Sursa originală
Pe scurt
Un studiu publicat în revista Cell în octombrie 2026 a analizat 243 de genomuri antice din 31 de situri din Peninsula Iberică, din secolele I-VIII d.Hr. Stăpânirea romană a adus ascendențe din estul Mediteranei și din nordul Africii. Suebii, alanii, vandalii și vizigoții au contribuit doar cu 12-22 la sută, fără înlocuire de populație.
- 01243 de genomuri antice din 31 de situri din Peninsula Iberică, din secolele I-VIII d.Hr.
- 02Stăpânirea romană a adus ascendențe din estul Mediteranei și din nordul Africii.
- 03Suebii, alanii, vandalii și vizigoții au contribuit cu 12-22 la sută, fără înlocuire de populație.
- 04Doi frați, migranți de primă generație, au fost înmormântați la 725 de kilometri distanță.
Un studiu publicat în revista Cell a citit ADN-ul a 243 de oameni înmormântați în Peninsula Iberică între secolele I și VIII d.Hr. Concluzia răstoarnă o ierarhie familiară din manuale: stăpânirea romană a schimbat mai mult compoziția populației decât sosirea suebilor, alanilor, vandalilor și vizigoților. Regatele germanice au lăsat urme genetice reale, dar modeste.
Ce au măsurat, de fapt, cercetătorii
Echipa a analizat 243 de indivizi antici din 31 de situri arheologice și i-a comparat cu 58 de genomuri publicate anterior. Intervalul acoperit merge din secolul I până în secolul VIII d.Hr., adică din primele generații de administrație romană până după destrămarea regatului vizigot.
Cercetarea a fost condusă de Institutul de Biologie Evolutivă din Barcelona (CSIC-UPF), împreună cu Muzeul de Științe Naturale din Barcelona, Universitatea Harvard și Universitatea Țării Bascilor. Primul autor este Pablo Carrión, iar lista de semnatari numără 60 de persoane, printre care Carles Lalueza-Fox, David Reich, Iñigo Olalde, Michael McCormick și Kyle Harper.
Metoda nu măsoară „naționalități”, ci proporții de ascendență: ADN-ul fiecărui individ este descompus în componente care seamănă cu populații de referință mai vechi. De aceea rezultatele se citesc ca ponderi, nu ca etichete, iar un om cu ascendență central-europeană nu este automat „suev” sau „vizigot”, ci doar o persoană al cărei profil genetic vine, în cea mai mare parte, din afara peninsulei.
Romanizarea a fost și o schimbare de oameni
Pentru epoca fierului, profilul genetic al peninsulei apare relativ omogen. Odată cu secolele I-IV d.Hr., tabloul se schimbă: în eșantioane apar ascendențe din estul Mediteranei și din nordul Africii, iar ascendența nord-africană se vede mai ales în sud-estul Iberiei, dar în unele regiuni și mai spre nord.
Carles Lalueza-Fox, unul dintre coordonatori, spune în comunicatul institutului că romanizarea nu a fost doar o transformare politică, lingvistică și culturală. Pentru autori, Imperiul a funcționat ca o pompă demografică: a mutat oameni pe distanțe mari, iar urmele acelor deplasări se citesc în oase după aproape două milenii.
Cât cântăresc, genetic, regatele germanice
Pentru grupurile venite din secolul al V-lea, studiul estimează o contribuție genetică între 12 și 22 la sută, variabilă în funcție de regiune și de contextul social al celor înmormântați. Elitele au adus ascendență central și nord-europeană, dar comunitățile analizate își păstrează în mare parte profilul hispano-roman.
Pablo Carrión, acum la Institutul Max Planck din Leipzig, spune că cel mai mult i-a surprins contrastul dintre cele două procese. David Reich formulează concluzia direct: cercetătorii găsesc migrație și ascendențe noi, dar nu o înlocuire de populație și nici un impact demografic de mare scară.
Pentru comparație, autorii invocă rezultate din alte studii, nu din acesta: în Anglia, contribuția anglo-saxonă a fost estimată mult mai sus, iar în Balcani componenta slavă ajunge la 40-60 la sută. Iberia nu seamănă cu niciunul dintre cazuri.
Doi frați la 725 de kilometri unul de altul
Cel mai concret rezultat al studiului nu este un procent, ci o familie. Doi bărbați identificați ca frați au fost găsiți înmormântați la Mérida și la Ildum, în zona Castellón, la aproximativ 725 de kilometri distanță. Amândoi au ascendență integral central-europeană, deci probabil erau migranți de primă generație care s-au despărțit pe rețeaua de drumuri a peninsulei.
Un al doilea caz privește înmormântările numite în literatură „prințesele suebe”. Una dintre femei are ascendență locală, ceea ce sugerează alianțe matrimoniale între elitele nou-venite și familiile hispano-romane, nu o castă închisă.
Ce rămâne neclar
Precizăm, pentru corectitudine, că am citit rezumatul publicat al lucrării și comunicatul institutului care a coordonat cercetarea. Articolul din Cell nu este în acces deschis, deci textul integral nu a putut fi consultat.
Autorii înșiși enumeră limitele. Nordul Iberiei și nordul Africii rămân slab eșantionate, iar fără ele estimările regionale stau pe puține oase. Lipsesc genomurile medievale și post-medievale care ar lega populația antică de cea actuală. Iar intervalul de 12-22 la sută depinde de regiune și de statutul social al celor îngropați, deci nu poate fi citit ca o medie a peninsulei.
✓ Ce știm sigur
- Studiul a fost publicat în Cell în octombrie 2026 și a analizat 243 de indivizi antici din 31 de situri.
- Cercetarea a fost condusă de Institutul de Biologie Evolutivă din Barcelona, cu Muzeul de Științe Naturale din Barcelona, Harvard și Universitatea Țării Bascilor.
- Contribuția genetică a grupurilor venite după secolul al V-lea este estimată la 12-22 la sută, în funcție de regiune și de context social.
- Doi frați cu ascendență integral central-europeană au fost identificați la Mérida și la Ildum, în zona Castellón.
? Ce rămâne neclar
- Nordul Iberiei și nordul Africii rămân slab eșantionate, deci estimările regionale se sprijină pe puține oase.
- Lipsesc genomurile medievale și post-medievale care ar lega populația antică de cea de azi.
- Procentele nu pot fi citite ca medie a peninsulei, fiindcă depind de regiune și de statutul social al celor înmormântați.
- Textul integral al lucrării nu a putut fi consultat, fiindcă articolul nu este în acces deschis.
Contextul românesc
Pentru spațiul românesc nu există încă un set de date comparabil: ce s-a întâmplat demografic în Dacia după 106 nu are deocamdată un răspuns de tip ADN antic la scara celor 243 de genomuri din Iberia. Cel mai apropiat punct de sprijin este studiul publicat în Cell în 2023 de Iñigo Olalde și colegii, despre Balcani, de la frontiera romană la migrațiile slave, unde componenta slavă a fost estimată la 40-60 la sută, cu eșantioane masive de la Viminacium, în Serbia de azi. Comparația dintre cele două regiuni, Iberia și Balcanii, arată că aceeași categorie de evenimente, migrația unor grupuri care preiau puterea politică, poate avea efecte demografice complet diferite. Este exact întrebarea care se pune și pentru Dacia romană.
Întrebări frecvente
Cine a făcut studiul despre genomurile antice din Iberia?
Cercetarea a fost condusă de Institutul de Biologie Evolutivă din Barcelona (CSIC-UPF), împreună cu Muzeul de Științe Naturale din Barcelona, Universitatea Harvard și Universitatea Țării Bascilor. Primul autor este Pablo Carrión, iar printre coordonatori sunt Carles Lalueza-Fox și David Reich.
Ce pondere genetică au avut vizigoții în populația Iberiei?
Studiul estimează o contribuție de 12-22 la sută pentru grupurile venite din secolul al V-lea, suebi, alani, vandali și vizigoți. Proporția variază în funcție de regiune și de contextul social al celor înmormântați, iar autorii exclud o înlocuire de populație.
Ce a adus, demografic, stăpânirea romană în Iberia?
În secolele I-IV d.Hr. apar în eșantioane ascendențe din estul Mediteranei și din nordul Africii, într-o peninsulă care în epoca fierului era relativ omogenă genetic. Ascendența nord-africană se vede mai ales în sud-est, dar în unele regiuni și mai spre nord.
Unde au fost găsiți cei doi frați din studiu?
Unul a fost înmormântat la Mérida, în Extremadura, celălalt la Ildum, în zona Castellón, la aproximativ 725 de kilometri distanță. Amândoi aveau ascendență integral central-europeană, deci erau probabil migranți de primă generație care s-au despărțit pe rețeaua de drumuri romane.
Există un studiu similar pentru spațiul românesc?
Nu la aceeași scară. Cel mai apropiat este studiul publicat în Cell în 2023 despre Balcani, de la frontiera romană la migrațiile slave, cu eșantioane mari de la Viminacium. Pentru Dacia romană nu există încă un set comparabil de genomuri antice.
Acest articol este o adaptare în limba română, cu context suplimentar. Informațiile științifice aparțin autorilor sursei originale. Cum lucrăm la Radar
Povestea întreagă a lui Dracula, pe izvoare
Cartea urmărește drumul de la Vlad Țepeș, domnul din documente, la contele din roman, cu izvoarele puse cap la cap. O primești întreagă, în PDF, dacă te abonezi la scrisoarea de sâmbătă, sau o cumperi de pe Amazon.
Linkul către Amazon este link de afiliat: dacă cumperi prin el, Historix primește un comision mic, fără niciun cost în plus pentru tine.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism.
Laurențiu Dicu
Fondator, editor, pasionat de istorie
Vezi pagina autorului →
