Pe 22 octombrie, în istoria României, Constanța a fost ocupată în 1916 de Grupul de Armate Mackensen, iar la Odessa, în 1941, explozia de la Comandamentul militar român a deschis represaliile împotriva populației evreiești. În 1846 se năștea botanistul Dimitrie Brândză. În lume, Conciliul de la Calcedon adopta în 451 formula celor două firi. Calendarul ortodox îi pomenește pe Sfântul Averchie al Ierapolei și pe cei șapte tineri din Efes.
Sinaxar
Sfinții pomeniți în această zi, așezați în istoria lor.
Cum citim Sinaxarul: viețile sfinților au fost scrise pentru credincioși, de multe ori la mult timp după evenimente, și păstrează felul de a povesti al vremii lor. Aici le punem în contextul istoric: cine a fost fiecare, unde și când a trăit, de ce a fost persecutat sau cinstit și când a fost trecut în rândul sfinților. Spunem deschis ce se sprijină pe documente și ce ne-a rămas doar prin tradiție.
Sfântul Ierarh Averchie, episcopul Ierapolei, cel întocmai cu Apostolii
Parțial documentatFrigia lui Averchie era un ținut al provinciei romane Asia, cu orașe mici legate prin drumuri imperiale și cu temple ale lui Apollo încă în plină funcțiune. Marcu Aureliu a domnit între 161 și 180, iar vremea lui a fost străbătută de persecuții locale, pornite din dușmănia orașelor, nu de un edict general al imperiului: atunci a murit la Smirna episcopul Policarp, iar în 177 martirii din Lugdunum, în Galia. În aceleași decenii, tot în Frigia, s-a aprins criza montanistă, mișcarea profetică pornită de Montanus, care a silit episcopii provinciei să se adune și să se pronunțe. Eusebiu din Cezareea, în Istoria bisericească, cartea a V-a, pomenește o scriere împotriva montaniștilor adresată unui Avircius Marcellus, nume potrivit cu al episcopului frigian. Partea cu adevărat verificabilă nu este însă o relatare, ci o piatră: epitaful episcopului Averchie, scos la lumină în Frigia în veacul al XIX-lea, se păstrează la Muzeele Vaticanului, în Lapidariul creștin, și e socotit una dintre cele mai vechi inscripții creștine cunoscute. Piatra dovedește că un episcop cu acest nume a trăit acolo; episoadele din viața lui nu le dovedește.
Ce spun izvoarele: Documentele sprijină cadrul și persoana: domnia lui Marcu Aureliu, criza montanistă din Frigia, mențiunea unui Avircius Marcellus la Eusebiu și, mai ales, epitaful păstrat la Muzeele Vaticanului. Prin tradiție ne-au rămas episoadele propriu-zise, pe care sinaxarul le povestește: sfărâmarea statuilor din templul lui Apollo, botezul celor cinci sute, vindecarea fiicei împăratului la Roma și drumul până dincolo de Eufrat. Între cele două rânduri de date rămâne și o nepotrivire de cronologie, fiindcă sinaxarul pune moartea în 167, în vreme ce inscripția este așezată de epigrafiști spre sfârșitul veacului al II-lea. Se adaugă o încurcătură de loc: izvoarele vorbesc și de Hierapolis și de Hieropolis, două așezări vecine din Frigia, iar scaunul lui Averchie este legat de a doua.
Canonizare: Pomenire veche, dinainte de rânduiala de astăzi a canonizărilor; o dată a canonizării nu apare în sursele consultate.
Sfinții șapte tineri din Efes: Maximilian, Exacustodian, Iamblic, Martinian, Dionisie, Antonin și Constantin
Tradiție, fără izvoare contemporaneCadrul este dintre cele mai bine documentate din istoria persecuțiilor. În toamna anului 249 Deciu a ajuns împărat, iar la începutul anului următor a cerut locuitorilor imperiului să aducă jertfă zeilor și să ia pentru asta o dovadă scrisă. Nu este o afirmație de sinaxar: din Egipt s-au păstrat astfel de dovezi pe papirus, numite libelli, cu numele celui care jertfise și cu iscălitura comisiei, iar ele arată limpede cum lucra măsura pe teren. Efesul era pe atunci capitala provinciei Asia și unul dintre cele mai mari orașe ale imperiului, iar peștera din tradiție se află în muntele numit de sinaxar Ohlon, astăzi Pion, chiar la marginea orașului antic. Trezirea este așezată în domnia lui Teodosie al II-lea, între 408 și 450, deci la aproape două veacuri de la pătimire. Însuși textul Patriarhiei arată că izvoarele nu cad la învoială asupra lungimii somnului, iar asta spune mai mult despre felul relatării decât orice comentariu din afară.
Ce spun izvoarele: Documentele sprijină cadrul, nu minunea. Edictul lui Deciu din 249-250 este atestat de dovezile de jertfă păstrate pe papirus, iar Efesul și muntele de la marginea lui sunt locuri reale. Somnul însuși ne-a rămas numai prin tradiție, iar izvoarele se bat cap în cap asupra duratei: unele vorbesc de peste trei sute de ani, Prologul și Sinaxarul lunilor de 172 de ani, iar Gheorghe Chedrinos, în Sinopsisul istoriilor, de 170 de ani și de o trezire în anul al 23-lea al domniei lui Teodosie. Pomenirea celor doi ofițeri creștini, Teodor și Rufin, și a tăblițelor de plumb ascunse la intrarea peșterii vine tot din sinaxar și nu are sprijin în afară de el.
Canonizare: Pomenire veche, dinainte de rânduiala de astăzi a canonizărilor; o dată a canonizării nu apare în sursele consultate.
Sfinții Mucenici Alexandru episcopul și Iraclie, împreună cu Sfintele Mucenițe Ana, Elisaveta, Teodota și Glicheria
Tradiție, fără izvoare contemporanePomenirea lor intră în ziua de 22 octombrie prin Minei, cartea de slujbă care adună cântările sfinților pe fiecare zi a lunii, și nu prin partea largă a sinaxarului. Gruparea unui episcop cu un ostaș și cu patru femei este o formă obișnuită în martirologiile vechi, unde cei pătimiți în același loc și în aceeași împrejurare se pomenesc laolaltă, chiar când relatarea s-a pierdut. Fără un izvor care să dea orașul și domnia, episodul nu se poate așeza într-o persecuție anume: veacul al III-lea și începutul celui de-al IV-lea, cu persecuțiile lui Deciu, ale lui Valerian și ale lui Dioclețian, rămâne singurul interval în care o astfel de pomenire se potrivește, dar aceasta este o încadrare de probabilitate, nu o datare.
Ce spun izvoarele: Calendarul Patriarhiei îi trece la pomenirile adăugate din Minei, cu numele și cu calitatea de mucenici, fără viață, fără loc și fără ani. Nu am găsit la o sursă care trece testul casei nici orașul pătimirii, nici domnia sub care a avut loc, nici o dată a canonizării. Golul este al izvoarelor, nu al căutării, și îl lăsăm scris ca gol: orice amănunt în plus despre ei ar fi împrumutat din calendare care nu își arată sursele.
Canonizare: Pomenire veche, trecută în Minei; o dată a canonizării nu apare în sursele consultate.
- Sursă bisericeascăCalendarul creștin ortodox al Patriarhiei Române, 22 octombrie ↗
Sfântul Mucenic Zaharia
Tradiție, fără izvoare contemporaneNumele apare în Minei între pomenirile adăugate ale zilei, singur, fără titlu de episcop sau de ostaș și fără loc. Zaharia este un nume purtat de mai multe fețe din calendar, între care proorocul Zaharia, unul dintre cei doisprezece prooroci mici, pomenit la 8 februarie, și Sfântul Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, pomenit la 5 septembrie. Mucenicul de la 22 octombrie nu este niciunul dintre aceștia doi, iar confuzia se face ușor tocmai fiindcă despre el nu s-a păstrat nimic în afară de nume. Când o pomenire se reduce la un nume, cinstirea se ține pe mărturia calendarului, nu pe o relatare, și atât se poate spune cu temei.
Ce spun izvoarele: Avem numele și ziua, din calendarul Patriarhiei, și nimic mai mult: nici veacul, nici locul, nici împrejurarea pătimirii. Nu există la o sursă care trece testul casei o viață a acestui mucenic. Deosebirea de proorocul Zaharia, de la 8 februarie, și de Sfântul Zaharia de la 5 septembrie se face după zi și după titlu, fiindcă pe acelea le dă calendarul; o legătură între ei nu este nici afirmată, nici infirmată de izvoare.
Canonizare: Pomenire veche, trecută în Minei; o dată a canonizării nu apare în sursele consultate.
- Sursă bisericeascăCalendarul creștin ortodox al Patriarhiei Române, 22 octombrie ↗
Sfântul Ruf
Tradiție, fără izvoare contemporaneNumele Ruf se întâlnește în Noul Testament, în Epistola către Romani, unde Pavel trimite închinăciune unui Ruf, iar tradiția bisericească l-a numărat între cei șaptezeci de ucenici. Pomenirea de la 22 octombrie îl dă însă fără titlu și fără viață, așa că legătura cu acel Ruf nu poate fi nici dovedită, nici tăgăduită din izvoarele consultate: în primele veacuri numele era răspândit în lumea romană, iar calendarele au mai multe pomeniri cu el. Ceea ce se poate spune este cât se poate spune: Mineiul îl trece printre pomenirile adăugate ale zilei, iar ziua lui stă alături de două pomeniri mari din Asia Mică, a lui Averchie și a celor șapte tineri.
Ce spun izvoarele: Mineiul dă numele, nu viața. Potrivirea cu Ruf din Epistola către Romani și din lista celor șaptezeci de ucenici este o apropiere de nume, pe care nu am putut-o întări cu o sursă care trece testul casei; de aceea o arătăm ca apropiere, nu ca identificare. Veacul, locul și o eventuală pătimire lipsesc din izvoare, la fel și o dată a canonizării.
Canonizare: Pomenire veche, trecută în Minei; o dată a canonizării nu apare în sursele consultate.
- Sursă bisericeascăCalendarul creștin ortodox al Patriarhiei Române, 22 octombrie ↗
Sfântul Cuvios Lot
Tradiție, fără izvoare contemporaneTitlul de cuvios îl deosebește limpede de mucenicii zilei: cuvioșii nu au murit în persecuție, ci au fost nevoitori, de obicei monahi, iar numele Lot apare în rândul părinților pustiei egiptene, al căror veac de înflorire este al IV-lea și începutul celui de-al V-lea. Acolo, în Nitria, în Sketis și în Chilii, s-au adunat miile de călugări despre care scriu izvoarele monahale ale vremii, iar o parte dintre numele lor au intrat în calendar fără o viață scrisă, numai prin cuvintele rămase de la ei. Pomenirea de la 22 octombrie nu dă nici mănăstirea, nici anii, așa că încadrarea în acel mediu rămâne o încadrare după titlu, nu o datare. Numele nu trebuie confundat cu Lot din Vechiul Testament, nepotul lui Avraam, care nu este pomenit ca sfânt cuvios.
Ce spun izvoarele: Avem numele, titlul de cuvios și ziua, din calendarul Patriarhiei. Legătura cu părinții pustiei egiptene o sprijină titlul și felul numelui, nu un izvor care să o spună; de aceea o dăm ca încadrare, nu ca fapt. Locul nevoinței, anii și o dată a canonizării lipsesc din sursele consultate, iar deosebirea de Lot din Vechiul Testament se face după titlu.
Canonizare: Pomenire veche, trecută în Minei; o dată a canonizării nu apare în sursele consultate.
- Sursă bisericeascăCalendarul creștin ortodox al Patriarhiei Române, 22 octombrie ↗
Tradițiile zilei
Pentru 22 octombrie, culegerile clasice de etnografie românească nu consemnează niciun obicei al zilei. Nici Marian, nici Niculiță-Voronca, nici Pamfile nu dau un nume popular acestei zile și nici o practică legată anume de ea; căutarea în textul integral al volumelor lor nu întoarce nimic nici pentru dată, nici pentru numele Averchie. Ce se poate spune cu sursă privește rastimpul în care cade ziua: ultimele zile înainte de Sâmedru, hotarul de toamnă al anului pastoral, cu câteva opreliști care acoperă tocmai acest răstimp.
Oprirea semănatului de secară între Vinerele
Niculiță-Voronca a cules în satele de pe lângă Cernăuți o rânduială care acoperă tocmai răstimpul în care cade 22 octombrie: acolo se serbează două Sfinte Paraschive, cea dintâi la 14 octombrie, iar a doua după Sfântul Dumitru, și amândouă se numesc Vinerelele. Între Vinerele nu se semăna secară, spuneau la Mihalcea și la Mahala, cu temerea apăsată că cel care o face moare. Nu este un obicei al zilei de 22 octombrie, ci o opreliște a răstimpului dintre cele două pomeniri, în care ziua se află la mijloc.
Usturoiul se pune în pământ până la Sfântul Dumitru
Tot la Mihalcea și la Mahala, Niculiță-Voronca a notat că usturoiul, dacă nu îl semeni până la Sfântul Dumitru, mai bine să nu îl mai semeni, ca să nu ai pagubă; iar dacă pui măcar câteva fire în pământ, poți semăna și după. Oprirea leagă lucrul câmpului de 26 octombrie și face din zilele de dinainte, între care 22 octombrie, ultimul răgaz pentru această sămânță. Explicația pe care o dau femeile culese de ea ține de felul plantei: usturoiul este cap și vrea cap, adică vrea să fie stăpânit cum se cade.
Sâmbetele morților de toamnă
În Bucovina, scrie Niculiță-Voronca, sunt toamna trei sâmbete ale morților: două înainte de Sfântul Dumitru și una înainte de Sfinții Arhangheli, iar în ele se fac parastase și praznice. Fiindcă aceste pagini se refolosesc în fiecare an, legătura cu 22 octombrie se scrie condiționat: când sâmbăta cade în zilele dinaintea datei de 26 octombrie, una dintre cele două sâmbete de dinaintea Sfântului Dumitru poate să cadă chiar pe 22 octombrie sau în preajma ei. Pomenirea se ține după sâmbătă, nu după numărul zilei.
Golul de obiceiuri pe 22 octombrie se umple de obicei, pe internet și în calendarele care nu își arată sursele, cu practici luate de la zile vecine, iar de aici vine încurcătura. Trei sunt cele mai des mutate. Sfânta Cuvioasă Parascheva, cu pelerinajul și cu opreliștile ei de lucru, cade la 14 octombrie, nu acum. Sâmedru, cu focul din ajun și cu socoteala ciobanilor, cade la 26 octombrie. Filipii, pe care îi vedem cel mai des atribuiți greșit zilelor de toamnă din octombrie, au la Marian datele lor limpezi și niciuna nu este 22 octombrie: șapte Filipi de la 25 ianuarie până la 2 februarie, alți Filipi de la 10 noiembrie, și trei numiți Berbecari, toamna, de la 26 septembrie. Cine caută un obicei al zilei de 22 octombrie în culegerile clasice nu găsește niciunul, iar un gol mărturisit este mai bun decât un obicei împrumutat de la vecini.
- Culegere etnograficăElena Niculiță-Voronca, Datinele și credințele poporului român, vol. I (text integral) ↗
- Culegere etnograficăSimion Florea Marian, Sărbătorile la români, vol. I, Cârnilegile (text integral) ↗
Ultimele zile înainte de Sâmedru, în cislegile de toamnă
Ziua de 22 octombrie cade în ultimele zile înainte de Sâmedru, pomenirea Sfântului Dumitru de la 26 octombrie, care în calendarul popular românesc închide jumătatea caldă a anului. Marian a cules legenda care așază această împărțire în chip limpede: Sân-Giorgiu, la 23 aprilie, și Sâmedru, la 26 octombrie, țin pe rând cheile vremii și le trec unul altuia, cel dintâi deschizând primăvara și vremile bune, cel de-al doilea închizându-le și deschizând iarna. De la Sân-Giorgiu până la Sâmedru este jumătatea cea mai caldă a anului, iar de la Sâmedru înapoi la Sân-Giorgiu cealaltă jumătate, cea aspră; Sân-Giorgiu este capul primăverii și semănătorul, Sâmedru sfârșitul toamnei și strângătorul roadelor. Pentru oameni, aceste zile sunt ale socotelilor de toamnă: se încheie anul pastoral, se coboară vitele de la munte, se pune în pământ ultima sămânță. Ziua cade totodată în cislegile de toamnă, răstimpul de dulce dintre posturi, pe care Marian îl lămurește arătând că românul numește cislegi toate zilele de rupt din an, afară de cele de post, iar acest răstimp de toamnă ține până la 15 noiembrie, când intră postul Crăciunului.
Știi o tradiție legată de ziua asta, din satul sau din familia ta? Povestește-ne.
Pe 22 octombrie, în istoria României
-
1846
S-a născut la Viișoara, în județul Botoșani, Dimitrie Brândză, medic, naturalist și botanist, întemeietorul Grădinii Botanice din București, care astăzi îi poartă numele, și membru al Academiei Române. Citește →
-
1866
S-a născut Aglae Pruteanu, actriță a scenei ieșene din a doua jumătate a veacului al XIX-lea și de la începutul celui următor.
-
1882
A murit, la numai 32 de ani, pictorul Ion Andreescu, unul dintre numele mari ale picturii românești, primit după moarte în Academia Română.
-
1911
A apărut la București revista literară, artistică și socială Flacăra, sub conducerea lui Constantin Banu.
-
1916
Constanța a fost ocupată de trupele Grupului de Armate Mackensen, în campania din Dobrogea deschisă la Turtucaia în septembrie; portul și calea ferată spre Cernavodă au trecut la inamic, iar frontul dobrogean s-a prăbușit. Citește →
-
1916
A murit Ion G. Sbiera, filolog și folclorist bucovinean, membru fondator al Academiei Române din 1866 și editor al unora dintre cele mai vechi texte românești.
-
1932
S-a deschis la București a treia Conferință balcanică, cu Albania, Grecia, Iugoslavia, România și Turcia, unde s-au pus bazele unui pact politic întemeiat pe principiul neagresiunii. Citește →
-
1941
La Odessa, aflată sub ocupație românească, localul Comandamentului militar român a sărit în aer în jurul orei 18, printr-o încărcătură lăsată de sovietici la retragere; între morți a fost generalul Ion Glogojeanu, comandantul Diviziei 10 infanterie. Ordinele de represalii date în aceeași zi și în zilele următoare au deschis masacrarea populației evreiești din oraș.
-
1945
În plenara Comitetului Central al partidului comunist s-au ascuțit neînțelegerile dintre gruparea strânsă în jurul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej și Lucrețiu Pătrășcanu, dispută încheiată mai târziu cu înlăturarea și condamnarea celui de-al doilea.
-
1974
A fost inaugurat Centrul Național de Fizică din București, parte a așezării institutelor de fizică românești într-o structură unitară.
-
1982
A murit dramaturgul Mircea Ștefănescu, autor de teatru istoric și de comedii jucate între cele două războaie și după.
-
1985
A murit soprana Viorica Ursuleac, cântăreață de origine cernăuțeană ajunsă una dintre interpretele preferate ale lui Richard Strauss.
-
2018
A murit arhitecta și sociologul Mariana Celac, cunoscută pentru opoziția deschisă față de regimul comunist și pentru scrierile ei despre orașul distrus de demolările anilor optzeci.
Pe 22 octombrie, în lume
-
451
Conciliul de la Calcedon a adoptat formula de credință despre cele două firi ale lui Hristos, hotărâre care a dat Bisericii una dintre definițiile ei de temelie și a deschis totodată despărțirea de Bisericile care nu au primit-o. Citește →
-
794
Împăratul Kammu a mutat capitala Japoniei la Heian-kyō, orașul care se numește astăzi Kyoto și care avea să rămână capitală peste o mie de ani.
-
906
Generalul abbasid Ahmad ibn Kayghalagh a condus un raid împotriva Imperiului Bizantin, din care s-au luat, după izvoare, între patru și cinci mii de prizonieri.
-
1383
Cu moartea regelui Fernando s-a stins linia bărbătească a casei de Burgundia în Portugalia, lăsând moștenirea doar fiicei lui, Beatrice; de aici a pornit criza dinastică și războiul civil din 1383-1385.
-
1707
Dezastrul naval de la Insulele Scilly, în largul Cornwallului: patru nave ale marinei regale britanice s-au pierdut pe recife, cu aproape două mii de oameni, iar catastrofa a împins Anglia spre premiul pentru aflarea longitudinii pe mare.
-
1721
Țarul Petru I a proclamat Imperiul Rus, după înfrângerea Suediei în Marele Război al Nordului.
-
1730
S-a încheiat construcția canalului Ladoga, în Rusia, ocolind pe apă lacul primejdios pentru corăbii.
-
1739
A început războiul urechii lui Jenkins, între Marea Britanie și Spania, cu primul atac asupra portului La Guaira.
-
1746
Colegiul din New Jersey, care avea să devină Universitatea Princeton, a primit actul de înființare.
-
1797
André-Jacques Garnerin a făcut primul salt cu parașuta consemnat, de la aproximativ o mie de metri, dintr-un balon deasupra Parisului.
-
1873
La palatul Schönbrunn, Wilhelm I al Germaniei, Franz Joseph I și țarul Alexandru al II-lea au semnat acordul celor trei împărați, îndreptat spre izolarea Franței.
-
1883
S-a deschis Opera Metropolitan din New York, cu Faust al lui Charles Gounod.
-
1962
În criza rachetelor din Cuba, președintele Kennedy a vorbit la radio și la televiziune despre rachetele sovietice descoperite în insulă și a anunțat carantina navală, cea mai încordată zi a Războiului Rece de până atunci.
-
1964
Jean-Paul Sartre a refuzat Premiul Nobel pentru Literatură, spunând că nu vrea să fie prefăcut de un asemenea premiu.
Întrebări frecvente
Ce s-a întâmplat pe 22 octombrie în istoria României?
Trei date se rețin. În 1846 se năștea la Viișoara botanistul Dimitrie Brândză. În 1916 Constanța a fost ocupată de trupele Grupului de Armate Mackensen, iar frontul dobrogean s-a prăbușit. În 1941, la Odessa aflată sub ocupație românească, Comandamentul militar român a sărit în aer, iar ordinele de represalii date atunci au deschis masacrarea populației evreiești.
Ce sfânt este pe 22 octombrie?
Calendarul creștin ortodox al Patriarhiei Române pomenește pe 22 octombrie pe Sfântul Ierarh Averchie, episcopul Ierapolei, cel întocmai cu Apostolii, și pe Sfinții 7 tineri din Efes. Sinaxarul arată că Averchie a fost episcop la Ierapolis pe vremea împăratului Marcu Aureliu, adică între anii 161 și 180.
Ce s-a întâmplat pe 22 octombrie în lume?
În 451, Conciliul de la Calcedon a adoptat formula de credință despre cele două firi ale lui Hristos. În 794, împăratul Kammu a mutat capitala Japoniei la Heian-kyo, orașul numit astăzi Kyoto. În 1797, André-Jacques Garnerin a făcut primul salt cu parașuta consemnat, dintr-un balon deasupra Parisului. În 1962, Kennedy a anunțat carantina navală în criza rachetelor din Cuba.
Cum a fost ocupată Constanța în octombrie 1916?
Portul a căzut în campania din Dobrogea deschisă la Turtucaia, în septembrie 1916, iar ocuparea lui de către trupele Grupului de Armate Mackensen a dus la prăbușirea frontului dobrogean. Portul și calea ferată spre Cernavodă au trecut la inamic. Administrația germană de ocupație a fost instituită prin ordin pe 24 octombrie 1916.
Ce s-a hotărât la Conciliul de la Calcedon pe 22 octombrie 451?
În a cincea ședință a conciliului, ținută pe 22 octombrie 451, s-a adoptat Definiția de credință: Hristos este cunoscut în două firi, fără amestecare, fără schimbare, fără împărțire și fără despărțire, într-o singură persoană și o singură ipostază. Hotărârea a deschis și despărțirea de Bisericile care nu au primit-o.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism.