Un peștișor de piatră, momeală de pescuit, într-un mormânt de la Baikal

Un mormânt din neoliticul timpuriu, săpat pe coasta de vest a lacului Baikal, a scos la iveală o figurină de pește lucrată în șist cenușiu. Nu este o podoabă și nici o jucărie, spun autorii studiului: este o momeală de pescuit. Dmitri E. Kicighin și Artur V. Harinski, de la Universitatea Tehnică Națională de Cercetare din Irkutsk, au publicat descoperirea în revista institutului de arheologie din Novosibirsk.

Cum arată mormântul

Situl se numește Hujir-Nughe 9 și se află în Priolhonie, fâșia de coastă din dreptul insulei Olhon. Peste mormânt fusese așezată o pavare de piatră rotundă, cu un diametru de aproximativ 3,5 metri. Groapa propriu-zisă este ovală și are o adâncime de până la 37 de centimetri. Omul a fost depus pe partea dreaptă, cu picioarele strânse și cu capul spre nord, iar mormântul a fost presărat cu ocru roșu. Ocrul apare constant în mormintele neolitice din zonă și este, probabil, cel mai răspândit gest funerar din preistoria eurasiatică.

Ce s-a pus lângă mort

Obiectele nu erau adunate într-un singur loc, ci împrăștiate în mai multe grupaje, în părți diferite ale gropii. Autorii descriu o unealtă masivă de os, un gratoar, microlame și așchii, unele retușate, altele nu, lucrate din jasp, calcedonie, silex și alte roci. Este un inventar obișnuit pentru un vânător-pescar din neoliticul timpuriu al regiunii, cu o singură excepție.

Peștișorul de șist

Excepția este o figurină miniaturală de pește, lucrată în șist cenușiu, pe care autorii o numesc fără ocolișuri momeală. Ideea nu este nouă în arheologia siberiană: asemenea peștișori de piatră se cunosc de mai multă vreme din zona Baikalului, iar studiul trece în revistă aria lor de răspândire, datele pe care le avem și părerile exprimate până acum despre rostul lor. Unii cercetători au văzut în ele amulete sau reprezentări simbolice. Kicighin și Harinski susțin interpretarea practică: erau folosite la prins peștele, probabil coborâte în apă pentru a atrage prada la îndemâna harponului sau a cârligului.

De când până când s-au folosit

Pe baza datării cu radiocarbon a mormântului și a materialelor din alte puncte de pe coasta Baikalului, autorii conchid că momelile de piatră în formă de pește au fost folosite începând din neoliticul timpuriu și probabil au ținut până în neoliticul mijlociu al regiunii, adică de-a lungul mileniilor al șaselea și al cincilea înainte de Hristos. Este un interval lung, de aproximativ două mii de ani, pentru un obiect atât de mic și de specializat.

De ce contează un obiect de câțiva centimetri

Pescuitul este una dintre cele mai greu de văzut ocupații preistorice. Plasele, undițele și plutele erau din materiale care putrezesc, iar oasele de pește se păstrează prost și se recuperează greu la săpătură. Un obiect de piatră gândit anume pentru pescuit este, din acest motiv, o mărturie rară: spune că oamenii de pe malul Baikalului nu doar prindeau pește, ci își făcuseră unelte specializate pentru asta și le transmiteau mai departe, de-a lungul a zeci de generații. Faptul că o asemenea piesă a fost pusă în mormânt mai spune ceva despre cât conta îndeletnicirea pentru cel îngropat acolo.

Ce nu se știe încă

Interpretarea de momeală rămâne o interpretare, chiar dacă este cea susținută de autori: niciun peștișor de piatră nu a fost găsit până acum prins de un fir sau alături de un cârlig, iar urmele de folosire nu sunt discutate în rezumatul publicat. Nu se știe nici dacă obiectul din mormânt a fost folosit vreodată sau a fost făcut anume pentru înmormântare. Am citit rezumatul publicat de autori în cele două limbi ale revistei, nu lucrarea întreagă, și o spunem limpede. Mai notăm o mică nepotrivire între cele două versiuni ale rezumatului: cea rusă spune șist cenușiu, cea engleză spune chert, adică o rocă silicioasă.