La Altino, arheologii au găsit biserica episcopală știută doar din scrieri

Într-un câmp din marginea lagunei venețiene, la mai puțin de 30 de kilometri de Piața San Marco, o echipă a Universității Ca’ Foscari spune că a dat peste temelia celei mai vechi biserici cunoscute din spațiul venețian. Clădirea, o sală dreptunghiulară de circa 30 pe 20 de metri, a fost ridicată între sfârșitul secolului al IV-lea și prima jumătate a secolului al V-lea. Până acum, existența ei era bănuită numai din izvoare scrise.

Ce a scos la lumină campania din septembrie și octombrie

Săpătura s-a desfășurat în Parcul Arheologic de la Altino, pe locul orașului roman Altinum, și a fost anunțată de Universitatea Ca’ Foscari la 15 octombrie 2026. Potrivit anunțului, arheologii au degajat temelia unei săli dreptunghiulare de aproximativ 30 pe 20 de metri, orientată spre est și fără absidă, pe care o identifică drept biserica episcopală a orașului.

La est de sală au apărut urmele unei clădiri cu portic, probabil cu două niveluri, interpretată ca palat episcopal. În fața fațadei, în secolele VI și VII, s-au adăugat un portic și un cimitir cu morminte căptușite cu cărămidă. Baptisteriul, piesa care ar confirma fără rest statutul de catedrală, nu a fost încă găsit.

Temelii făcute din pietrele drumurilor romane

Detaliul care a atras atenția echipei ține de material. Fundațiile au fost ridicate în mare parte din dale de trahit scoase din pavajul drumurilor romane și reașezate cu fața în jos. Arheologii citesc gestul ca pe un semn al autorității publice a episcopului: cine demonta un drum imperial ca să ridice o biserică avea și dreptul, și puterea să o facă.

Altinum era un oraș bogat, așezat pe Via Annia, cu teatre, amfiteatru, forum și o rețea de canale. Planul lui a fost cartat din aer în 2009, pe baza unor fotografii aeriene făcute în iulie 2007, în timpul unei secete care a stresat culturile de porumb și de soia. Potrivit rezumatului publicat de autori în revista Science, imaginile au permis cartarea zidurilor, a porților, a rețelei stradale, a locuințelor, a teatrelor, a amfiteatrului, a forului și a canalelor.

Un oraș care s-a mutat, nu care a fugit

Potrivit anunțului universității, biserica a fost demontată bucată cu bucată până în prima jumătate a secolului al VII-lea, iar locul a devenit carieră de materiale pentru construcțiile de la Torcello și, mai târziu, din Veneția. Directorul săpăturii, Diego Calaon, citește mutarea scaunului episcopal la Torcello nu ca pe o fugă în fața invaziilor, ci ca pe o strămutare administrată, cu transport de pietre, de relicve și de autoritate.

Izvoarele scrise pomeneau de mult un episcopat la Altinum. Cel mai cunoscut dintre ele este corespondența lui Ieronim, care îi scrie episcopului Heliodor; de la el vine și numele drumului de astăzi, Via Sant’Eliodoro, care taie exact prin mijlocul bisericii descoperite acum.

Cine a lucrat și ce spun sursele

Săpătura este condusă de Diego Calaon (Ca’ Foscari), împreună cu Elisa Possenti (Universitatea din Trento), și are drept colaborator pe Luigi Sperti (Ca’ Foscari). Supravegherea pe teren a fost asigurată de Jacopo Paiano și Eleonora Delpozzo. Resturile umane sunt studiate de Barbara Bramanti și Jessica Mongillo (Universitatea din Ferrara), iar ceramica de Francesca Mombelli (Universitatea din Salento). Proiectul se desfășoară în parteneriat cu Muzeele Arheologice Naționale ale Veneției și Lagunei, conduse de Marianna Bressan.

Toate cifrele și datările de mai sus provin din comunicarea universității care a făcut săpătura. Raportul de săpătură nu a fost încă publicat, deci datările rămân cele propuse de echipă, nu rezultate verificate de alți cercetători.

Ce nu se știe încă

• Baptisteriul nu a fost găsit, iar fără el identificarea ca biserică episcopală rămâne o propunere bine argumentată, nu un fapt închis.
• Drumul provincial SP 41 trece peste mijlocul clădirii, iar agricultura intensivă și extragerea pietrei au distrus o bună parte din sit; întinderea reală a bisericii nu poate fi măsurată întreagă.
• Numărul și starea mormintelor din cimitirul de secolele VI și VII nu au fost comunicate.
• Datarea exactă a fazelor de demontare se sprijină pe ceramică aflată încă în studiu.