Sursa originală
Pe scurt
Erupția Kikai-Akahoya, de acum circa 7.300 de ani, a lovit Japonia din fundul mării la sud de Kyushu. Un studiu publicat pe 14 octombrie 2026 în Science Advances arată că populațiile Jomon din sudul insulei s-au prăbușit, dar scădeau dinainte, în timp ce în nordul aceleiași insule creșterea a continuat.
- 01Erupția Kikai-Akahoya, de acum circa 7.300 de ani, a fost una dintre cele mai mari din Holocen.
- 02Studiul a apărut pe 14 octombrie 2026 în Science Advances.
- 03În sudul insulei Kyushu populația s-a prăbușit, dar scădea deja dinainte de erupție.
- 04În nordul insulei creșterea a continuat în timpul dezastrului și după el.
- 05În regiuni îndepărtate populația a stagnat sau a scăzut, din cauze de mediu nebăgate în seamă până acum.
Acum 7.300 de ani, un vulcan a explodat din fundul mării la sud de Kyushu. Erupția Kikai-Akahoya a fost una dintre cele mai mari din ultimii unsprezece milenii, iar istoria preistorică a Japoniei o descrie de obicei ca pe o catastrofă care a schimbat direcția întregului arhipelag. Un studiu publicat pe 14 octombrie 2026 în Science Advances spune că lucrurile au stat mai complicat: unele populații din apropierea vulcanului au scăzut, altele, tot din apropiere, au crescut după dezastru.
O erupție ieșită din fundul mării
Caldera Kikai se află sub apă, la sud de insula Kyushu. Erupția numită Kikai-Akahoya, de acum aproximativ 7.300 de ani, a trimis cutremure și valuri uriașe peste insule, apoi a îngropat uscatul sub cenușă vulcanică. Pe insulele acelea trăiau, la vremea respectivă, comunitățile de vânători, pescari și culegători ale culturii Jomon.
Erupția trebuie să fi fost devastatoare, explodând din fundul mării aproape fără avertisment.
Peter D. Jordan, Universitatea din Lund, în comunicatul instituției
Ce au măsurat cercetătorii
Echipa, condusă de Enrico R. Crema de la Universitatea Cambridge și cu Peter D. Jordan de la Universitatea din Lund drept autor principal de final, a folosit modele statistice ca să reconstituie efectele demografice și de mediu ale erupției asupra comunităților Jomon. Noutatea nu stă în datele brute, ci în întrebarea pusă: nu dacă a fost sau nu o catastrofă, ci cum arată curba populației înainte și după, regiune cu regiune.
Deosebirea contează. Arheologia s-a certat decenii întregi pe tema șocurilor de mediu, o tabără susținând prăbușirea societăților, cealaltă continuitatea culturală, însă puține studii au așezat un asemenea eveniment pe o traiectorie demografică mai lungă. Aici tocmai asta s-a făcut.
Ce spun autorii studiului
Rezultatul are patru fețe. În regiunile imediat vecine vulcanului, din sudul insulei Kyushu, se vede într-adevăr o prăbușire demografică majoră, dar autorii observă că scăderea începuse deja înainte de erupție. În nordul aceleiași insule, creșterea a continuat și în timpul dezastrului, și după el. Supraviețuitorii din zonele de interior s-au mutat spre țărmurile nordice, unde ecosistemele marine și-au revenit repede. Iar în regiunile mai îndepărtate ale Japoniei, care creșteau înainte de erupție, populația a stagnat sau a scăzut după ea, din cauza unor urmări de mediu trecute până acum cu vederea.
Autorii nu diminuează dezastrul. Enrico Crema spune, în comunicatul Universității din Lund, că erupția a provocat pierderi mari de vieți omenești, iar supraviețuitorii au migrat, au format relații sociale noi, au dezvoltat economii noi și abia mai târziu au prosperat în condițiile schimbate. Precizăm că am citit rezumatul publicat de autori și comunicatul universității, nu lucrarea întreagă.
Chiar și în situațiile cele mai imposibile, supraviețuitorii și comunitățile au de ales, oricât de puțin.
Peter D. Jordan, în comunicatul Universității din Lund
De ce contează dincolo de Japonia
Modelul povestirii pe care îl demontează studiul este foarte răspândit și în afara arheologiei japoneze: marea catastrofă care apasă pe un buton și schimbă cursul unei civilizații. Ce arată datele de aici este altceva, și anume că un singur eveniment, oricât de violent, produce în același timp efecte opuse, în funcție de distanță, de resursele locale și de ce se întâmpla cu populația respectivă înainte. Cine citește doar curba de după erupție vede o prăbușire acolo unde, de fapt, se termina o scădere mai veche.
Ce nu se știe încă
Modelele statistice reconstituie tendințe, nu numără oameni. Ele spun unde a scăzut și unde a crescut intensitatea locuirii, nu câți au murit și câți s-au născut, iar marja acestor reconstituiri rămâne largă. Nu se știe nici pe ce drumuri anume s-au mutat supraviețuitorii din interior spre țărmurile nordice, nici cât de repede, fiindcă asta cere săpături, nu modele.
Rămâne deschisă și întrebarea despre regiunile îndepărtate. Studiul semnalează acolo urmări de mediu neobservate până acum, dar identificarea lor exactă, de pildă efectul cenușii asupra solurilor sau al norului vulcanic asupra climei de sezon, este treabă pentru lucrările care vor urma.
Surse
- Enrico R. Crema, Mitsuhiro Kuwahata, Junzo Uchiyama, Ari Junno, Felix Riede, Peter D. Jordan, Divergent demographic responses to the Kikai-Akahoya volcanic catastrophe in mid-Holocene Japan, Science Advances, vol. 12, nr. 42, 14 octombrie 2026, DOI 10.1126/sciadv.aeh7197, https://doi.org/10.1126/sciadv.aeh7197
- Comunicatul Universității din Lund, How one of Earth’s worst volcanic disasters affected societies, cu declarațiile autorilor, https://www.lunduniversity.lu.se/article/how-one-earths-worst-volcanic-disasters-affected-societies
- Szabolcs Harangi, Mihály Molnár, Andrea P. Vinkler, Balázs Kiss, A. J. T. Jull, A. G. Leonard, Radiocarbon Dating of the Last Volcanic Eruptions of Ciomadul Volcano, Southeast Carpathians, Eastern-Central Europe, Radiocarbon, vol. 52, nr. 3, 2010, p. 1498-1507, DOI 10.1017/S0033822200046580, https://doi.org/10.1017/S0033822200046580
✓ Ce știm sigur
- Caldera Kikai se află sub apă, la sud de insula Kyushu.
- Erupția a fost însoțită de cutremure, valuri uriașe și depuneri groase de cenușă.
- La data erupției, arhipelagul era locuit de comunitățile culturii Jomon.
- Studiul folosește modele statistice pentru a reconstitui efectele demografice și de mediu.
? Ce rămâne neclar
- Câți oameni au murit efectiv: modelele reconstituie tendințe, nu cifre de populație.
- Pe ce drumuri și în cât timp s-au mutat supraviețuitorii din interior spre țărmurile nordice.
- Care au fost, mai exact, urmările de mediu resimțite în regiunile îndepărtate.
Contextul românesc
Spațiul românesc are și el un vulcan care a erupt în preistorie, chiar dacă mult mai devreme: Ciomadul, din Carpații Orientali, cel mai tânăr vulcan al lanțului carpatic, în al cărui crater se află azi Lacul Sfânta Ana. Datarea cu radiocarbon a cărbunelui din depozitele piroclastice de la Bixad, publicată în revista Radiocarbon în 2010 de o echipă condusă de Szabolcs Harangi, a așezat ultima erupție la 27.200 de ani înainte de prezent, adică în jur de 29.500 î.Hr. Nu există, deci, în spațiul nostru o erupție contemporană cu Kikai-Akahoya și cu oameni în jurul ei, fiindcă Ciomadul se oprise cu peste douăzeci de milenii mai devreme. Cel mai apropiat lucru de la noi rămâne întrebarea la care aceeași echipă lucrează și azi: dacă un vulcan considerat stins poate reveni la viață.
Întrebări frecvente
Când și unde s-a produs erupția Kikai-Akahoya?
Acum aproximativ 7.300 de ani, din caldera Kikai, aflată sub apă la sud de insula Kyushu, în Japonia. A fost una dintre cele mai mari erupții ale ultimilor 11.700 de ani și a provocat cutremure, valuri uriașe și depuneri groase de cenușă.
Cine locuia în Japonia la data erupției?
Comunitățile culturii Jomon, grupuri de vânători, pescari și culegători care ocupau arhipelagul japonez. Studiul din Science Advances reconstituie tocmai traiectoria demografică a acestor comunități, înainte și după erupție.
De ce spun autorii că povestea catastrofei este prea simplă?
Fiindcă datele arată efecte opuse în același timp. În sudul insulei Kyushu populația s-a prăbușit, dar scădea dinainte de erupție, în timp ce în nordul insulei creșterea a continuat și în timpul dezastrului, și după el.
Ce s-a întâmplat cu supraviețuitorii din zonele de interior?
Potrivit comunicatului Universității din Lund, ei s-au mutat spre țărmurile nordice, unde ecosistemele marine și-au revenit repede. Autorii vorbesc despre migrație, relații sociale noi și economii noi, urmate mai târziu de prosperitate.
Ce nu pot spune modelele statistice folosite în studiu?
Nu pot da cifre de populație. Ele arată unde a crescut și unde a scăzut intensitatea locuirii, nu câți oameni au murit sau s-au născut, iar marjele acestor reconstituiri rămân largi.
Acest articol este o adaptare în limba română, cu context suplimentar. Informațiile științifice aparțin autorilor sursei originale. Cum lucrăm la Radar
Povestea întreagă a lui Dracula, pe izvoare
Cartea urmărește drumul de la Vlad Țepeș, domnul din documente, la contele din roman, cu izvoarele puse cap la cap. O primești întreagă, în PDF, dacă te abonezi la scrisoarea de sâmbătă, sau o cumperi de pe Amazon.
Linkul către Amazon este link de afiliat: dacă cumperi prin el, Historix primește un comision mic, fără niciun cost în plus pentru tine.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism.
Laurențiu Dicu
Fondator, editor, pasionat de istorie
Vezi pagina autorului →
