O tabără de vânători de acum 13.800 de ani, săpată în interiorul Alaskăi

Pe o creastă mică de deasupra râului Tanana, în interiorul Alaskăi, o echipă condusă de arheologa Kelly Graf, de la Universitatea din Kansas, a săpat un sit cu trei niveluri de locuire, cel mai vechi de acum circa 13.800 de ani. Peste 80.000 de piese, o locuință cu cuptor de pământ și vârfuri de piatră romboidale leagă locul de siturile din partea siberiană a podului terestru Bering. Studiul a apărut în Science Advances.

Peste 80.000 de piese, pe o creastă deasupra râului Tanana

Situl se numește Shég Xdaltthí, nume athabasc tradus de autori prin au fost acolo. Azi zona este acoperită de molid, dar în vremea locuirii peisajul era tundră cu arbuști, cu munții Alaskăi la orizont. Cele trei niveluri de ocupare sunt datate la aproximativ 13.800, 13.000 și 12.700 de ani în urmă, iar cel mai vechi ar fi cea mai timpurie locuire cunoscută a complexului Nenana la est de podul terestru.

Din săpătură au ieșit peste 80.000 de specimene, un număr care spune ceva despre durata și intensitatea șederii: nu o oprire de o noapte, ci o tabără de bază, folosită cu rost. Printre unelte se află un biface înmănușat, adică o lamă cioplită pe ambele fețe și montată pe un suport, vârfuri de piatră cu formă romboidală, unelte de os și ace făcute din oase de pasăre.

Expresia tabără de bază are, în arheologia paleoliticului, un sens tehnic. Ea desemnează un loc în care un grup s-a instalat pentru o perioadă mai lungă, a adus materie primă, a prelucrat-o pe loc, a gătit și a reparat unelte, în opoziție cu popasurile scurte de vânătoare, care lasă doar câteva așchii și un os. Combinația dintre nicovală, ciocane, vatră, cuptor și acele de os pune situl de pe Tanana în prima categorie, iar asta îi dă greutatea pe care o are în discuția despre primii locuitori ai Americii.

O locuință cu nicovală de piatră și un cuptor de pământ

Zonele de activitate s-au păstrat bine, ceea ce este rar pentru o vechime ca asta. Echipa a identificat o locuință cu o nicovală mare de piatră, ciocane de cuarț, o vatră și un cuptor mare de pământ, adică o groapă în care se încingeau pietre pentru a găti. Lângă ele s-au găsit oase de bizon sparte, foarte probabil pentru a scoate măduva și grăsimea, cel mai bun combustibil dintr-o dietă de iarnă.

Lista animalelor vânate cuprinde mamut, bizon și cal, specii dispărute de atunci din America de Nord, dar și caribu, care trăiește acolo până astăzi și este vânat încă de comunitățile indigene din Alaska.

Vârfuri romboidale care duc spre Siberia

Argumentul care leagă situl de Asia stă în forma vârfurilor de piatră. Cele romboidale seamănă cu piesele din situri contemporane de pe partea rusească a fostului pod terestru. Autorii propun de aici o ipoteză de mișcare: oamenii ar fi trecut podul până în această zonă, iar de acolo s-ar fi răspândit mai departe în continent. O propun însă ca ipoteză, nu ca rezultat, fiindcă asemănarea de formă poate merge în ambele direcții.

Ce spun sursele

Studiul se intitulează, în traducere, Repere dintr-o tabără de bază timpurie din Beringia de acum 13.800 de ani, și a apărut în Science Advances, volumul 12, numărul 42, din 2026. Este semnat de Kelly Graf, Ted Goebel și colegii lor, cercetători din Statele Unite și din Europa, iar numele athabasc al sitului arată că lucrarea a fost făcută în dialog cu comunitatea locală. Science Advances este o revistă cu evaluare de specialitate, publicată de asociația americană pentru progresul științei.

Ce nu se știe încă

Direcția mișcării rămâne deschisă: nu se poate spune dacă grupurile au venit din Siberia în Alaska sau dacă drumul a fost invers. Nu se știe în ce sezon a fost folosită tabăra, deși un cuptor de pământ și oasele sparte pentru grăsime sugerează o ședere lungă. Legătura cu cultura Clovis, cea care apare mai la sud puțin mai târziu, nu este stabilită de autori, iar relația dintre nivelurile de locuire și cele trei date ar trebui citită cu atenția cuvenită oricărei serii de datări, cu intervale de probabilitate, nu cu ani exacți.