox, iar scrisorile lui sunt unul dintre cele mai bogate izvoare despre a doua perioadă iconoclastă.
-
1417
Conciliul de la Constanța l-a ales în unanimitate papă pe Oddone Colonna, cu numele Martin al V-lea, încheind Marea Schismă apuseană, care ținuse de la 1378 și adusese în unele momente trei pretendenți la scaunul papal în același timp. Citește →
-
1572
Astronomul danez Tycho Brahe a văzut prima dată o „stea nouă” în constelația Casiopeea, care s-a dovedit mai târziu a fi supernova SN 1572. Observația a lovit drept în învățătura veche despre cerul neschimbător de deasupra lunii și a pregătit astronomia de după Copernic.
-
1606
Pacea de la Zsitvatorok a încheiat Războiul cel Lung dintre Habsburgi și Imperiul Otoman, războiul în care intrase și Mihai Viteazul și care a cuprins zece ani de lupte în Ungaria și la Dunăre. Prin tratat, sultanul recunoștea pentru prima dată împăratul romano-german drept egal al său, nu drept vasal.
-
1620
În portul de lângă Cape Cod s-a semnat Pactul de pe Mayflower, înțelegerea prin care cei debarcați își rânduiau singuri cârmuirea, în lipsa unei împuterniciri pentru locul unde ajunseseră.
-
1675
Gottfried Wilhelm Leibniz a folosit pentru prima dată, într-un însemnar despre tangente, semnul modern al integralei, cel care se scrie și astăzi la fel în toată matematica.
-
1688
Flota de invazie a lui Wilhelm de Orania a plecat a doua oară din Provinciile Unite spre Anglia, începutul campaniei care avea să ducă la schimbarea domniei și la Declarația drepturilor din 1689.
-
1918
Împăratul Carol I al Austriei a renunțat la exercitarea puterii, iar monarhia austro-ungară s-a desfăcut în statele care i-au urmat. Pentru Transilvania, Bucovina și Banat, actul a lăsat fără stăpân de drept tocmai provinciile în care se adunau atunci consiliile naționale.
Întrebări frecvente
Ce s-a întâmplat pe 11 noiembrie în istoria României?
Între 9 și 12 noiembrie 1330, oastea lui Basarab I a zdrobit în trecătorile muntoase armata lui Carol Robert de Anjou. La 11 noiembrie 1673, în bătălia de la Hotin, domnii Ștefan Petriceicu și Grigore I Ghica au trecut de partea polonezilor. În 1918, armata română a intrat în Cernăuți, iar în 1946 s-a deschis procesul Sumanelor Negre.
Ce sfânt este pe 11 noiembrie?
Sfântul Mare Mucenic Mina, ofițerul roman din Egipt cinstit ca ocrotitor al celor păgubiți, este pomenirea principală a zilei. În aceeași zi sunt pomeniți mucenicii Victor și Vichentie, Sfânta Muceniță Ștefanida și Sfântul Cuvios Teodor Studitul, starețul mănăstirii Studion, care a murit în surghiun chiar în această zi, în anul 826.
Ce s-a întâmplat pe 11 noiembrie în lume?
La 11 noiembrie 1918, armistițiul de la Compiègne a oprit la ora 11 luptele Primului Război Mondial; prin el Germania recunoștea caducitatea păcii de la București și trebuia să-și retragă armata din teritoriul românesc. La 11 noiembrie 1606 se încheiase pacea de la Zsitvatorok, care a pus capăt Războiului cel Lung dintre Habsburgi și otomani.
De ce este 11 noiembrie Ziua Veteranilor din teatrele de operații?
Prin Legea 150 din 22 octombrie 2014, care a modificat și completat Ordonanța de urgență 82/2006, ziua de 11 noiembrie a fost consacrată Ziua Veteranilor din teatrele de operații. Ministerul Apărării Naționale leagă alegerea datei de armistițiul din 1918 și organizează ceremonii militare și religioase la București și în garnizoanele unităților care au trimis militari în misiuni.
Unde s-a dat bătălia lui Basarab I cu Carol Robert de Anjou?
Nu se știe cu certitudine. Cronica pictată de la Viena povestește înfrângerea regelui, dar nu spune limpede locul, iar istoricii nu s-au înțeles: o părere pune lupta în Loviștea, în defileul Oltului, alta, susținută de Neagu Djuvara, la hotarul dintre Oltenia și Banatul de Severin. Data însăși este un interval, 9-12 noiembrie 1330.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism.