La 13 noiembrie, Biserica Ortodoxă Română pomenește pe Sfântul Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, împreună cu mama lui, Sfânta Antuza, și pe Sfântul Mucenic Damaschin; data este și Ziua Bibliei. În istoria românilor, 13 noiembrie 1594 este ziua răscoalei antiotomane din București, pornită de Mihai Viteazul, iar 13 noiembrie 1599 data Catastihului Ardealului. În calendarul popular, ziua cade în Filipii de toamnă.
Sinaxar
Sfinții pomeniți în această zi, așezați în istoria lor.
Cum citim Sinaxarul: viețile sfinților au fost scrise pentru credincioși, de multe ori la mult timp după evenimente, și păstrează felul de a povesti al vremii lor. Aici le punem în contextul istoric: cine a fost fiecare, unde și când a trăit, de ce a fost persecutat sau cinstit și când a fost trecut în rândul sfinților. Spunem deschis ce se sprijină pe documente și ce ne-a rămas doar prin tradiție.
Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului
Documentat istoricS-a născut la Antiohia, fiul lui Secund, căpetenia oștirii din Siria, și al Antuzei. A învățat retorica la școala lui Libanie, cel mai vestit profesor păgân al vremii, apoi Scriptura lângă Meletie, arhiepiscopul Antiohiei, și lângă Diodor din Tars, conducătorul școlii de acolo. A fost hirotonit diacon în 381 și preot în 386, iar doisprezece ani a predicat la Antiohia. La 28 februarie 398 a fost așezat arhiepiscop al Constantinopolului, sub împăratul Arcadie, care a domnit din 395 până în 408. Căderea lui are un cadru verificabil, nu doar o intrigă de palat: canonul 3 al Sinodului din Constantinopol, ținut în 381, ridicase scaunul capitalei deasupra celui al Alexandriei, iar Teofil al Alexandriei, cel care îl hirotonise, a condus Sinodul de la Stejar din 403, care l-a caterisit. Întors pentru scurt timp, a fost izgonit iar și surghiunit la Cucuz, în Armenia, și a murit la Comane, la 14 septembrie 407, cu cuvintele „Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”. În 438, arhiepiscopul Proclu i-a adus moaștele în biserica Sfinților Apostoli din Constantinopol, iar împăratul Teodosie al II-lea și sora lui, Pulheria, au cerut în genunchi iertare pentru părinții lor. Ca arhiepiscop s-a ostenit cu încreștinarea goților arieni de la Dunăre, ceea ce îl leagă de ținuturile de la nordul fluviului.
Ce spun izvoarele: Este unul dintre cei mai bine documentați oameni ai Antichității târzii: ne-au rămas de la el omilii, comentariile la Evanghelia după Matei și la cele paisprezece epistole ale Sfântului Pavel, tratatul „Despre preoție” și o corespondență întinsă. Hirotonia de arhiepiscop la 28 februarie 398, Sinodul de la Stejar și aducerea moaștelor în 438 stau pe izvoare scrise. Anul nașterii nu este sigur: sinaxarul Patriarhiei dă 344, iar o parte a cercetării înclină spre 349, și sursele consultate nu tranșează. Episoadele despre via văduvei Calitropia și despre mustrarea împărătesei Eudoxia vin din tradiția hagiografică și nu se pot data la an. Sinaxarul pune moartea la Comane, în Armenia, deși Comana este de obicei așezată în Pont.
Canonizare: Cinstirea i s-a statornicit înainte de procedurile moderne de canonizare, prin aducerea moaștelor la Constantinopol în 438. Biserica îl pomenește de trei ori pe an: la 13 noiembrie, la 27 ianuarie, pentru aducerea moaștelor, și la 30 ianuarie, cu Sfinții Trei Ierarhi. Sinaxarul Patriarhiei dă moartea la 14 septembrie 407, zi în care cade Înălțarea Sfintei Cruci, și nu lămurește de ce pomenirea s-a așezat la 13 noiembrie.
- Sursă bisericeascăCalendarul Patriarhiei Romane, 13 noiembrie, sinaxarul zilei ↗
- Sursă bisericeascăPatriarhia Romana, fisa zilei: Sf. Ier. Ioan Gura de Aur si Sf. Antuza ↗
Sfânta Antuza, mama Sfântului Ioan Gură de Aur
Parțial documentatA fost soția lui Secund, căpetenia oștirii din Siria, și a rămas văduvă foarte tânără, pe când fiul ei era prunc. Nu s-a mai căsătorit, iar aici sinaxarul atinge fără să vrea un fapt de istorie socială: în societatea romană târzie recăsătoria unei văduve tinere era și așteptată, și încurajată prin legile augustane despre moșteniri, astfel că hotărârea ei mergea împotriva curentului. A ținut singură casa și averea și i-a dat fiului cei mai vestiți dascăli ai Antiohiei, pe Libanie și pe Andragatie. Antiohia veacului al IV-lea era a treia cetate a Imperiului, iar școala ei de retorică avea rang întâi în Răsărit; faptul că o femeie fără bărbat a putut plăti acea școală spune ceva despre starea casei lui Secund. De la ea a rămas vorba pe care fiul însuși o pune în gura lui Libanie, uimit că o văduvă creștină poate crește singură un asemenea ucenic.
Ce spun izvoarele: Tot ce se știe despre ea vine prin fiul ei, din tratatul „Despre preoție” și din sinaxar; nu avem izvoare care să o pomenească de la sine. Anii nașterii și ai morții lipsesc, iar vorba atribuită lui Libanie este repovestită de fiu, nu păstrată în scrierile retorului. Numele tatălui, Secund, și dregătoria lui vin din aceeași singură filieră. De aceea nivelul de documentare rămâne parțial, chiar dacă nimic din cele spuse nu se bate cap în cap cu ce știm despre Antiohia veacului al IV-lea.
Canonizare: Data canonizării nu apare în sursele consultate. Este pomenită împreună cu fiul ei la 13 noiembrie, în calendarul Bisericii Ortodoxe Române.
- Sursă bisericeascăCalendarul Patriarhiei Romane, 13 noiembrie, sinaxarul zilei ↗
- Sursă bisericeascăPatriarhia Romana, fisa zilei: Sf. Ier. Ioan Gura de Aur si Sf. Antuza ↗
Sfântul Mucenic Damaschin din Constantinopol
Tradiție, fără izvoare contemporaneCalendarul Patriarhiei Române îl trece la 13 noiembrie cu o singură propoziție: Mineiul mai menționează la această dată pomenirea Sfântului Mucenic Damaschin cel din cetatea împărătească, adică din Constantinopol. Atât: numele, calitatea și cetatea. Un sfânt care ajunge în calendar numai prin Minei, fără sinaxar dezvoltat, este de obicei sau un mucenic local al Constantinopolului, din veacurile de prigoană și de dispute bisericești, sau unul dintre neomartirii de sub stăpânirea otomană, dintre care mulți purtau nume de acest fel; între cele două posibilități izvoarele la care avem acces nu îngăduie o alegere, așa că nu alegem. Un lucru se poate însă spune limpede, fiindcă aici greșesc cel mai des celelalte calendare: nu este Sfântul Ioan Damaschin, imnograful și apărătorul icoanelor din vremea iconoclasmului bizantin, care este pomenit la 4 decembrie și nu a fost mucenic. Asemănarea numelui a făcut toată încurcătura.
Ce spun izvoarele: Sursele consultate, adică calendarul Patriarhiei Române, dau numai numele, calitatea de mucenic și cetatea. Lipsesc veacul, împăratul sub care ar fi pătimit și felul muceniciei, și nu le completăm din altă parte, fiindcă nu am găsit nicio sursă care să treacă testul casei. Golul este al izvoarelor, nu al zilei, și îl scriem ca atare: un sfânt pomenit numai pe calea Mineiului, fără sinaxar dezvoltat. Celelalte calendare fie îl sar cu totul, fie îl trec drept Ioan Damaschin, ceea ce este greșit.
Canonizare: Data canonizării nu apare în sursele consultate; pomenirea vine pe calea Mineiului.
- Sursă bisericeascăCalendarul Patriarhiei Romane, 13 noiembrie, sinaxarul zilei ↗
- Sursă bisericeascăPatriarhia Romana, fisa zilei: Sf. Ier. Ioan Gura de Aur si Sf. Antuza ↗
Tradițiile zilei
Culegerile clasice nu consemnează pe 13 noiembrie niciun obicei care să poarte numele zilei. Ziua cade însă, după una dintre socotelile culese în veacul al XIX-lea, înăuntrul Filipilor de toamnă, șirul de zile ținut împotriva lupilor la intrarea în postul Crăciunului, iar obiceiurile de mai jos sunt ale acelui șir, nu ale unei singure zile. A doua socoteală, culeasă în județul Olt, pune Filipii de la 15 la 21 noiembrie, și atunci 13 noiembrie rămâne în afara lor. Dacă dați pe internet peste un obicei legat anume de 13 noiembrie, el nu se găsește nici la Simion Florea Marian, nici la Elena Niculiță-Voronca.
Filipii de toamnă, numărați de la 10 noiembrie
Un răspuns cules de Grigore Tocilescu și tipărit în 1884 spune: „De la 10 noiembre țin Filipii șapte: trei înainte de lăsatul de sec și patru în post. La 21 noiembre, în ziua Intrării în biserică, zic că-i Filipul cel șchiop.” Numărată așa, ziua de 13 noiembrie este a patra dintre cele șapte. În ele, spune același răspuns, „nu se coase, nu împunge în ace, nu dau împrumut, nu duc la moară, nu dau foc la vecini, nu mătură în casă, în sfârșit nu lucrează nimic, când e rău de lupi și păgubitori de dobitoace”. Marian îi deosebește limpede de cei șapte Filipi de iarnă, ținuți de la 25 ianuarie până la 2 februarie.
Nu se toarce, că se trag lupii la casă
Elena Niculiță-Voronca a cules în Bucovina legea cea mai apăsată a acestor zile: „Numai de Filipi nu torc (zilele de la începutul postului), căci se torc lupii la casă, cum tragi firul din furcă, așa se trag ei.” Și, mai scurt: „Lupii vin la casă, dacă torci de Filipi.” Oprirea se întinde la tot ce este ascuțit, fiindcă acul, sula, bățul și furca nu se iau în mână de Filipi. Legătura pe care o fac informatorii este cea a firului tras: ce se trage din furcă trage după sine și fiara.
Se ung vatra și gura cuptorului
Împotriva lupului se făcea un gest de ungere, cules de aceeași autoare: „De Filipi, ca să nu tragă lupul la vite, să nu-i mănânce pe oameni la drum, ung vetrile, gura cuptoriului, borțile prin păreți, îi ung gura lupului și ochii, ca să nu vadă.” Gura cuptorului ținea locul gurii fiarei, iar gestul se repeta la Ovidenie și la Lanțul Sfântului Petru. Tot de Filipi femeile țineau și pentru uliu, „ca să nu le mănânce uliul găinele; atuncea ung gura cuptorului, ca să-i închidă lui gura”.
Filipii de toamnă nu stau pe o zi fixă, ci pe lăsatul de sec al postului Crăciunului, și de aceea culegerile îi numără altfel de la un ținut la altul. Răspunsul cules de Tocilescu în 1884 îi începe la 10 noiembrie și dă șapte zile. Un răspuns cules pentru Nicolae Densușianu la Râjleta-Vieroși, în județul Olt, și tipărit de Marian, spune însă că „Filipii sau Pilipii se serbează pe fiecare an de la 15-21 novembre”. Sub prima socoteală 13 noiembrie este zi de Filipi, sub a doua nu este, iar noi nu alegem în locul izvoarelor. Nici una din cele două nu se potrivește de-a întregul cu calendarul bisericesc, în care postul începe la 15 noiembrie și lăsatul de sec cade la 14 noiembrie, semn că numărătoarea din sat mergea după obiceiul locului, nu după tipic. Numele se leagă în tradiție de Filip, iar Sfântul Apostol Filip se pomenește la 14 noiembrie, ziua de după, care este și ajunul postului; culegerile nu merg mai departe cu lămurirea, așa că nici noi. În sfârșit, Filipii de toamnă nu se încurcă nici cu cei șapte Filipi de iarnă, de la 25 ianuarie la 2 februarie, nici cu cei trei Filipi numiți Berbecari, socotiți de la 26 septembrie.
- Culegere etnograficăSimion Florea Marian, Sarbatorile la romani, vol. I, cap. Filipi (cu raspunsul cules de Gr. G. Tocilescu, 1884) ↗
- Culegere etnograficăElena Niculita-Voronca, Datinele si credintele poporului roman, vol. I ↗
- Culegere etnograficăElena Niculita-Voronca, Datinele si credintele poporului roman, vol. II ↗
Ultimele zile ale câșlegilor de toamnă
Ziua de 13 noiembrie cade în coada câșlegilor de toamnă, răstimpul de dulce pe care Elena Niculiță-Voronca îl socotește de la Sfânta Maria, 15 august, până la 15 noiembrie: „Acestea sînt cele mai lungi. Atuncea să fac și cele mai multe nunți, după strînsul din cîmp, căci este cu ce; toamna e bogată.” Este deci cel mai întins răstimp de dulce din an și vremea nunților de după strânsul din câmp. Înainte de intrarea în post se face pomenirea morților în trei sâmbete, iar, spune aceeași culegere, „de Filipi cade lasatul săcului de postul Crăciunului, care ține aproape 6 săptămîni”. Așadar ziua stă cu două zile înaintea postului Crăciunului și în plin șir al Filipilor de toamnă.
- Culegere etnograficăElena Niculita-Voronca, Datinele si credintele poporului roman, vol. I ↗
Știi o tradiție legată de ziua asta, din satul sau din familia ta? Povestește-ne.
Pe 13 noiembrie, în istoria României
-
1594
În noaptea de 13 noiembrie, la București, Mihai Viteazul a pus să fie uciși creditorii și oamenii de arme turci aflați în oraș, iar Țara Românească a intrat deschis în războiul antiotoman, odată cu Moldova lui Aron vodă. Fapta a rămas în limba actelor de cancelarie: un act din 15 ianuarie 1613 spune despre moșiile lui Ale Bei Turcul de la Mocești și Mircești că le-a stăpânit „cu bună pace, până când au ridicat Mihai vodă goana și s-a tăiat pă turci”, iar de atunci „acele moșii a rămas în stăpânirea domnească”. Ediția Academiei datează trecerea moșiilor „1594 noiembrie după 13”. Data este cea a calendarului iulian, folosit de cancelaria Țării Românești, care rămânea atunci cu zece zile în urma celui gregorian din Apus.
-
1599
La 13 noiembrie s-a întocmit Catastihul Țării Ardealului, evidența fiscală a Transilvaniei ajunse sub stăpânirea lui Mihai Viteazul după biruința de la Șelimbăr, din 18/28 octombrie, și după intrarea în Alba Iulia, la 1 noiembrie. Registrul trece dările pe județe, de la Hunedoara și Belgrad, adică Alba, până la Maramureș, Zarand și Caransebeș, apoi scaunele săcuiești, vămile Brașovului, Sibiului și Bistriței și baia de aur de la Zlatna, arendată pe 12.000 de taleri pe an, și adună 14.424 de porți. Este scris în română, cu dată slavonă, într-o vreme în care actele Transilvaniei se făceau în latină și în maghiară. În ediția Academiei luna este întregită de editori, de aceea data se tipărește 1599 noiembrie 13, cu luna în paranteze unghiulare.
-
1884
La Teatrul Național din București s-a jucat pentru prima dată „O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale. Data este cea a calendarului iulian, folosit atunci în România, și se scrie 13/25 noiembrie 1884.
-
1893
S-a născut la Galați pictorul Reuven Rubin, pe numele de la naștere Rivn Zelicovici, stabilit din 1922 în Palestina și apoi în Israel, al cărui prim trimis diplomatic la București a fost, în 1948.
-
1909
S-a născut Eugen Ionescu, viitorul dramaturg Eugène Ionesco. Data este cea a calendarului iulian și se scrie 13/26 noiembrie 1909, astfel că în calendarul de astăzi ziua lui de naștere cade la 26 noiembrie.
-
1914
A murit la Iași poetul Dimitrie Anghel, unul dintre numele simbolismului românesc, în urma rănii căpătate în ruptura cu Natalia Negru și cu Ștefan Octavian Iosif. Se născuse la Cornești, lângă Iași.
-
1918
Avangarda trupelor române a avut o ciocnire cu milițiile ucrainene la Lujeni, în Bucovina, în zilele în care administrația românească se instala în provincie.
-
1929
S-a născut medicul neurolog Jean-Jacques Askenasy, membru de onoare al Academiei Române.
-
1950
S-a născut actrița și poeta Ioana Crăciunescu.
-
1960
S-a născut gimnasta Teodora Ungureanu, componentă a echipei României la Jocurile Olimpice de la Montreal, din 1976.
-
1964
S-a născut la Letca, în județul Sălaj, scriitorul, filosoful și orientalistul Christian Tămaș.
-
1988
A murit la München istoricul și politologul Vlad Georgescu, director al secției române a Radio Europa Liberă.
-
1997
A murit economistul Alexandru Bârlădeanu, membru titular și vicepreședinte al Academiei Române.
-
2002
A murit filosoful Alexandru Dragomir, ucenic al lui Martin Heidegger, a cărui operă a fost tipărită aproape întreagă după moartea lui.
-
2022
A murit actorul de teatru și film Constantin Codrescu.
Pe 13 noiembrie, în lume
-
354
S-a născut la Tagaste, în Numidia, Augustin, viitorul episcop de Ipona și unul dintre cei mai citiți autori ai Antichității târzii. Calendarul Patriarhiei Române, care îl trece printre fericiți, îi dă nașterea la 13 noiembrie 354, din tatăl păgân Patriciu și din mama creștină Monica.
-
1002
Regele Æthelred al II-lea al Angliei a poruncit uciderea danezilor din regat, faptă rămasă în istorie ca masacrul din ziua Sfântului Brice.
-
1093
Bătălia de la Alnwick: regele Malcolm al III-lea al Scoției și fiul lui, Eduard, au fost uciși într-o biruință englezească.
-
1160
Ludovic al VII-lea al Franței s-a căsătorit cu Adela de Champagne, a treia lui soție.
-
1642
Bătălia de la Turnham Green, din primul război civil englez: forțele regaliste s-au retras în fața armatei Parlamentului și nu au mai luat Londra.
-
1715
Bătălia de la Sheriffmuir, din răscoala iacobită din Scoția, s-a încheiat fără un învingător limpede, dar a oprit înaintarea iacobiților.
-
1775
Trupele americane conduse de generalul Richard Montgomery au ocupat Montrealul.
-
1868
A murit compozitorul Gioachino Rossini.
-
1903
A murit pictorul impresionist Camille Pissarro.
-
1907
Inginerul francez Paul Cornu a ridicat de la pământ un aparat cu rotoare, socotit primul zbor cu elicopterul: vreo douăzeci de secunde, la o înălțime de aproape treizeci de centimetri.
-
1918
Trupele Antantei au intrat în Constantinopol, capitala Imperiului Otoman.
-
1985
Erupția vulcanului Nevado del Ruiz a dezlănțuit un torent de nămol care a îngropat orașul columbian Armero, cu circa 23.000 de morți.
-
1990
A fost scrisă prima pagină World Wide Web.
-
2001
Alianța Nordului a intrat în Kabul.
Întrebări frecvente
Ce sfinți sunt pe 13 noiembrie?
Biserica Ortodoxă Română pomenește la 13 noiembrie pe Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, prăznuit cu cruce neagră, și pe mama lui, Sfânta Antuza, văduva care l-a crescut singură la Antiohia. Mineiul adaugă la aceeași dată pe Sfântul Mucenic Damaschin din Constantinopol, despre care calendarul nu dă nici veacul, nici împrejurările muceniciei. Patriarhia însemnează data și ca Ziua Bibliei.
Ce s-a întâmplat pe 13 noiembrie în istoria României?
Două fapte vechi, legate de același domn. În noaptea de 13 noiembrie 1594, la București, au fost uciși creditorii și oamenii de arme turci, iar Țara Românească a intrat deschis în războiul antiotoman; un act din 1613 pomenește clipa aceea ca vremea „când au ridicat Mihai vodă goana”. La 13 noiembrie 1599 s-a întocmit Catastihul Țării Ardealului, evidența dărilor Transilvaniei ajunse sub stăpânirea lui Mihai Viteazul. Mai târziu, la 13/25 noiembrie 1884, s-a jucat întâi „O scrisoare pierdută”.
Ce obiceiuri se țin pe 13 noiembrie?
Culegerile clasice nu dau pe 13 noiembrie un obicei cu numele zilei. Ziua cade însă, după un răspuns cules de Tocilescu și tipărit în 1884, înăuntrul Filipilor de toamnă, șapte zile numărate de la 10 noiembrie și ținute împotriva lupilor. În ele nu se toarce, nu se coase, nu se dă împrumut, nu se duce la moară și nu se mătură în casă, iar vatra și gura cuptorului se ung, ca să se închidă gura fiarei.
Se țin Filipii pe 13 noiembrie?
Depinde de socoteala culeasă, iar cele două care ne-au rămas nu se potrivesc. Răspunsul tipărit de Tocilescu în 1884 începe Filipii de toamnă la 10 noiembrie și dă șapte zile, astfel că 13 noiembrie este a patra dintre ele. Un răspuns cules pentru Densușianu în județul Olt îi pune de la 15 la 21 noiembrie, și atunci ziua rămâne afară. Filipii se leagă de lăsatul de sec al postului Crăciunului, nu de o dată fixă din calendar.
Sfântul Mucenic Damaschin de pe 13 noiembrie este Sfântul Ioan Damaschin?
Nu, sunt doi sfinți deosebiți, iar aici greșesc multe calendare. La 13 noiembrie, Mineiul pomenește pe Sfântul Mucenic Damaschin cel din cetatea împărătească, adică din Constantinopol, despre care nu avem nici veacul, nici felul muceniciei. Sfântul Ioan Damaschin, imnograful și apărătorul icoanelor din vremea iconoclasmului bizantin, se pomenește la 4 decembrie și nu a fost mucenic. Toată încurcătura vine din asemănarea numelui.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism.