Sub centrul Bergenului a apărut temelia bisericii mănăstirii Nonneseter

La Bergen, în Norvegia, lucrările pentru o piață nouă în jurul stației de metrou ușor Nonneseter au scos la lumină ceea ce arheologii cred că este temelia bisericii mănăstirii de maici de acolo. Fundația a apărut exact între cele două clădiri medievale care au rămas în picioare până astăzi. Anunțul a fost făcut la 27 octombrie 2026 de Institutul Norvegian pentru Cercetarea Patrimoniului Cultural, NIKU, care conduce săpătura.

O fundație între turn și capela corului

Din ansamblul mănăstirii Nonneseter au mai rămas deasupra pământului doar două bucăți: Tårnfoten, baza turnului de la apus, și Korkapellet, capela corului de la răsărit. Săpătura s-a desfășurat pe terenul dintre ele, acolo unde stăteau până de curând o fostă fabrică de argintărie și o clădire de locuințe.

Potrivit NIKU, acolo a fost găsită o fundație de zidărie cu mortar atribuită bisericii medievale. Lângă peretele capelei corului au apărut structuri de piatră și mortar interpretate ca peretele de răsărit al corului bisericii. În partea de apus a suprafeței cercetate, arheologii cred că au prins și urmele unui perete transversal.

Morminte în cor, acolo unde se îngropau puțini

Săpătura a căzut tocmai pe zona corului, unde mormintele sunt cele mai dese. În toamna anului 2026 au fost descoperite încă două schelete. Nu este o surpriză: o cercetare din 1892, făcută în interiorul corului, găsise resturi umane pe mai multe niveluri, iar o săpătură NIKU din 2006, legată de prima linie de metrou ușor, scosese la lumină în jur de treizeci de morminte din vremea mănăstirii, câteva chiar de sub pardoseala fostului cor.

Îngroparea în interiorul bisericii era, în evul mediu, dreptul unui grup restrâns: clerici, membri ai familiei regale sau binefăcători bogați. Asta face din mormintele de la Nonneseter o listă de nume pe care nu le avem, dar care contau în orașul lor.

Cât de veche este mănăstirea

NIKU scrie, prudent, că mănăstirea a fost întemeiată probabil în prima jumătate a secolului al XII-lea, ca așezământ benedictin de maici, și că Tårnfoten și Korkapellet datează din același secol. Municipalitatea Bergen, care deține terenul, dă pe pagina proiectului un interval mai strâns pentru viața așezământului benedictin, 1148 până la 1507. Deosebirea dintre cele două formulări nu este lămurită de niciuna dintre surse.

Săpăturile din 2006 au dat și obiecte care spun ceva despre viața de zi cu zi: pardoseli de cărămidă smălțuită, inclusiv o placă decorată cu o floare de liliac franceză, monede, piese de joc, un stilus, ace, o fusee de tors și un degetar.

De ce se sapă acum

Cercetarea este una preventivă, legată de un proiect al municipalității Bergen și al Consiliului Județean Vestland: pe locul fabricii demolate se amenajează o piață publică în jurul stației Nonneseter, cu o grădină în stil mănăstiresc și o pardoseală de granit care va marca, pe teren, conturul bisericii. Potrivit municipalității, prin stație trec zilnic în jur de 6.000 de călători, iar pe lângă clădirile medievale trec aproximativ 1.100 de autobuze și tramvaie pe zi. Cele două construcții medievale sunt proprietatea Societății Norvegiene pentru Monumente Istorice și au fost protejate pe toată durata lucrărilor, demolarea din jur fiind făcută manual și cu roboți de demolare.

Ce nu se știe încă

• NIKU nu dă dimensiuni ale fundației și spune limpede că descoperirea nu este, probabil, degajată pe toată întinderea ei.
• Datarea fundației rămâne la nivelul de medievală; nu a fost comunicată o datare mai strânsă.
• Numărul și starea scheletelor găsite în toamna lui 2026 nu au fost făcute publice.
• Săpătura nu a putut coborî mai adânc decât adâncimea cerută de beneficiarul lucrării, deci pot rămâne morminte necercetate.
• Nu se știe cât din fundații a fost distrus de construcțiile mai noi și cât se păstrează sub pardoselile actuale.