Cele patru râuri ale Raiului, cu bonete frigiene: mozaicul de la Hadrianoupolis

La Hadrianoupolis, oraș antic din districtul Eskipazar, județul Karabük, în nordul Turciei, pe pardoseala unei biserici din secolele al V-lea sau al VI-lea stau patru personaje cu nume scrise cu litere grecești: Phison, Geon, Euphrates și Tigris. Sunt cele patru râuri ale grădinii Edenului din Geneza, înfățișate ca oameni. Un studiu publicat în 2026 într-o revistă academică turcă le citește rând pe rând și arată că amănuntele nu sunt decorative.

O biserică fără dată sigură

Biserica este cea mai mare dintre bisericile identificate la Hadrianoupolis, iar lucrătura ei nu se întâlnește la celelalte din regiune. Data construcției nu se cunoaște cu certitudine: autorii scriu că, judecând mai ales după mozaicurile de pardoseală, ridicarea ei este plasată în secolele al V-lea și al VI-lea d.Hr. Se presupune că în prima jumătate a secolului al VI-lea clădirea a fost distrusă, de un cutremur, un incendiu sau o invazie, apoi reconstruită.

Orașul are o istorie documentată. În epoca bizantină era centru episcopal subordonat mitropoliei de la Claudiopolis, iar la primul Conciliu de la Niceea, în anul 325, a fost reprezentat de episcopul Euethios. În secolul al VI-lea, scaunul era ocupat de un episcop pe nume Ioannes. Zidurile bisericii s-au păstrat doar în parte, materialul fiind piatră fățuită la exterior și piatră de moloz la interior, ceea ce îi face pe autori să creadă că pereții dinăuntru erau acoperiți cu fresce și mozaicuri.

Ce se vede pe pardoseală

Numele râurilor sunt scrise în colțul din stânga sus al panoului, cu litere grecești: ΦICωN, ΓEωN, ΕΥΦPΑTHC și TIΓΡIC. Fiecare personaj ține într-o mână un corn al abundenței, cornucopia, iar cu cealaltă face un gest de salut. Toate poartă bonete de tip frigian. Tigris și Phison sunt înfățișați fără barbă, Geon și Euphrates cu barbă. Figurile sunt pe jumătate dezbrăcate, cu o pânză înfășurată în jurul șoldurilor, croită după modă grecească, iar părul, barba și cerceii din urechi arată tipuri umane răsăritene.

Sub panou, apa adunată curge din cornurile abundenței ținute de figuri. În apă înoată pești, simbol legat în creștinism de Hristos și de botez. Autorii mai semnalează, printre motivele bisericii, o cruce de Malta combinată cu crucea obișnuită, adică o iconografie de tip hristogramă.

Ce spun autorii studiului

Nurgül Özer Uras și Mustafa Göregen, de la Universitatea Karabük, au comparat descoperirea arheologică cu două tradiții de interpretare a textului biblic. Prima este exegeza iudaică, prin comentariul învățatului Saadya Gaon, care identifică Phisonul cu Nilul și Geonul cu râul care curge prin Etiopia, adică o încercare de a așeza geografia sacră în lumea cunoscută. A doua este cea patristică: Filon din Alexandria și Ambrozie din Milano citesc cele patru râuri ca metafore ale celor patru virtuți cardinale, Phison pentru chibzuință, Geon pentru curaj, Tigris pentru cumpătare și Euphrates pentru dreptate.

De aici vine concluzia lor: personificările râurilor ar putea simboliza tocmai aceste virtuți, iar pardoseala devine o hartă spirituală. Pentru privitorul bizantin timpuriu, scriu autorii, mersul pe mozaic nu era doar o deplasare, ci o călătorie simbolică prin virtuțile cerute pentru mântuire. Cornul abundenței și peștii sunt puși în legătură cu botezul și cu belșugul divin, iar prezența crucii de Malta este citită ca o urmă de continuitate culturală în trecerea de la credințele păgâne la creștinism. Mozaicurile de la Hadrianoupolis ies în evidență, în lumina literaturii de azi, ca unul dintre puținele exemple din Anatolia care redau iconografia Vechiului Testament cu atâta amănunt.

Ce nu se știe încă

Citirea rămâne o propunere, iar autorii o formulează ca atare: personificările ar putea simboliza virtuțile. Nicio inscripție din biserică nu spune asta, iar faptul că Părinții Bisericii au scris despre virtuți nu dovedește că meșterul din Karabük a lucrat după acel program. Cei doi autori propun o lectură verosimilă, nu una demonstrată.

Rămân deschise și întrebările de fond. Data exactă a construcției nu se cunoaște. Mozaicul navei de nord este în mare parte distrus. Nu se știe ce a lovit clădirea în prima jumătate a secolului al VI-lea, iar cauzele enumerate, cutremur, incendiu sau invazie, sunt presupuneri, nu constatări. Studiul a fost trimis redacției pe 12 februarie 2026 și acceptat pe 25 martie 2026.