Pe 1 noiembrie, în istoria României, calendarele așază intrarea triumfală a lui Mihai Viteazul în Alba Iulia, din 1599, dată disputată cu 21 octombrie pe stil vechi. Tot la 1 noiembrie, Radio România a difuzat prima emisiune oficială, în 1928, iar statul a întemeiat Conservatorul din București, în 1864. În lume, Tratatul de la Maastricht a intrat în vigoare în 1993. Calendarul ortodox prăznuiește Sfinții Cosma și Damian.
Sinaxar
Sfinții pomeniți în această zi, așezați în istoria lor.
Cum citim Sinaxarul: viețile sfinților au fost scrise pentru credincioși, de multe ori la mult timp după evenimente, și păstrează felul de a povesti al vremii lor. Aici le punem în contextul istoric: cine a fost fiecare, unde și când a trăit, de ce a fost persecutat sau cinstit și când a fost trecut în rândul sfinților. Spunem deschis ce se sprijină pe documente și ce ne-a rămas doar prin tradiție.
Sfinții doctori fără de arginți Cosma și Damian, cei din Asia
Tradiție, fără izvoare contemporaneMineiul îi așază într-o familie amestecată din provincia romană Asia, adică din partea apuseană a Asiei Mici, cu capitala la Efes: tată păgân, mamă creștină, Teodotia, care după ce rămâne văduvă îi crește singură în credință. Cadrul acesta are un singur element verificabil, și acela nu e biografic, ci administrativ: Asia a fost una dintre cele mai bogate și mai devreme încreștinate provincii ale Imperiului, iar o familie cu părinți de credințe deosebite e tocmai ce se aștepta acolo în veacurile de trecere. Mai departe izvoarele tac. Ce rămâne limpede este clasa de sfinți căreia aparțin, anargirii, doctorii care nu primeau bani, și pe care calendarul o poartă cu grijă: Mineiul spune anume că nu ajutau doar oamenilor, ci și animalelor, și că nu primeau nimic de la nimeni. Deosebirea de fond față de celelalte perechi cu același nume este sfârșitul. Cei de la 1 noiembrie au plecat la cele veșnice în pace, pe când cei din Roma, pomeniți la 1 iulie, sunt pomeniți ca mucenici. Aceasta nu e o subtilitate de calendar: este singurul semn care ține cele două pomeniri despărțite și singurul lucru pe care îl putem spune cu temei despre ei.
Ce spun izvoarele: Viața lor vine în întregime pe cale sinaxarială: Mineiul le dă numele, provincia, numele mamei, Teodotia, și felul sfârșitului, dar nici un an, nici un oraș, nici un împărat. Nu se păstrează acte de martiriu, și nu puteau exista, fiindcă nu au fost martiri. Ce se poate verifica din izvoare este deosebirea de calendar, nu biografia: calendarul Patriarhiei Române are pomeniri despărțite pentru două perechi de doctori fără de arginți cu aceleași nume, cei din Roma la 1 iulie și cei din Asia la 1 noiembrie.
Canonizare: cult vechi, dinainte de rânduiala sinodală a canonizării; data nu apare în sursele consultate
- Sursă bisericeascăCalendarul creștin ortodox 2026, Patriarhia Română ↗
Sfintele Mucenițe Chiriena și Iuliana
Tradiție, fără izvoare contemporanePomenirea lor cade în clasa cea mai greu de documentat a calendarului: mucenicii cunoscuți numai prin nume. Cadrul în care sunt puse de tradiție este însă pe deplin istoric. Marea persecuție începută în 303 sub Dioclețian a fost cea mai întinsă prigoană a Imperiului împotriva creștinilor și s-a desfășurat prin edicte succesive, puse în lucrare nu de împărat în persoană, ci de guvernatorii de provincie, fiecare cu asprimea lui. De aici vine și felul în care ne-au ajuns numele: unde administrația a lucrat prin tribunale și procese-verbale, s-au păstrat acte; unde prigoana a mers pe hotărâri locale și pe mulțime, nu a rămas decât amintirea comunității, trecută apoi în Sinaxar. Asia Mică, unde tradiția le pune, era printre ținuturile cu cele mai vechi comunități creștine, deci și cu cel mai mare număr de pomeniri de acest fel. În cazul mucenițelor, golul documentar este și mai adânc: femeile nu apăreau în actele publice decât rar, iar procesele lor, când au existat, nu au fost păstrate cu aceeași grijă. Un nume fără act nu înseamnă un nume inventat; înseamnă o pomenire care a trecut prin biserică, nu prin arhivă.
Ce spun izvoarele: Mineiul le dă numele și pomenirea comună, nimic mai mult: nici locul, nici anul, nici numele stăpânitorului nu apar în sursele consultate. În literatura hagiografică circulă legături cu Tarsul Ciliciei, dar nu am găsit pentru ele o sursă care să treacă proba, așa că nu le scriem ca fapt. Ce se poate verifica este cadrul, nu episodul.
Canonizare: cult vechi, prin pomenire; data nu apare în sursele consultate
- Sursă bisericeascăCalendarul creștin ortodox 2026, Patriarhia Română ↗
Sfinții Mucenici Chesarie, Dasie și alți cinci împreună cu ei
Tradiție, fără izvoare contemporaneFormula din Minei, doi numiți și alți cinci împreună cu ei, este ea însăși un fapt de istorie, nu o scăpare a copistului. Pomenirile de grup s-au născut acolo unde o comunitate a pierdut mai mulți oameni în același moment, iar memoria a păstrat numele celor cunoscuți și numărul celorlalți. Așa arată, de regulă, urma unei execuții colective: o ceată adusă împreună în fața autorității, judecată împreună și ucisă împreună, din care generația următoare mai ținea minte limpede doi sau trei. Numărul șapte, întreg și ușor de ținut minte, a putut fi la rândul lui rotunjit în transmitere. Ce se poate spune cu temei este deci puțin și curat: calendarul Bisericii Ortodoxe Române păstrează la această dată pomenirea unui grup de mucenici din care doi au nume, iar restul au doar un număr. Orice adaos, cetatea, împăratul, anul, ar fi al nostru, nu al izvoarelor, și de aceea nu îl scriem. Aici golul este informația.
Ce spun izvoarele: Mineiul dă două nume și un număr, și alți cinci împreună cu ei. Locul, anul și prigoana nu apar în sursele consultate. Nu îi legăm de Sfântul Mucenic Dasie, soldatul mucenic de la Durostor, de pe teritoriul Dobrogei de astăzi, fiindcă nu am găsit nici o sursă care să facă legătura, iar o potrivire de nume nu este o dovadă.
Canonizare: cult vechi, prin pomenire; data nu apare în sursele consultate
- Sursă bisericeascăCalendarul creștin ortodox 2026, Patriarhia Română ↗
Sfinții sfințiții Mucenici Ioan Episcopul și Iacov Preotul
Parțial documentatRangurile din pomenire, episcop și preot, duc spre una dintre cele mai bine lămurite prigoane ale antichității, și pricina ei este politică înainte de a fi religioasă. După ce Constantin cel Mare a legat Imperiul Roman de creștinism, creștinii din Imperiul Persan al Sasanizilor au ajuns peste noapte suspecți de a ține cu dușmanul de peste graniță. Șapur al II-lea, care a domnit șapte decenii, din 309 până în 379, a purtat războaie lungi cu romanii, iar din deceniul al patrulea al veacului a pornit împotriva Bisericii din Persia o prigoană de câteva zeci de ani. Ținta a fost anume conducerea: episcopii și preoții, fiindcă lovind capul se risipea comunitatea, și fiindcă ei erau cei bănuiți de legături cu Imperiul creștin. Tocmai de aceea pomenirile persane vin adesea în perechi de ierarh și cleric, cum e și aceasta. Partea verificabilă este cadrul: domnia lui Șapur, războaiele cu Roma, prigoana îndreptată asupra clerului. Partea care nu se poate fixa este omul: ce scaun a ținut Ioan și în ce an au fost uciși amândoi nu se mai poate spune din izvoarele pe care le avem.
Ce spun izvoarele: Mineiul le dă numele și rangul bisericesc, episcop și preot, ceea ce arată o prigoană îndreptată anume împotriva ierarhiei, nu o ucidere întâmplătoare. Cadrul persan este bine documentat prin izvoare siriace, dar anii lor anume și scaunul episcopal nu apar în sursele consultate. De aceea nivelul este partial: cadrul se poate data, persoanele nu.
Canonizare: cult vechi, prin pomenire; data nu apare în sursele consultate
- Sursă bisericeascăCalendarul creștin ortodox 2026, Patriarhia Română ↗
Sfântul Mucenic Erminingheld
Documentat istoricAici episodul se sprijină pe un cadru care se poate data la an. Regatul vizigot al Spaniei era arian, adică ținea învățătura osândită la Niceea în 325, în vreme ce populația hispano-romană pe care o stăpânea era de credință niceeană. Leovigild, tatăl, a fost regele care a strâns regatul cu mână tare și a încercat să împace cele două tabere pe temei arian. Fiul, pus de el peste Betica, cu scaunul la Sevilla, s-a căsătorit cu Ingunda, o principesă francă de credință niceeană, a trecut el însuși la aceasta și s-a ridicat cu arme împotriva tatălui, între 579 și 584. Leovigild a luat Sevilla, l-a prins și l-a închis, iar în 585 fiul a fost ucis. Istoria nu se încheie acolo, și tocmai urmarea arată cât de adânc era conflictul: celălalt fiu al lui Leovigild, Reccared, ajuns rege, a trecut întregul regat la credința niceeană la Sinodul al III-lea de la Toledo, în 589, cu patru ani după moartea fratelui. Pomenirea lui în calendarul Bisericii Ortodoxe Române la 1 noiembrie merită o lămurire, fiindcă Biserica Romano-Catolică îl prăznuiește la 13 aprilie: este același om, la două date.
Ce spun izvoarele: Singurul sfânt al zilei pentru care avem doi martori aproape contemporani, amândoi scriind la mai puțin de două decenii de la fapte: Grigore, episcopul de Tours, în Istoria francilor, și papa Grigore cel Mare, în Dialoguri. Persoana, rudenia, răscoala și cadrul domniei nu sunt în discuție. Pricina morții este dată însă deosebit de cei doi: la Grigore de Tours sfârșitul apare mai ales ca o deznodare politică a răscoalei, la Grigore cel Mare ca urmare a refuzului de a primi împărtășania de la un episcop arian. Anul e dat 585 sau 586. Data canonizării nu apare în sursele consultate.
Canonizare: data nu apare în sursele consultate; cultul e vechi și ținut și în Apus, la altă dată
Sfinții Mucenici Ciprian și Iuliani, care prin foc s-au săvârșit
Tradiție, fără izvoare contemporanePomenirea asta cere mai întâi o deosebire, fiindcă numele înșală. Ciprianul de la 1 noiembrie nu este Sfântul Sfințit Mucenic Ciprian pomenit împreună cu Sfânta Muceniță Iustina fecioara, pe care calendarul Patriarhiei Române îl are la 2 octombrie, și nici Ciprianul care apare la 10 martie împreună cu Codrat și Dionisie. Sunt pomeniri despărțite, la date despărțite, iar potrivirea de nume nu le face una. Despre cel de la 1 noiembrie se știe doar felul sfârșitului. Arderea ca pedeapsă capitală era folosită în dreptul roman pentru anumite categorii de osândiți și pentru vinovății socotite de ocară, iar în prigoanele împotriva creștinilor apare îndeosebi la execuțiile publice, în fața mulțimii adunate, fiindcă lăsa puțin de înmormântat și tăia putința cinstirii mormântului. Acesta e tot cadrul pe care îl putem pune în jurul pomenirii, și este un cadru general, nu o datare. Când izvorul spune atât, atât scriem.
Ce spun izvoarele: Cea mai săracă pomenire a zilei. Mineiul dă numele și felul morții, prin foc, și nimic altceva: nici locul, nici anul, nici stăpânitorul nu apar în sursele consultate. Numele Iuliani, scris la plural, lasă neștiut chiar și câți au fost. Golul este aici firesc și trebuie spus, nu acoperit.
Canonizare: cult vechi, prin pomenire; data nu apare în sursele consultate
- Sursă bisericeascăCalendarul creștin ortodox 2026, Patriarhia Română ↗
Sfântul Cuvios Mucenic Iacov cel nou, cu ucenicii săi Iacov Diaconul și Dionisie Monahul
Documentat istoricAnul din Minei așază pomenirea într-un cadru cu totul altul decât restul zilei. În 1520 Imperiul Otoman stăpânea de aproape șapte decenii Constantinopolul, iar creștinii ortodocși trăiau sub o rânduială care le îngăduia credința ca pe o așezare îngăduită, cu ierarhie și biserici proprii, dar care pedepsea cu moartea întoarcerea de la islam și propovăduirea publică. Din această margine îngustă a legii s-a născut șirul neomucenicilor, de la veacul al XV-lea până în al XIX-lea, și tocmai pentru că sunt târzii știm despre ei mult mai mult decât despre mucenicii antici: au fost scrise la vremea lor, de oameni care îi cunoscuseră. Anul 1520 e și unul de cumpănă în istoria Imperiului: în toamna aceea domnia trece de la Selim I la Soliman, cel numit apoi Magnificul. Felul morții, sugrumarea, și faptul că au pierit trei, dascălul și doi ucenici, arată o ceată monahală judecată laolaltă, lucru obișnuit la monahii veniți din Athos. Aici nu avem de desfăcut o legendă, ci de citit o dată.
Ce spun izvoarele: Singura pomenire a zilei pentru care Mineiul dă un an, 1520, și un fel de moarte anume, prin sugrumare. Precizia aceasta nu e întâmplătoare: ea deosebește martiriile târzii, petrecute sub ochii unei lumi care știa să scrie și să țină socoteala, de pomenirile vechi fără dată. Locul morții și numele sultanului nu apar însă în sursele consultate, așa că nu le scriem ca fapt.
Canonizare: data nu apare în sursele consultate; pomenirea e intrată în Minei
- Sursă bisericeascăCalendarul creștin ortodox 2026, Patriarhia Română ↗
Tradițiile zilei
Pentru ziua aceasta culegerile clasice ale folclorului românesc nu consemnează nici un obicei al zilei. Nici Simion Florea Marian, nici Elena Niculiță-Voronca nu au cules nimic legat de 1 noiembrie, iar numele sfinților zilei nu apare la ei ca sărbătoare populară, ci doar într-o legendă despre Sfântul Gheorghe, unde Cosma și Damian sunt cei doi doctori de la curtea împăratului. Explicația este geografică: aceste culegeri sunt făcute în Bucovina și în Moldova, în lume ortodoxă, unde 1 noiembrie nu are nici nume, nici rânduială. Obiceiul zilei există totuși, și e viu, dar vine din altă parte a țării și din alt calendar: Luminația, pomenirea morților din Transilvania, Banat și Maramureș, documentată pe teren de Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău în satele Sălajului.
Luminația, aprinderea lumânărilor la morminte
La Biușa, în Sălaj, informatoarea muzeului spune limpede cum se ține: „La 1 noiembrie îi Luminația. Atunci merge toată lumea la cimitir și aprind lumânări pentru cei morți, duc flori și pun la morminte”. Cu o zi înainte se curăță mormintele de uscături, se sapă și se taie iarba. Preotul face slujbă și pomenește pe toți morții, se ridică paus, iar cine vrea dă și pomană. Crucile ridicate în anul acela se sfințesc tot atunci. Mărturia a fost culeasă de muzeu în 2023, iar fotografiile au fost făcute la Biușa și la Brâglez, de 1 noiembrie, în 2021 și 2023.
Noaptea în care se deschid porțile
Credința care ține obiceiul laolaltă, așa cum o consemnează muzeul, este că în noaptea de 1 noiembrie porțile dintre lumea celor vii și a celor morți se deschid și sufletele adormiților se întorc pentru o vreme între cei vii. De aici vine lumina: oamenii vin să aprindă lumânări la mormintele celor dragi, ca să le aducă și lor lumină. Și de aici vine și o rânduială a purtării: nu e bine să plângi, fiindcă se spune că morții nu vor să îi vadă suferind pe cei pe care i-au lăsat în urmă.
Ziua Sfinților și Ziua Morților, două zile deosebite
Obiceiul nu cade la fel în toate satele, iar muzeul a cules și deosebirea. La Zăuan, tot în Sălaj, cele două zile sunt ținute despărțit: „în 1 noiembrie îi Ziua Sfinților și în 2 noiembrie îi Ziua Morților”. În ziua întâi se trag clopotele seara și se intră la biserică; în ziua a doua se face slujbă în cimitir, se duc flori și coroane, dar lumânări nu se aprind, fiindcă nu e obiceiul satului, și le aprind mai ales cei veniți din alte părți. Mărturia e culeasă în 2023.
Ziua Morților este la început o sărbătoare romano-catolică, iar în vremea în care Transilvania a făcut parte din Imperiul Austro-Ungar a devenit obișnuită între locuitorii acestor ținuturi. În calendarul romano-catolic ziua de 1 noiembrie este Ziua Tuturor Sfinților, iar pomenirea celor morți cade la 2 noiembrie. Cu unele prefaceri locale, sărbătoarea a fost luată și de ortodocși, de luterani, de calvini și de unitarieni, iar astăzi se ține în Transilvania, în Banat și în Maramureș de credincioși de toate confesiunile. De aici se lămuresc două încurcături care circulă. Cea întâi: 1 noiembrie nu este Ziua Tuturor Sfinților în calendarul ortodox. În rânduiala ortodoxă pomenirea tuturor sfinților cade în cea întâi duminică după Rusalii, deci se mută de la un an la altul odată cu Paștile, și nu are nimic de împărțit cu data de 1 noiembrie. A doua: Luminația nu este un obicei vechi românesc răspândit în toată țara, cum se scrie uneori, ci o sărbătoare de calendar apusean primită în Transilvania și trecută apoi peste granițele confesionale. Ambele lucruri se pot spune fără a scădea nimic din ea: este astăzi una dintre cele mai ținute zile ale anului în jumătatea de apus a țării, și e ținută de oameni de toate credințele.
- Site de profilOlimpia Mureșan, Luminația sau Ziua Morților, Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău ↗
- Culegere etnograficăSimion Florea Marian, Sărbătorile la români, vol. I, Cârnilegile ↗
- Culegere etnograficăElena Niculiță-Voronca, Datinele și credințele poporului român, vol. I, 1903 ↗
Cișlegile de toamnă, până la 15 noiembrie
Ziua cade în cișlegile de toamnă, răstimpul de dulce dintre postul Adormirii Maicii Domnului și postul Crăciunului. Niculiță-Voronca pune în gura informatorilor ei socoteala pe care se sprijină tot calendarul popular: „În an sînt 4 posturi: unul primăvara, altul vara, al treilea toamna și al patrulea iarna; și după fiecare post urmează și cîșlegi, cînd se poate mînca carne, să pot face nunți, să poate petrece”. Pentru gospodăria țărănească e vremea de după strânsul din câmp și de după Sâmedru, de la 26 octombrie, hotarul de toamnă al anului pastoral, iar nunțile se fac până la 15 noiembrie, când intră postul Crăciunului și se închid. Marian numește cișlegi toate zilele cele de rupt sau de dulce din an și deosebește cișlegile de iarnă, numite și cărnilegi, de celelalte cișlegi de peste an, așa că răstimpul acesta de toamnă are nume și rost în calendar, nu e doar un gol între posturi.
- Culegere etnograficăElena Niculiță-Voronca, Datinele și credințele poporului român, vol. I, 1903 ↗
- Culegere etnograficăSimion Florea Marian, Sărbătorile la români, vol. I, Cârnilegile ↗
Știi o tradiție legată de ziua asta, din satul sau din familia ta? Povestește-ne.
Pe 1 noiembrie, în istoria României
-
1599
După biruința de la Șelimbăr, dată la 28 octombrie, Mihai Viteazul își face intrarea triumfală în cetatea Alba Iulia, pe Poarta Sfântul Gheorghe, și se așază în Palatul Principilor, de unde va cârmui Transilvania până în septembrie 1600. Data e disputată între surse, și disputa vine din calendare: Muzeul Național al Unirii Alba Iulia dă 1 noiembrie, pe când o parte a istoriografiei dă 21 octombrie, pe stil vechi. În 1599 deosebirea dintre cele două calendare era de zece zile, iar prefacerea strictă a zilei de 21 octombrie pe stil vechi dă 31 octombrie pe stil nou, de unde rămâne o zi de nepotrivire pe care sursele nu o lămuresc la fel. Citește →
-
1770
Se naște la Caransebeș Constantin Diaconovici-Loga, cărturarul bănățean care va așeza temeliile terminologiei gramaticale românești. A învățat la Pesta, a predat optsprezece ani la Preparandia Română din Arad, la catedra de gramatică, stil și cântare bisericească, și a tipărit Ortografia sau dreapta scriere în 1818 și Gramatica românească pentru îndreptarea tinerilor în 1822-1823, cărți care au circulat în Ardeal, în Țara Românească și în Moldova. A fost cel întâi care a introdus slujba în limba română în Banat. A murit la 12 noiembrie 1850.
-
1823
Se naște Lascăr Catargiu, om politic român, unul dintre membrii locotenenței domnești de după înlăturarea lui Alexandru Ioan Cuza și de mai multe ori prim-ministru, al Principatelor Unite și apoi al Regatului României. A murit în 1899.
-
1834
Se deschide, din strădania lui Gheorghe Asachi, cea întâi școală de fete din Principate, semn al deschiderii învățământului către un public care până atunci se instruia, când se instruia, numai în casă.
-
1835
Apare la București Gazeta Teatrului Național, cea întâi revistă românească de teatru, scoasă sub conducerea lui Ion Heliade Rădulescu, într-o vreme când teatrul în limba română se lupta încă să aibă sală, trupă și repertoriu.
-
1836
Se naște Ion G. Sbiera, filolog și folclorist bucovinean, membru fondator al Societății Academice Române din 1866, din care s-a făcut Academia Română. A murit în 1916.
-
1864
Se reînființează Conservatorul de Muzică și Declamațiune din București, sub conducerea lui Alexandru Flechtenmacher, director între 1864 și 1869, instituția din care se va dezvolta învățământul muzical superior al Capitalei.
-
1886
Se naște Valentin Coposu, protopop român unit, unul dintre delegații la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. A murit în 1941.
-
1886
Se naște Gheorghe Băgulescu, general român, scriitor și colecționar de artă, a cărui colecție de artă orientală a ajuns mai târziu în patrimoniul public. A murit în 1963.
-
1903
Se naște Aurel Moga, medic cardiolog român, numele de care se leagă organizarea cercetării cardiologice românești de după război. A murit în 1977.
-
1928
Se inaugurează Radio România, începutul radiodifuziunii publice românești, la nici șase ani după cele întâi emisiuni regulate din Europa Apuseană.
-
1940
Se sfințește Capela ortodoxă a Batalionului 30 Vânători de Munte, cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, ridicată pentru cinstirea eroilor din regimentele 30 și 70 Infanterie Muscel.
-
1943
Moare căpitanul Dimitriu Benedict Cârâc, comandantul escadrilei Zoro, lovit de un proiectil de artilerie antiaeriană în timpul unei misiuni de bombardament la Liubimovka, în regiunea Kursk. Se născuse în 1910 și pilota avionul numit Geambașul.
-
1992
Moare la București Amita Bhose, cercetătoarea bengaleză care a tradus cea întâi dată din Eminescu în bengali și a predat sanscrită și bengali la Universitatea din București.
-
2020
În Republica Moldova, Maia Sandu este aleasă președinte, cea întâi femeie care ajunge în această funcție la Chișinău.
Pe 1 noiembrie, în lume
-
451
Se încheie Sinodul de la Calcedon, al patrulea ecumenic, care a așezat formula celor două firi ale lui Hristos și a deschis o ruptură ce ține până astăzi cu Bisericile care nu l-au primit.
-
871
O diplomă a regelui Carol cel Pleșuv dă Bisericii din Besançon dreptul de a bate monedă, una dintre mărturiile felului în care puterea de a emite bani trecea, în Evul Mediu timpuriu, de la rege la biserici și orașe.
-
996
Împăratul Otto al III-lea dă Diecezei de Freising un document în care se pomenește cea întâi dată numele Ostarrichi, din care va ieși numele Austriei.
-
1049
Se consacră Bazilica Sfântul Ilarie din Poitiers, una dintre pietrele de hotar ale arhitecturii romanice.
-
1164
În noaptea dintre 1 și 2 noiembrie, temându-se pentru viața lui, arhiepiscopul Thomas Becket se îmbarcă în taină pentru Franța, unde regele Ludovic al VII-lea îi dă azil, în conflictul cu Henric al II-lea al Angliei care se va sfârși cu uciderea lui în catedrala din Canterbury.
-
1179
Filip al II-lea este încoronat rege al Franței, început al unei domnii de patru decenii care va întări puterea regală împotriva marilor vasali.
-
1295
Se căsătorește regele Iacob al II-lea de Aragon, zis cel Drept, cu Blanche d'Anjou.
-
1337
Regele Eduard al III-lea al Angliei îl provoacă pe Filip al VI-lea de Valois, începutul Războiului de o sută de ani, care va ține, cu întreruperi, din 1337 până în 1453.
-
1388
Carol al VI-lea prăznuiește la Reims sărbătoarea Tuturor Sfinților, la întoarcerea dintr-o expediție împotriva ducelui de Gueldre, aliat al englezilor.
-
1503
Cardinalul Giuliano della Rovere este ales papă cu 37 de voturi din 38 și ia numele Iuliu al II-lea, papa care va chema la Roma pe Michelangelo și pe Rafael.
-
1512
Plafonul Capelei Sixtine, lucrat de Michelangelo, este arătat cea întâi dată publicului.
-
1520
Fernando Magellan intră în strâmtoarea pe care o numește Estreito de Todos los Santos și care îi va purta apoi numele, deschizând trecerea dinspre Atlantic spre Pacific.
-
1604
La Whitehall Palace, în Londra, se joacă, în cea întâi reprezentație cunoscută, tragedia Othello a lui William Shakespeare.
-
1611
La Whitehall Palace se joacă, în cea întâi reprezentație cunoscută, Furtuna, de William Shakespeare.
-
1755
Marele cutremur din Lisabona, urmat de tsunami și de incendii, nimicește o mare parte a orașului, cu zeci de mii de morți, și zguduie gândirea europeană despre providență și despre natură.
-
1894
Nicolae al II-lea devine țar al Rusiei, după moartea tatălui său, Alexandru al III-lea.
-
1922
Mehmed al VI-lea, cel din urmă sultan al Imperiului Otoman, abdică, și se încheie astfel o stăpânire de peste șase veacuri.
-
1952
Statele Unite detonează la atolul Eniwetok dispozitivul Ivy Mike, cea întâi explozie termonucleară, cu o putere de zece megatone echivalent TNT.
-
1956
Imre Nagy anunță neutralitatea Ungariei și ieșirea din Pactul de la Varșovia, iar trupele sovietice încep să reintre în țară, împotriva asigurărilor date de guvernul sovietic.
-
1993
Intră în vigoare Tratatul de la Maastricht și se naște Uniunea Europeană.
Întrebări frecvente
Ce s-a întâmplat pe 1 noiembrie în istoria României?
Pe 1 noiembrie 1599 calendarele așază intrarea lui Mihai Viteazul în Alba Iulia, după biruința de la Șelimbăr. La 1 noiembrie 1864 este pusă întemeierea Conservatorului de Muzică și Declamațiune din București, iar la 1 noiembrie 1928 Radio România a difuzat prima emisiune oficială, de la ora 17.00. În 1770, la Caransebeș, se năștea cărturarul Constantin Diaconovici-Loga.
Ce sfânt este pe 1 noiembrie?
Calendarul ortodox prăznuiește la 1 noiembrie pomenirea Sfinților doctori fără de arginți Cosma și Damian, cei din Asia. Au fost frați, crescuți de o mamă creștină, care au studiat medicina în Asia, au vindecat bolnavi și au refuzat orice plată. Aceiași sfinți sunt prăznuiți și în prima zi a lunii iulie.
Ce s-a întâmplat pe 1 noiembrie în lume?
La 1 noiembrie 1993 a intrat în vigoare Tratatul de la Maastricht, actul din care s-a născut Uniunea Europeană. La aceeași dată, în 1755, marele cutremur din Lisabona, urmat de tsunami și de incendii, a nimicit o mare parte a orașului, iar în 1952 Statele Unite au detonat la atolul Eniwetok dispozitivul Ivy Mike, cea întâi explozie termonucleară.
Când a început să emită Radio România?
Postul public românesc a difuzat prima emisiune oficială joi, 1 noiembrie 1928, de la ora 17.00, din București, cu un emițător provizoriu împrumutat de firma Marconi și pe o lungime de undă de aproximativ 402 de metri. Cuvântul de deschidere l-a rostit profesorul Dragomir Hurmuzescu. În primul an s-au înregistrat 14.487 de abonați.
A intrat Mihai Viteazul în Alba Iulia pe 1 noiembrie 1599?
Data este disputată. Muzeul Național al Unirii Alba Iulia dă 1 noiembrie 1599, iar o parte a istoriografiei dă 21 octombrie, pe stil vechi. Prefacerea strictă a zilei de 21 octombrie stil vechi, cu diferența de zece zile din 1599, dă 31 octombrie stil nou, deci rămâne o zi de nepotrivire pe care sursele nu o lămuresc.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism.