Sari la conținut
Ultimele
HISTORIX.RO
Abonează-te
Astăzi în istorie

12 octombrie

La 12 octombrie Biserica Ortodoxă îi pomenește pe Sfinții Mucenici Prov, Tarah și Andronic, judecați pe rând în trei orașe ale Ciliciei romane și uciși în anul 304, în persecuția lui Dioclețian, și pe Sfântul Ierarh Cosma, episcopul Maiumei, imnograf și apărător al icoanelor, crescut în casa părinților Sfântului Ioan Damaschin. În istoria românilor, ziua este legată de Maramureșul voievodal: la 12 octombrie 1355 regele Ludovic I întărește moșiile Giulești și Nireș pe seama lui Dragoș, fiul lui Giula, și a fraților lui, din familia care a dat întemeietorii Moldovei. Pe aceeași zi cad înființarea universității de la Cluj, în 1872, declarația românilor adunați la Oradea, în 1918, și eliberarea Oradiei, în 1944.

Actualizată la

11
Sfinți
9
România
12
Lume
Tot calendarul →
Pe scurt: 12 octombrie

Pe 12 octombrie, în istoria României, regele Ludovic I al Ungariei confirmă în 1355 moșiile Giulești și Nireș pentru nobilul român Dragoș din Maramureș, iar în 1918, la Oradea, fruntașii Partidului Național Român cer dreptul la autodeterminare. În lume, flota lui Columb atinge în 1492 insula Guanahaní. Biserica Ortodoxă îi pomenește pe Sfinții Mucenici Prov, Tarah și Andronic și pe Sfântul Ierarh Cosma al Maiumei.

Calendarul ortodox

Sinaxar

Sfinții pomeniți în această zi, așezați în istoria lor.

Cum citim Sinaxarul: viețile sfinților au fost scrise pentru credincioși, de multe ori la mult timp după evenimente, și păstrează felul de a povesti al vremii lor. Aici le punem în contextul istoric: cine a fost fiecare, unde și când a trăit, de ce a fost persecutat sau cinstit și când a fost trecut în rândul sfinților. Spunem deschis ce se sprijină pe documente și ce ne-a rămas doar prin tradiție.

Sfinții Mucenici Prov, Tarah și Andronic

Trei mucenici judecați pe rând în trei orașe ale Ciliciei romane și uciși în anul 304 · sfârșitul secolului III și începutul secolului IV, †304
Tradiție, fără izvoare contemporane

Cei trei nu seamănă între ei, și asta e partea cea mai concretă a pomenirii lor: Prov era din Pamfilia, Tarah fusese soldat în armata împărătească, iar Andronic, cel mai tânăr, era fiul unui om cu stare din Efes. Un veteran, un provincial și un fiu de notabil, adică exact pătura amestecată pe care o atinge persecuția lui Dioclețian, pornită în 303 și dusă până la moartea împăratului Maximian. Au fost prinși și închiși la Pompeiopolis, port pe coasta Ciliciei, provincie romană din sud-estul Asiei Mici, cu capitala la Tars. Apoi au fost duși și chinuiți la Tars, la Mopsuestia și la Anazarb, trei orașe așezate pe drumul dinspre poarta Ciliciei spre câmpia Adanei. Această plimbare dintr-un oraș în altul nu e o înflorire a povestirii: guvernatorul de provincie judeca prin deplasare, pe un circuit de reședințe, iar un dosar putea fi reluat la fiecare popas. Au fost uciși în anul 304. Cilicia, provincia lor, dă în acest an mai mulți mucenici decât orice alt ținut al Asiei Mici, iar numele celor trei circulă împreună, nedespărțite, din cele mai vechi minologhii.

Ce spun izvoarele: Cadrul este verificabil: persecuția începută în 303 sub Dioclețian, provincia Cilicia, cele trei orașe și obiceiul guvernatorului roman de a judeca prin deplasare, din oraș în oraș. Persoanele însele și desfășurarea procesului se cunosc dintr-o Patimă transmisă în grecește și latinește și din Sinaxar, nu dintr-un act de arhivă; forma de proces-verbal în trei interogatorii este o convenție a genului, nu dovada unei stenograme. Numele guvernatorului apare în calendarul românesc ca Maxim Numerian; sursele consultate nu îl confirmă din altă parte.

Canonizare: Cinstire veche, din primele veacuri, cu mult înaintea oricărei proceduri formale de canonizare. Data și autoritatea unei proclamări nu apar în sursele consultate, fiindcă nu a existat una.

Sfântul Ierarh Cosma, episcopul Maiumei

Imnograf și apărător al icoanelor, frate de creștere al Sfântului Ioan Damaschin, episcop al Maiumei · secolul VIII, †787 după calendarul românesc
Parțial documentat

Cosma a fost luat de mic în casa părinților Sfântului Ioan Damaschin, din Ierusalim, și crescut alături de fiul lor, de aceeași vârstă. Amândoi au avut ca dascăl un călugăr tot cu numele Cosma, venit din Italia și adus rob de arabi tocmai în ținutul Damascului, pe care părinții lui Ioan l-au răscumpărat anume ca învățător. Cei doi copii au intrat apoi împreună în Mănăstirea Sfântul Sava din pustia Iudeii, iar patriarhul Ioan al Ierusalimului l-a scos pe Cosma din mănăstire și l-a așezat episcop al Maiumei, portul Gazei. Aici se vede cadrul care explică totul: cearta icoanelor era o pricină a Imperiului Bizantin, deschisă de împăratul Leon al III-lea în jurul anului 726 și închisă la Sinodul al VII-lea Ecumenic, în 787, iar Palestina nu mai era de un veac în imperiu, ci sub stăpânire arabă. Cosma și Ioan au scris deci împotriva iconoclasmului din afara granițelor împăratului care îl impunea, de unde mâna lui nu ajungea. Asta e pricina istorică pentru care apărarea icoanelor s-a putut scrie limpede și pe larg: nu din curaj mai mare, ci de pe un pământ care nu mai ascultă de Constantinopol.

Ce spun izvoarele: Lucrarea lui este partea documentată: canoanele care îi purtează numele stau până azi în cărțile de slujbă ale ritului bizantin, deci avem de la el text, nu doar amintire. Scaunul Maiumei și legătura cu Sfântul Ioan Damaschin sunt consemnate de tradiția bisericească. Amănuntele copilăriei, adopția orfanului și călugărul italian răscumpărat din robie ca dascăl al celor doi băieți, vin din Viețile de mai târziu ale Sfântului Ioan Damaschin, scrieri care nu sunt contemporane. Anul morții este dat 787 în calendarul românesc; sursele consultate nu îl sprijină cu un document.

Canonizare: Cinstire veche, fără procedură formală. Data canonizării nu apare în sursele consultate.

Sfânta Muceniță Domnina

Muceniță pomenită de Minei la această zi, fără alte amănunte · nu se poate hotărî din sursele consultate
Tradiție, fără izvoare contemporane

Pomenirea ei stă în partea a doua a zilei, acolo unde Mineiul adaugă la sfinții cu slujbă un șir de nume fără slujbă. Aceste adaosuri nu sunt umplutură: ele vin din minologhiile mai vechi și din calendarele unor Biserici locale, strânse laolaltă în veacurile bizantine, iar fiecare nume a fost cândva al cuiva pomenit într-un anumit oraș. Pierderea nu este a numelui, ci a dosarului din spatele lui. În cazul Domninei, numele apare și la alte date din calendar, legat de persoane diferite, iar la 12 octombrie stă singur, fără oraș, fără împărat și fără an. Singurul lucru care se poate spune cinstit despre pomenirea de astăzi este că ea cade în aceeași zi cu trei mucenici ciliciei, iar un Anazarb din Cilicia apare și în itinerarul lor, ceea ce face legătura posibilă, nu dovedită. Cine scrie altceva o face din presupunere.

Ce spun izvoarele: Mineiul dă numele și nimic mai mult. Calendarele bisericești pomenesc mai multe sfinte cu acest nume, printre ele o muceniță din Anazarb, oraș al Ciliciei, și o pustnică din Siria. Care dintre ele se pomenește la 12 octombrie nu se poate hotărî din sursele consultate, așa că Historix nu alege. Golul rămâne gol.

Canonizare: Cinstire veche, fără procedură formală. Data canonizării nu apare în sursele consultate.

Sfânta Muceniță Anastasia Fecioara

Muceniță pomenită de Minei la această zi, fără alte amănunte · nu se poate hotărî din sursele consultate
Tradiție, fără izvoare contemporane

Aici se vede limpede de ce numele singure sunt capcana calendarelor. Câteva sfinte Anastasia se pomenesc la date diferite, cu vieți diferite și cu locuri diferite, iar faptul că toate purtau un nume foarte răspândit în lumea greacă a făcut ca tradițiile lor să se amestece de multă vreme. Un calendar care pune la 12 octombrie viața unei Anastasii prăznuite în altă zi nu minte cu bună știință: pur și simplu umple un gol. Historix nu îl umple. Ce se poate spune este cadrul: numele vine din grecescul care înseamnă înviere și a fost purtat cu drag de creștinii primelor veacuri tocmai pentru asta, iar numărul mare de purtătoare explică și numărul mare de pomeniri. Mai departe de atât, la această zi, izvoarele nu merg.

Ce spun izvoarele: Mineiul dă numele și calitatea de fecioară, nimic mai mult. Numele Anastasia se întâlnește în calendar la mai multe sfinte cinstite în alte zile, de pildă la 29 octombrie și la 22 decembrie. Nicio sursă consultată nu arată dacă pomenirea de 12 octombrie este a vreuneia dintre ele sau a altei persoane. Historix nu face identificarea în locul izvoarelor.

Canonizare: Cinstire veche, fără procedură formală. Data canonizării nu apare în sursele consultate.

Sfinții 70 de mucenici care de sabie s-au săvârșit

Grup de mucenici pomenit de Minei la această zi, fără nume și fără loc · nu se poate hotărî din sursele consultate
Tradiție, fără izvoare contemporane

Pomenirile de grup, cu număr rotund și fără nume, sunt obișnuite în calendarul bizantin și spun ceva despre felul cum s-a păstrat amintirea persecuțiilor: nu ca listă de persoane, ci ca cifră a unei zile de execuții într-un oraș anume, ținută minte de comunitatea de acolo după ce numele s-au pierdut. Sabia, felul morții arătat de Minei, era pedeapsa dată de regulă cetățenilor romani și soldaților, deosebită de arderea sau de aruncarea la fiare, rezervate celor fără drept de cetate. Dacă această deosebire se ține și aici, grupul ar fi fost mai curând unul de ostași sau de orășeni cu cetățenie, dar nimic din Minei nu o spune, iar Historix nu scoate concluzii din simpla potrivire. Primejdia cea mai mare la această pomenire este confuzia cu cei șaptezeci de Apostoli din Evanghelia după Luca, pomeniți la 4 ianuarie. Nu au nicio legătură.

Ce spun izvoarele: Mineiul dă numărul și felul morții, nimic mai mult: nici locul, nici împăratul, nici anul. Nu trebuie confundați cu cei șaptezeci de Apostoli, ucenicii trimiși de Mântuitorul doi câte doi, a căror pomenire de obște se face la 4 ianuarie. Sursele consultate nu dau nimic peste ce scrie Mineiul.

Canonizare: Cinstire veche, fără procedură formală. Data canonizării nu apare în sursele consultate.

Sfântul Teodot, episcopul Efesului

Episcop al Efesului, pomenit de Minei ca unul care cu pace s-a săvârșit · nu se poate hotărî din sursele consultate
Tradiție, fără izvoare contemporane

Ce se poate spune cu temei este despre scaun, nu despre om. Efesul era mitropolia Asiei proconsulare, unul dintre cele mai vechi și mai de seamă centre creștine ale Răsăritului, cu biserica Sfântului Ioan Teologul ridicată peste mormântul socotit al Apostolului, și locul unde s-a ținut, în 431, Sinodul al III-lea Ecumenic. Un episcop al Efesului nu era un ierarh oarecare: avea sub el o provincie întreagă și un cuvânt greu în cearta hristologică a veacului al cincilea, apoi în cea a icoanelor. Mineiul însă nu spune în care dintre aceste veacuri a trăit Teodot, și tocmai lipsa aceasta trebuie scrisă, nu acoperită: pomenirea unui ierarh care s-a săvârșit cu pace se păstra de obicei în calendarul bisericii lui, la ziua îngropării, și se transmitea mai departe cu numele și cu scaunul, fără povestea vieții. Așa a ajuns până la noi.

Ce spun izvoarele: Mineiul spune că s-a săvârșit cu pace, adică nu a fost mucenic, și îi dă scaunul: Efesul. Nu dă veac, nici an. Scaunul Efesului a avut mai mulți ierarhi cu acest nume în veacurile bizantine, iar identificarea rămâne deschisă; sursele consultate nu o fac.

Canonizare: Cinstire veche, fără procedură formală. Data canonizării nu apare în sursele consultate.

Sfânta Muceniță Malfeta

Muceniță pomenită de Minei la această zi, ucisă prin săgetare · nu se poate hotărî din sursele consultate
Tradiție, fără izvoare contemporane

Pomenirea aceasta e una dintre cele mai sărace ale zilei și merită spus de ce. Numele rare din Minei sunt de obicei semnul unei cinstiri strict locale, ajunsă în calendarul de obște prin copierea unui minologhiu de provincie, și de obicei după ce amintirea faptelor se stinsese deja acolo. Ce rămâne în asemenea cazuri este formula care arată felul morții, fiindcă ea era partea rostită la slujbă. Săgetarea, pedeapsa arătată aici, apare în mai multe patimi și era o execuție obișnuită în armata romană, dată de ostași, nu de gâde. Mai departe nu se poate merge: nici orașul, nici împăratul, nici anul nu se află, iar un calendar care i-ar da o viață ar da-o din altă parte. Historix lasă golul la vedere.

Ce spun izvoarele: Mineiul dă numele și felul morții, săgetarea, și nimic altceva: nici loc, nici veac, nici an. Numele este foarte rar și nu apare în sursele consultate în altă parte a calendarului. Nu se poate completa nimic fără a inventa, deci nu se completează.

Canonizare: Cinstire veche, fără procedură formală. Data canonizării nu apare în sursele consultate.

Sfânta Muceniță Anthia

Muceniță pomenită de Minei la această zi, ucisă într-un bou de aramă înroșit în foc · nu se poate hotărî din sursele consultate
Tradiție, fără izvoare contemporane

Despre persoană nu se poate spune nimic cu temei; despre unealta numită în pomenire, da. Boul de aramă în care se închidea osânditul și sub care se aprindea focul este cunoscut lumii grecești cu mult înaintea creștinismului, ca unealtă a unui tiran sicilian din veacul al șaselea înainte de Hristos, și a rămas în amintirea comună ca semnul cruzimii celei mai mari. Când acest chip revine în patimile mucenicilor, el poartă cu sine toată încărcătura aceea, iar cititorul din vremea aceea îl înțelegea îndată. De aici și prudența care se cuvine: un amănunt care se repetă la mai mulți mucenici este, cel mai adesea, parte din felul de a povesti, nu din dosarul unui proces. Asta nu înseamnă că pomenirea e goală, înseamnă că nu se poate data. Mineiul o păstrează la 12 octombrie, iar Historix o lasă așa cum a primit-o.

Ce spun izvoarele: Mineiul dă numele și felul morții. Boul de aramă înroșit în foc apare și în alte patimi de mucenici, ceea ce arată mai curând un chip de povestire împrumutat decât o însemnare deosebită despre această zi; observația este a redacției, nu a unui izvor. Locul, veacul și anul nu se află în sursele consultate.

Canonizare: Cinstire veche, fără procedură formală. Data canonizării nu apare în sursele consultate.

Sfinții Mucenici Iuventin și Maxim

Doi mucenici pomeniți de Minei la această zi, uciși de sabie · nu se poate hotărî din sursele consultate
Tradiție, fără izvoare contemporane

Cei doi apar împreună, ca o pereche, și asta e tot ce se poate socoti sigur. Perechile de mucenici sunt dese în calendar și de obicei înseamnă ceva precis: oameni judecați în același dosar, de același magistrat, în aceeași zi, adesea camarazi de unitate militară sau de meșteșug. Sabia arătată de Minei întărește bănuiala unei cauze militare, fiindcă decapitarea era pedeapsa dată ostașilor și cetățenilor romani. Dar bănuiala nu e dată. Numele Iuventin este latinesc, Maxim la fel, ceea ce se potrivește unui mediu de armată sau de administrație romană, însă amândouă erau atât de răspândite în imperiu încât nu îngustează nimic. Minologhiile pun la alte zile doi ostași din Antiohia cu nume apropiate; dacă e vorba de aceiași, nu se poate hotărî din izvoarele consultate, iar Historix nu hotărăște.

Ce spun izvoarele: Mineiul dă cele două nume și felul morții. Minologhiile bizantine pomenesc, la alte zile, doi ostași cu nume asemănătoare uciși la Antiohia; sursele consultate nu spun dacă pomenirea de 12 octombrie este a lor, iar Historix nu face identificarea în locul izvoarelor. Locul, veacul și anul rămân neștiute.

Canonizare: Cinstire veche, fără procedură formală. Data canonizării nu apare în sursele consultate.

Sfântul Iason, episcopul Damascului

Episcop al Damascului, pomenit de Minei la această zi · nu se poate hotărî din sursele consultate
Tradiție, fără izvoare contemporane

Scaunul spune mai mult decât numele. Damascul a fost una dintre cele mai vechi comunități creștine din lume, legată de însăși întoarcerea Apostolului Pavel pe drumul spre cetate, și a rămas scaun arhiepiscopal al Antiohiei. Din 635, cetatea a trecut sub stăpânire arabă, iar între 661 și 750 a fost chiar capitala Califatului Omeiad, adică a celui mai mare imperiu al vremii. Un episcop al Damascului din acele veacuri păstorea deci o comunitate creștină numeroasă, dar supusă, într-un oraș de scaun musulman, iar aceeași cetate i-a dat Bisericii, în veacul al optulea, pe Sfântul Ioan Damaschin, pomenit și el în ziua de astăzi prin fratele său de creștere, Cosma al Maiumei. În care dintre aceste veacuri cade Iason nu se știe. Confuzia cea mai la îndemână este cu Apostolul Iason, de la 28 aprilie; sunt doi.

Ce spun izvoarele: Mineiul dă numele și scaunul. Nu dă veac, an, nici felul sfârșitului. Nu trebuie confundat cu Sfântul Apostol Iason, dintre cei șaptezeci, pomenit la 28 aprilie împreună cu Sosipatru. Sursele consultate nu spun mai mult despre episcopul Damascului.

Canonizare: Cinstire veche, fără procedură formală. Data canonizării nu apare în sursele consultate.

Sfinții Mucenici Andromah și Diodor

Doi mucenici pomeniți de Minei la această zi, săvârșiți prin foc · nu se poate hotărî din sursele consultate
Tradiție, fără izvoare contemporane

Și aici o pereche, și aici o singură informație de fond: felul morții. Arderea era, în dreptul penal roman, o pedeapsă a celor fără cetățenie, aplicată sclavilor, străinilor și celor socotiți vinovați de crime împotriva ordinii publice, între care au fost numărați și creștinii în vremea persecuțiilor. Dacă deosebirea aceasta de pedepse se ține și la Andromah și Diodor, ea i-ar așeza în pătura de jos a societății orașului în care au fost judecați, altfel decât pe cei uciși de sabie, pomeniți în aceeași zi. Dar nici atât nu e dat, e doar o citire a dreptului roman, și Historix o scrie ca atare. Cele două nume sunt grecești și se potrivesc Răsăritului imperiului, ceea ce nu îngustează nimic, fiindcă acolo s-a păstrat tot calendarul acesta. Peste asta, izvoarele tac.

Ce spun izvoarele: Mineiul dă cele două nume și felul morții, arderea. Nu dă loc, veac, nici an. Numele Diodor apare în calendar și la alte zile, legat de alte persoane. Sursele consultate nu îngăduie nicio identificare, deci nu se face niciuna.

Canonizare: Cinstire veche, fără procedură formală. Data canonizării nu apare în sursele consultate.

Credințe și obiceiuri populare

Tradițiile zilei

Pentru ziua de 12 octombrie, culegerile clasice de etnografie românească nu consemnează niciun obicei al zilei. Nici Simion Florea Marian, nici Elena Niculiță-Voronca nu trec vreunul dintre sfinții acestei zile, Prov, Tarah, Andronic sau Cosma al Maiumei, între sărbătorile populare, și nu le leagă nicio datină. Ce circulă pe internet ca obicei al acestei date nu se găsește în ele.

De unde vine

Lipsa are o pricină care se poate arăta. Calendarul popular românesc nu este un șir de 365 de zile cu rost egal, ci o rețea de repere mari, iar între ele zilele nu au nume și nu au datină. Marian, în Sărbătorile la români, dă chiar lista numelor populare pentru sărbătorile de toamnă, și ea sare peste 12 octombrie: Ziua Crucii la 14 septembrie, Vinerea Mare, adică Cuvioasa Parascheva, la 14 octombrie, Sâmedru la 26 octombrie, Arhanghelii la 8 noiembrie, Ovedenia la 21 noiembrie, Sân-Nicoară la 6 decembrie. Ziua de 12 octombrie cade în gol, între Ziua Crucii și Vinerea Mare, și tocmai de aceea nu are obicei propriu. A doua pricină este o confuzie de nume, ușor de făcut și foarte răspândită: Sfântul Cosma pomenit la 12 octombrie este Cosma, episcopul Maiumei, imnograful, iar nu Sfinții Cosma și Damian, doctorii fără de arginți, prăznuiți la 1 noiembrie, aceia da legați de obiceiuri și de descântece de leac în satul românesc. Cine caută datini de Cosma le va găsi la 1 noiembrie, nu astăzi.

Citește articolul complet →
Ritmul anului

În cîșlegile de toamnă, între Ziua Crucii și porțile iernii

Ziua de 12 octombrie cade în cîșlegile de toamnă, răstimpul de dulce dintre postul Adormirii Maicii Domnului și postul Crăciunului. Elena Niculiță-Voronca, în culegerea ei tipărită la Cernăuți în 1903, le descrie limpede: de la Sfânta Maria încep cîșlegile de toamnă, acestea sunt cele mai lungi din an, atunci se fac și cele mai multe nunți, după strânsul din câmp, fiindcă este cu ce, toamna e bogată, iar ele țin până la 15 noiembrie. Înainte de a intra în post se face pomenirea morților în trei sâmbete.

Peste socoteala aceasta a gospodăriei se suprapune una a anului pastoral, care face din a doua jumătate a lunii o poartă. Marian culege din Transilvania o legendă în care anul e încins cu două lanțuri, al lui Sân-Petru și al lui Sânt-Ion: când vine Sân-Toader cu caii săi sparge lanțul lui Sân-Petru și intră în primăvară, iar îndată după el vine Baba Dochia cu zile urâte; când vine Sâmedru cu caii săi sparge lanțul lui Sânt-Ion și intră în iarnă, iar îndată după el vine Baba Paraschiva. Sâmedru cade la 26 octombrie, Vinerea Mare la 14. Zilele de dinaintea lor, printre care și 12 octombrie, sunt deci ultimele socotite de vară în calendarul ciobanului.

Luna însăși se numea în graiul vechi brumărel, scrie Marian, așa numită pentru că în ea începe a bruma, adică a cădea brumele cele mici, între răpciunea lui septembrie, luna vinului, și brumarul mare al lui noiembrie.

Știi o tradiție legată de ziua asta, din satul sau din familia ta? Povestește-ne.

Evenimente

Pe 12 octombrie, în istoria României

  1. 1355

    Regele Ludovic I al Ungariei transcrie și întărește, prin privilegiu cu pecete dublă, două acte din 1349 pe seama lui Dragoș, fiul lui Giula, fiul lui Dragoș, român din Maramureș, și a fraților lui Ștefan, Tatar, Dragomir, Cuzta și Miruslo: stăpânirea moșiilor Giulești, pe apa Marei, și Nireș. Actul le numește adevărată așezare și sigur loc de locuință al lui Dragoș, al tatălui, al fraților și al strămoșilor lui, ceea ce arată o stăpânire mai veche decât hârtia care o confirmă, și le cere să dea dările datorate și să se țină după obiceiul românilor. Data în latinește este quarto Idus Octobris, adică 12 octombrie. Este unul dintre cele mai timpurii acte care arată nobilimea românească a Maramureșului, familia din care au ieșit Dragoș și Bogdan, întemeietorii Moldovei. Citește →

  2. 1449

    Bătălia de la Tămășeni, pe Siret: cu sprijinul lui Iancu de Hunedoara, Bogdan al II-lea ia domnia Moldovei. Este tatăl lui Ștefan cel Mare, iar sprijinul transilvan din această luptă explică legătura dintre cele două țări în deceniile care urmează.

  3. 1595

    Ștefan Răzvan, domn al Moldovei, intră în București. Domnia lui ține mai puțin de un an, în plin război al celor trei țări românești împotriva Porții, alături de Mihai Viteazul și de Sigismund Báthory.

  4. 1777

    Grigore al III-lea Ghica, domn al Moldovei, este ucis la Iași din porunca sultanului. Pedeapsa i-a venit pentru împotrivirea la cedarea Bucovinei către Austria, petrecută cu un an înainte, iar uciderea lui a rămas în memoria moldoveană ca plată pentru apărarea pământului țării.

  5. 1808

    Napoleon și țarul Alexandru al I-lea semnează la Erfurt convenția prin care Franța recunoaște anexarea Moldovei și a Țării Românești de către Rusia. Războiul ruso-turc se încheie însă în 1812 cu pacea de la București, care ia Rusiei doar jumătatea dintre Prut și Nistru, adică Basarabia.

  6. 1872

    Împăratul Franz Joseph ratifică legile prin care se înființează universitatea maghiară de la Cluj, a doua universitate de stat a Regatului Ungariei. Instituția își va purta numele, Francisc Iosif, până la 1919, când, la 1 octombrie, este preluată și transformată în universitate românească. Pe aceeași temelie stă azi Universitatea Babeș-Bolyai, care dă ca dată a actului de înființare 12 octombrie 1872.

  7. 1879

    Legea revizuitoare a articolului 7 din Constituția de la 1866 este sancționată prin decret regal nr. 2186, dat la 12 octombrie 1879, și publicată în Monitorul Oficial nr. 323 din 13/25 octombrie. Articolul în forma lui dinainte spunea că numai străinii de rituri creștine pot dobândi împământenirea; revizuirea a fost cerută României de Marile Puteri prin Tratatul de la Berlin, ca preț al recunoașterii independenței.

  8. 1918

    În casa avocatului Aurel Lazăr, din Oradea, se redactează declarația de independență națională a românilor din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, textul care devine manifestul programatic al mișcării de eliberare din aceste ținuturi și care duce la 1 Decembrie 1918. Casa este azi Muzeul Memorial Aurel Lazăr, deschis la 1 decembrie 2008. Citește →

  9. 1944

    Eliberarea orașului Oradea, a doua zi după eliberarea Clujului, în ofensiva din Transilvania de Nord. Cronologia Ministerului Apărării Naționale o așază între Cluj, la 11 octombrie, și luptele de la Satu Mare și Carei, din 21-25 octombrie, după care întreaga Transilvanie este eliberată. Primăria Oradea arată că atacul decisiv asupra orașului a avut loc la 12 octombrie; ziua este sărbătorită ca Ziua orașului.

Evenimente

Pe 12 octombrie, în lume

  1. 1492

    În dimineața zilei, un marinar de pe caravela Pinta vede pământ, după cinci săptămâni de drum pe Atlantic; a doua zi, oamenii lui Columb coboară pe o insulă din arhipelagul Bahamas, numită de localnicii taino Guanahani și botezată de el San Salvador. Data este din calendarul iulian, cel folosit atunci în Europa apuseană. Citește →

  2. 1518

    Începe la Augsburg interogarea lui Martin Luther de către trimisul papal, cardinalul Thomas Cajetan; se încheie la 14 octombrie, fără ca Luther să își retragă tezele.

  3. 1793

    Maria Antoaneta este chemată la primul interogatoriu în fața acuzatorului public Fouquier-Tinville; procesul se încheie cu condamnarea și execuția ei, câteva zile mai târziu.

  4. 1810

    Primul Oktoberfest: locuitorii Münchenului sunt chemați să serbeze nunta prințului Ludwig al Bavariei cu Therese von Sachsen-Hildburghausen.

  5. 1822

    Pedro I este proclamat împărat al Braziliei, la câteva luni după despărțirea de Portugalia.

  6. 1915

    Infirmiera britanică Edith Cavell este executată de germani la Bruxelles, pentru că ajutase soldați ai Antantei să treacă din Belgia ocupată în Olanda.

  7. 1931

    Se inaugurează statuia lui Cristos Mântuitorul de pe Corcovado, deasupra Rio de Janeiro, înaltă de treizeci de metri fără soclu.

  8. 1960

    Nikita Hrușciov lovește cu pantoful în masă la Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite, în timpul unei dispute despre stăpânirea sovietică din Europa de Est.

  9. 1964

    Uniunea Sovietică lansează Voskhod 1, prima navă spațială cu trei oameni la bord.

  10. 1968

    Se deschide la Ciudad de México a nouăsprezecea ediție a Jocurilor Olimpice de vară, unde România a cucerit cincisprezece medalii, dintre care patru de aur.

  11. 1984

    Atentatul de la Brighton: bomba Armatei Republicane Irlandeze provizorii ratează premierul Margaret Thatcher, dar ucide cinci oameni și rănește alți treizeci și unu.

  12. 2000

    Distrugătorul american USS Cole, ancorat în portul Aden, este lovit de un atac sinucigaș al-Qaida; mor șaptesprezece marinari.

Întrebări frecvente

Ce s-a întâmplat pe 12 octombrie în istoria României?

La 12 octombrie 1355 regele Ludovic I confirmă moșiile Giulești și Nireș pentru Dragoș, fiul lui Giula, nobil român din Maramureș. La 12 octombrie 1918, la Oradea, fruntașii Partidului Național Român adoptă declarația care cere autodeterminarea. Pe aceeași zi cad înființarea universității de la Cluj, în 1872, și eliberarea Oradiei, în 1944.

Ce sfânt este pe 12 octombrie?

Potrivit calendarului ortodox publicat de agenția Basilica a Patriarhiei Române, la 12 octombrie sunt pomeniți Sfinții Mucenici Prov, Tarah și Andronic, care au pătimit pentru Hristos în anul 304, în Cilicia, și Sfântul Ierarh Cosma, episcopul Maiumei, cunoscut și ca Cosma Imnograful.

Ce s-a întâmplat pe 12 octombrie în lume?

La 12 octombrie 1492, după două ceasuri de la miezul nopții, un marinar de pe caravela Pinta a zărit pământ, iar flota lui Columb a ajuns la insula Guanahaní, din grupul Lucayos. Pe aceeași zi cad primul Oktoberfest, în 1810, și deschiderea Jocurilor Olimpice de la Ciudad de México, în 1968, unde România a cucerit cincisprezece medalii.

Ce s-a hotărât la Oradea pe 12 octombrie 1918?

În conferința Comitetului Executiv al Partidului Național Român, ținută în casa avocatului Aurel Lazăr, s-a adoptat o declarație care cere, pe temeiul dreptului firesc al fiecărei națiuni, ca românii din Ungaria și Ardeal să își hotărască singuri soarta. Textul a fost citit de Alexandru Vaida-Voevod în parlamentul de la Budapesta, la 18 octombrie 1918.

Ce spune diploma din 12 octombrie 1355?

Regele Ludovic I transcrie și confirmă, cu două peceți atârnate, două acte din 1349 privind moșiile Giulești și Nireș, pe seama lui Dragoș, fiul lui Giula, și a fraților lui. Actul le numește adevărată așezare și sigur loc de locuință al lui Dragoș și al strămoșilor lui, deci o stăpânire mai veche decât hârtia.

Scrisoarea de sâmbătă

Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână

Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism.

Vreau și

Prin abonare primești scrisoarea săptămânală Historix pe adresa de mai sus. Îi trimitem întâi un email de confirmare, iar abonarea începe abia după ce apeși linkul din el. Te poți dezabona oricând, dintr-un clic, din orice email. Politica de confidențialitate.

Urmărește Historix

Istoria, cu dovezi, în fiecare zi pe rețeaua ta preferată.

Facebook Instagram YouTube