Sursa originală
Pe scurt
Un studiu publicat la 16 octombrie 2026 în revista Antiquity a analizat izotopi de carbon și azot în oasele a 120 de oameni îngropați la Torre Monreal, în Tudela, Navarra, între secolele al XI-lea și al XV-lea. Peștele de râu scade de la circa 25 la sută din proteină la 11, apoi urcă la 19, semn de rearanjare a mesei, nu de asimilare.
- 01120 de indivizi analizați izotopic, din cele 439 de morminte săpate la Torre Monreal, în Tudela.
- 02Cimitirul a fost principalul loc de îngropare al musulmanilor din oraș după cucerirea creștină din 1119.
- 03Peștele de râu dă circa 25 la sută din proteină în prima etapă, 11 la sută în secolul al XIII-lea și 19 la sută în secolele al XIV-lea și al XV-lea.
- 04Autorii citesc datele drept reorganizare a mesei, nu asimilare la bucătăria majorității.
Documentele medievale îi pomenesc pe musulmanii rămași sub stăpânire creștină mai ales ca plătitori de dări sau ca subiecți de drept. Ce mâncau, ca gospodării, nu scrie nicăieri. Un studiu publicat la 16 octombrie 2026 în revista Antiquity a măsurat izotopi de carbon și azot în oasele a 120 de oameni îngropați la Tudela, în Navarra, între sfârșitul secolului al XI-lea și secolul al XV-lea, și a obținut tocmai asta.
Un cimitir, 439 de morminte, 120 de analize
Situl se numește Torre Monreal și a fost principalul loc de îngropare al musulmanilor din Tudela după cucerirea creștină a orașului, în 1119. Săpăturile din 2019, 2020 și 2021 au scos la lumină 439 de morminte. Din ele au fost analizați 120 de indivizi: 49 de bărbați, 42 de femei și 29 la care sexul nu a putut fi stabilit.
Cronologia nu vine din datări directe, ci din tipul mormântului, iar asta dă patru etape largi. Tipul A, 32 de morminte, gropi simple acoperite cu chirpici, de la sfârșitul secolului al XI-lea până în al XII-lea. Tipul B, 11 morminte, gropi simple, de la mijlocul secolului al XII-lea până la mijlocul celui următor. Tipul C, doar 8 morminte, groapă cu groapă secundară, din secolul al XIII-lea până la începutul celui de-al XIV-lea. Tipul D, 69 de morminte, gropi în formă de albie, din secolele al XIV-lea și al XV-lea.
Ce arată izotopii
Metoda se sprijină pe o observație simplă: proteina pe care o mănâncă un om îi lasă semnătura în colagenul osos. Azotul, notat delta 15N, urcă odată cu locul pe care îl ocupi în lanțul trofic și mai ales cu peștele; carbonul, delta 13C, deosebește, între altele, plantele de climă rece de cele de climă caldă.
La Tudela, valorile de azot se întind între 10,3 și 16,7 la mie, cu o medie de 13,0, iar cele de carbon între minus 20,9 și minus 17,9 la mie, cu o medie de minus 19,0. Pentru comparație, animalele domestice din zonă stau mult mai jos: ovicaprinele la 8,2 la mie azot, vitele la 6,9, caii la 7,7.
Modelul de amestec aplicat de autori dă un procent de pește de râu de aproximativ 25 la sută în prima etapă, 11 la sută în etapa a treia și 19 la sută în ultima. Resursele marine rămân constant sub 13 la sută, ceea ce se potrivește cu un oraș de interior, pe Ebru. În etapa a treia crește partea de carne de la ovicaprine, vite și iepure, iar pasărea scade; în ultima etapă se întorc deopotrivă pasărea și peștele de râu.
Două detalii din interiorul grupului. Copiii de până la trei ani au cele mai mari valori de azot, în medie 14,9 la mie, ceea ce autorii pun pe seama alăptării. Iar la adulții vârstnici, femeile au valori de carbon mai scăzute decât bărbații, minus 19,3 față de minus 18,8, o deosebire statistic semnificativă.
Ce spun documentele
Studiul pune cifrele lângă acte. În 1127, Alfonso I confirmă accesul la pescuitul din Ebru și din celelalte râuri, dar păstrează sturionul pentru Coroană. În 1280, măcelăriile musulmane și evreiești din oraș plăteau o dare mai mare decât cele creștine, semn de volume ridicate și de clienți creștini. În 1362, un anume Amet de Pedriz vinde zece berbeci unui cumpărător creștin, exemplu de schimb obișnuit peste granița religioasă.
Criza secolului al XIV-lea, cu instabilitate politică, înrăutățirea climei și ciuma neagră, este legată de autori de revenirea la pește și la carne de pasăre, adică de resursele pe care o gospodărie și le putea procura singură.
Concluzia autorilor
Marginalitatea nu a fost invizibilitate, ci un proces activ și întrupat de adaptare.
Patxi Pérez-Ramallo și colegii, în Antiquity
Teza lor este că datele arată o reorganizare de lungă durată a mesei, nu o asimilare alimentară treptată la bucătăria majorității. Articolul a apărut cu acces liber, sub licență Creative Commons, și este semnat de Patxi Pérez-Ramallo, Jesús Sesma Sesma, Olatz Villanueva Zubizarreta și Patrick Roberts.
Ce nu se știe încă
- Cât de precisă este cronologia. Etapele vin din tipul mormântului, sunt largi și inegale: tipul C are doar 8 indivizi, iar valorile se suprapun între grupuri. Autorii scriu limpede că vorbesc despre tendințe de grup, nu despre faze alimentare omogene.
- Cât pește au mâncat efectiv. Apa Ebrului mijlociu are azot ridicat în mod natural, iar din acest motiv autorii numesc procentele de resurse acvatice euristice, adică orientative, nu exacte.
- Carne sau lactate. Colagenul osos nu le deosebește, așa că semnalul de vită poate veni la fel de bine din lapte sau din brânză.
- Cu ce se compară. Bazele de date pentru pasăre, iepure și pește de râu din regiune sunt subțiri, iar comparațiile cu alte situri dau rezultate foarte diferite: la Tauste partea de pește de râu urcă la circa 42 la sută, la Santa María de Arlas coboară la circa 13.
Surse
- Patxi Pérez-Ramallo, Jesús Sesma Sesma, Olatz Villanueva Zubizarreta, Patrick Roberts, Eating under Christian rule: isotopic evidence for food access and resilience among a medieval Muslim minority in Iberia, Antiquity, publicat online la 16 octombrie 2026, p. 1-18, ISSN 0003-598X, https://doi.org/10.15184/aqy.2026.10449
- C. Bonsall, G. T. Cook, R. E. M. Hedges, T. F. G. Higham, C. Pickard, I. Radovanović, Radiocarbon and Stable Isotope Evidence of Dietary Change from the Mesolithic to the Middle Ages in the Iron Gates: New Results from Lepenski Vir, Radiocarbon, vol. 46, nr. 1, 2004, p. 293-300, ISSN 0033-8222, https://doi.org/10.1017/S0033822200039606
- G. T. Cook, C. Bonsall, R. E. M. Hedges, K. McSweeney, V. Boroneanț, P. B. Pettitt, A Freshwater Diet-Derived 14C Reservoir Effect at the Stone Age Sites in the Iron Gates Gorge, Radiocarbon, vol. 43, nr. 2A, 2001, p. 453-460, ISSN 0033-8222, https://doi.org/10.1017/S0033822200038327
✓ Ce știm sigur
- Studiul a apărut la 16 octombrie 2026 în Antiquity, cu acces liber, DOI 10.15184/aqy.2026.10449.
- Au fost analizați 120 de indivizi din 439 de morminte săpate între 2019 și 2021 la Torre Monreal, Tudela, Navarra.
- Valorile de azot se întind între 10,3 și 16,7 la mie, cu media 13,0; cele de carbon, între minus 20,9 și minus 17,9 la mie, cu media minus 19,0.
? Ce rămâne neclar
- Procentele exacte de pește, pe care autorii le numesc orientative din cauza azotului natural ridicat al Ebrului mijlociu.
- Dacă semnalul de vită vine din carne sau din lactate, fiindcă colagenul nu le deosebește.
- Cât de bine acoperă cele patru tipuri de morminte cronologia reală a cimitirului.
Contextul românesc
Aceeași metodă a dat în spațiul românesc unul dintre rezultatele clasice ale arheologiei europene. La Schela Cladovei, chiar sub defileul Porților de Fier, echipa lui Gordon T. Cook și a lui Clive Bonsall a datat cu radiocarbon oase umane și oase de animale găsite împreună și a măsurat în ele azotul și carbonul. Rezultatul, publicat în 2001, a arătat o diferență de 300 până la 500 de ani între cele două feluri de oase, adică un efect de rezervor provocat de cantitatea mare de pește de Dunăre din alimentație. Pe baza lui au fost corectate apoi datele a 24 de schelete de la Lepenski Vir, iar șirul măsurătorilor merge din mezolitic până în Evul Mediu. Problema de la Tudela, că azotul crescut al unui fluviu umflă partea aparentă de pește din dietă, este exact problema Dunării la Porțile de Fier. Legătura nu este directă, ci de metodă și de capcană.
Întrebări frecvente
Ce este Torre Monreal din Tudela?
Cimitirul care a servit drept principal loc de îngropare al comunității musulmane din Tudela, în Navarra, după cucerirea creștină a orașului în 1119. Săpăturile din 2019, 2020 și 2021 au scos la lumină 439 de morminte, din care au fost analizați izotopic 120 de indivizi.
Cum se află din oase ce mânca un om?
Proteina consumată lasă o semnătură în colagenul osos. Azotul, delta 15N, urcă odată cu poziția în lanțul trofic și mai ales cu peștele, iar carbonul, delta 13C, deosebește tipuri de plante și medii. Din raportul lor se estimează ponderile principalelor surse de proteină.
S-a apropiat dieta minorității de cea a majorității creștine?
Autorii spun că nu. Datele arată o reorganizare de lungă durată, cu scăderea peștelui de râu în secolul al XIII-lea și revenirea lui în secolele al XIV-lea și al XV-lea, alături de carnea de pasăre. Ei o numesc adaptare, nu asimilare alimentară.
Ce documente de arhivă folosește studiul?
Printre altele, confirmarea dreptului de pescuit în Ebru dată de Alfonso I în 1127, cu sturionul rezervat Coroanei; darea mai mare plătită în 1280 de măcelăriile musulmane și evreiești din Tudela; și vânzarea a zece berbeci de către Amet de Pedriz unui cumpărător creștin, în 1362.
Acest articol este o adaptare în limba română, cu context suplimentar. Informațiile științifice aparțin autorilor sursei originale. Cum lucrăm la Radar
Povestea întreagă a lui Dracula, pe izvoare
Cartea urmărește drumul de la Vlad Țepeș, domnul din documente, la contele din roman, cu izvoarele puse cap la cap. O primești întreagă, în PDF, dacă te abonezi la scrisoarea de sâmbătă, sau o cumperi de pe Amazon.
Linkul către Amazon este link de afiliat: dacă cumperi prin el, Historix primește un comision mic, fără niciun cost în plus pentru tine.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism.
Laurențiu Dicu
Fondator, editor, pasionat de istorie
Vezi pagina autorului →
