Sursa originală
Pe scurt
Un studiu publicat pe 23 octombrie 2026 în Science Advances arată că populațiile gravetiene din vestul și estul Europei schimbau gene acum 32.500 până la 31.500 de ani. Dovada principală este genomul unei femei de acum 30.000 de ani din peștera Isturitz, Franța, cel mai vechi din sud-vestul Europei.
- 01Osul unei femei din peștera Isturitz, Franța, a dat cel mai vechi genom cunoscut al unui om modern din sud-vestul Europei, de acum circa 30.000 de ani.
- 02O parte din înrudirea ei vine din centrul și estul Europei, iar amestecul este datat acum 32.500 până la 31.500 de ani.
- 03La peștera El Mirón, în Cantabria, ADN uman a fost recuperat dintr-un strat de 22.000 de ani fără oase sau dinți.
- 04Studiul a apărut pe 23 octombrie 2026 în Science Advances, cu o echipă condusă de Universitatea din Viena.
Un studiu publicat pe 23 octombrie 2026 în revista Science Advances aduce cel mai vechi set de date genomice obținut până acum de la un om modern din sud-vestul Europei: o femeie care a trăit acum aproximativ 30.000 de ani în peștera Isturitz, în sud-vestul Franței. Cea mai mare parte a înrudirii ei ține de linia vest-europeană, dar o parte vine din populații ale centrului și estului continentului. Echipa internațională, condusă de Universitatea din Viena, a recuperat totodată ADN uman direct din sedimentul unei peșteri din Cantabria, acolo unde nu s-a păstrat niciun os și niciun dinte.
O cultură întinsă pe tot continentul, dar socotită împărțită în două
Cultura gravetiană s-a răspândit în Europa acum aproximativ 34.000 până la 25.000 de ani, în plin Paleolitic superior. Uneltele, podoabele și statuetele descoperite de la Atlantic până la Don seamănă destul de mult între ele pentru ca arheologii să bănuiască de mult contacte întinse pe mii de kilometri. Datele genetice adunate până acum spuneau însă altceva: ele arătau două grupuri de înrudire relativ stabile, unul apusean și unul răsăritean, fără prea mult amestec între ele.
Noul studiu încearcă să împace cele două imagini. Autorii au combinat date genomice noi cu altele publicate anterior și au adăugat o categorie de probe pe care arheogenetica abia a început să o folosească: ADN-ul uman păstrat în sedimentul peșterilor, fără oase.
Femeia de la Isturitz și un amestec datat în timp
Osul unei femei din peștera Isturitz, care a trăit acum circa 30.000 de ani, a dat cel mai vechi set de date genomice cunoscut pentru un om modern din sud-vestul Europei. Profilul ei este în bună măsură vest-european, dar poartă și o componentă legată de populațiile din centrul și estul Europei. Modelarea genetică plasează acest schimb de gene acum aproximativ 32.500 până la 31.500 de ani.
Rezultatele noastre arată că populațiile din estul și din vestul Europei nu erau atât de izolate genetic cum s-a presupus până acum.
Pere Gelabert, primul autor al studiului, Departamentul de Antropologie Evolutivă, Universitatea din Viena
Un semnal asemănător a fost găsit și la un individ studiat anterior, de la Ormesson, în Franța. Pus alături de dovezile arheologice, rezultatul susține ideea că Isturitz ar fi fost un loc de întâlnire pentru grupuri diferite, nu doar o locuință a unei comunități așezate.
ADN scos din pământul peșterii, acolo unde nu mai sunt oase
A doua jumătate a studiului merge în direcția opusă și arată continuitate. Datele din peștera Chufín, în nordul Spaniei, indică faptul că înrudirea vest-europeană s-a păstrat în regiune vreme de mii de ani. La peștera El Mirón, în Cantabria, echipa a scos destul ADN nuclear uman dintr-un strat de acum 22.000 de ani pentru a stabili înrudirea genetică a oamenilor care au locuit acolo, deși stratul nu conținea nici oase, nici dinți.
ADN-ul din sedimente ne permite să recuperăm informație genetică din perioade în care resturile umane lipsesc.
Ron Pinhasi, autor principal al studiului, Universitatea din Viena
Rezultatul de la El Mirón arată că aceeași înrudire a trecut prin Maximul Glaciar, perioada cea mai rece a ultimei glaciațiuni, ceea ce întărește ideea Peninsulei Iberice ca refugiu în vremea gheții.
O mamă și un fiu, din sudul Italiei
În sudul Italiei, echipa a analizat Ostuni1b, un făt de sex masculin, cel mai probabil fiul femeii Ostuni1, studiată mai devreme. Tatăl venea, după toate aparențele, din aceeași populație genetică, și totuși părinții nu erau rude apropiate. De aici concluzia autorilor că grupurile gravetiene aveau practici de alegere a partenerului care țineau consangvinizarea la un nivel scăzut, chiar și atunci când rămâneau în același areal.
Ce nu se știe încă
Datarea amestecului genetic, acum 32.500 până la 31.500 de ani, este o estimare obținută prin modelare, cu marjele ei, nu o dată citită direct dintr-un os. Studiul nu spune nici că oamenii ar fi străbătut continentul într-o singură viață: un schimb de gene se poate întinde peste multe generații și peste etape scurte, din grup în grup.
ADN-ul din sediment, metoda cea mai nouă folosită aici, dă deocamdată înrudirea unei populații, nu genomul unui individ anume, așa că nu înlocuiește oasele. În plus, cifrele și formulările din acest articol provin din comunicatul Universității din Viena și din fișa bibliografică a studiului; pagina editorului nu a putut fi deschisă, așa că textul integral al lucrării nu a fost citit aici.
Surse
- Pere Gelabert și colab., „Early Gravettian genomic data from Western Europe reveal population movements before the LGM”, Science Advances, 12 (43), 23 octombrie 2026, https://doi.org/10.1126/sciadv.aeh6128
- Universitatea din Viena, comunicat de presă, 23 octombrie 2026, https://www.univie.ac.at/en/news/detail/ancient-human-dna-reveals-hidden-connections-across-ice-age-europe
- Svensson și colab., „Genome of Peștera Muierii skull shows high diversity and low mutational load in pre-glacial Europe”, Current Biology, 31 (14), 2021, p. 2973-2983, https://doi.org/10.1016/j.cub.2021.04.045
- Erik Trinkaus și colab., „Stable Isotope Evidence for Early Modern Human Diet in Southeastern Europe: Peștera cu Oase, Peștera Muierii and Peștera Cioclovina Uscată”, Materiale și cercetări arheologice (serie nouă), 5, 2009, p. 5-14, https://doi.org/10.3406/mcarh.2009.1065
✓ Ce știm sigur
- Cultura gravetiană s-a răspândit în Europa acum aproximativ 34.000 până la 25.000 de ani.
- Genomul femeii de la Isturitz este cel mai vechi set de date genomice cunoscut pentru un om modern din sud-vestul Europei.
- La El Mirón s-a obținut înrudirea genetică a locuitorilor dintr-un strat de acum 22.000 de ani, în lipsa resturilor osoase.
- Un făt de sex masculin, Ostuni1b, din sudul Italiei, era cel mai probabil fiul femeii Ostuni1, iar părinții nu erau rude apropiate.
? Ce rămâne neclar
- Pe ce traseu concret s-a petrecut schimbul de gene între estul și vestul continentului.
- Cât de largi sunt marjele datării obținute prin modelare genetică.
- Dacă Isturitz a fost un loc de întâlnire regulat sau doar ocazional pentru grupuri diferite.
- Dacă metoda ADN-ului din sedimente poate ajunge, în viitor, la genomuri individuale.
Contextul românesc
Carpații sunt unul dintre puținele locuri ale Europei cu resturi de oameni moderni timpurii datate și secvențiate. Craniul de la Peștera Muierii, în Gorj, a dat în 2021 un genom publicat în Current Biology, într-un studiu la care au lucrat și cercetători români, iar oasele de la Peștera Cioclovina Uscată, în Hunedoara, au aproximativ 29.000 de ani, adică sunt aproape contemporane cu femeia de la Isturitz. În Banat, așezările gravetiene de la Românești-Dumbrăvița și Coșava stau exact pe drumul dintre cele două capete ale continentului despre care vorbește studiul de acum. Legătura este deci una de paralelă și de poziție geografică: niciun eșantion din România nu intră în lotul analizat în Science Advances.
Întrebări frecvente
Ce este cultura gravetiană?
O cultură a Paleoliticului superior european, răspândită acum aproximativ 34.000 până la 25.000 de ani, de la Atlantic până la Don. Îi sunt caracteristice uneltele de piatră subțiri, podoabele din fildeș și os și statuetele feminine cunoscute ca venusuri paleolitice.
Unde se află peștera Isturitz?
În sud-vestul Franței, în Țara Bascilor franceză, în același masiv cu peștera Oxocelhaya. Este un sit cercetat de peste un secol, din care provin numeroase piese de artă paleolitică, printre care un bizon sculptat aflat astăzi în colecțiile franceze.
Cum se scoate ADN uman din pământ?
Din sedimentul peșterii se preiau probe care păstrează fragmente de ADN eliberate de corpurile oamenilor care au locuit acolo. La El Mirón, în Cantabria, metoda a dat destul ADN nuclear pentru a stabili înrudirea genetică a locuitorilor unui strat de acum 22.000 de ani.
Ce arată cazul Ostuni1 și Ostuni1b?
Ostuni1b era un făt de sex masculin, cel mai probabil fiul femeii Ostuni1, din sudul Italiei. Tatăl provenea din aceeași populație genetică, dar părinții nu erau rude apropiate, semn că grupurile gravetiene evitau consangvinizarea strânsă.
De ce conta Peninsula Iberică în vremea gheții?
Datele de la peșterile Chufín și El Mirón arată că aceeași înrudire vest-europeană s-a păstrat acolo mii de ani, inclusiv prin Maximul Glaciar. Asta întărește ideea că sudul Iberiei a fost un refugiu în care oamenii au rezistat celei mai reci perioade a ultimei glaciațiuni.
Acest articol este o adaptare în limba română, cu context suplimentar. Informațiile științifice aparțin autorilor sursei originale. Cum lucrăm la Radar
Povestea întreagă a lui Dracula, pe izvoare
Cartea urmărește drumul de la Vlad Țepeș, domnul din documente, la contele din roman, cu izvoarele puse cap la cap. O primești întreagă, în PDF, dacă te abonezi la scrisoarea de sâmbătă, sau o cumperi de pe Amazon.
Linkul către Amazon este link de afiliat: dacă cumperi prin el, Historix primește un comision mic, fără niciun cost în plus pentru tine.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism.
Laurențiu Dicu
Fondator, editor, pasionat de istorie
Vezi pagina autorului →
