22 septembrie 1904: prima cursă de automobile din România, câștigată de Bibescu

Pe 22 septembrie 1904, pe șoseaua prăfuită dintre București și Giurgiu, câțiva bărbați cu ochelari de protecție și mașini fără capotă au alergat una dintre primele curse de automobile din România. A câștigat un prinț de 24 de ani, George Valentin Bibescu, cu o medie de aproximativ 66 de kilometri pe oră. Pentru o țară în care automobilul abia sosise, era un spectacol aproape de domeniul science-fiction.

Cum a ajuns automobilul în România

La 1900, automobilul era în România o curiozitate scumpă și zgomotoasă. Primele mașini au fost aduse de o mână de oameni cu bani și cu gust pentru noutate: inginerul Bazil Assan, considerat primul care a adus un automobil în țară, baronul Barbu Bellu și tânărul prinț George Valentin Bibescu. Lui Bibescu i-a revenit, de altfel, primul număr de înmatriculare din România, 0B.

Străzile pe care rulau aceste mașini erau făcute pentru trăsuri și căruțe. Praful, gropile și caii speriați erau parte din peisaj. Într-un asemenea context, ideea de a organiza o cursă de viteză pe șosea publică era, în egală măsură, o demonstrație tehnică și un pariu pe viitor.

Pentru publicul obișnuit, aceste aparate erau deopotrivă fascinante și înspăimântătoare. Presa vremii scria despre ele ca despre niște minuni mecanice, iar apariția unei mașini pe stradă oprea trecătorii. Puțini bănuiau cât de repede avea să se schimbe totul.

Cursa din 22 septembrie 1904

Traseul ales lega Bucureștiul de Giurgiu și înapoi, în total în jur de 120 de kilometri pe un drum neasfaltat. Ca să reducă praful care ar fi orbit conducătorii, organizatorii au stropit șoseaua cu un liant adus dintr-o fabrică de ulei. Evenimentul a fost promovat masiv pentru epocă, prin mii de afișe împrăștiate în oraș.

Alegerea traseului nu era întâmplătoare: drumul spre Giurgiu, port la Dunăre, era una dintre cele mai importante artere ale Munteniei, o legătură veche între capitală și fluviu. A alerga pe el însemna a arăta că noua tehnologie putea acoperi, în câteva ore, distanțe pentru care odinioară era nevoie de o zi întreagă.

Organizarea a fost pusă la punct de pasionații care aveau să formeze clubul de profil. Startul a atras o mulțime curioasă, iar cursa a fost urmărită ca un eveniment monden, nu doar sportiv. Mașinile, cu motoare descoperite și fără protecția de azi, cereau din partea conducătorilor curaj și rezistență fizică.

Câțiva concurenți au luat startul, cei mai mulți pe mașini de mare clasă ale vremii. A câștigat George Valentin Bibescu, cu un Mercedes, la o medie de aproximativ 66 de kilometri pe oră. Pe locul al doilea s-a clasat Leon Leonida, tot pe un Mercedes. Cifra de 66 de kilometri pe oră, pe un drum de pământ, era aproape de recordurile europene ale momentului.

Pentru contemporani, o mașină care gonea cu peste 60 de kilometri pe oră pe drumul spre Giurgiu era la fel de uimitoare cum ar fi azi o mașină care se conduce singură.

Redacția Historix

Cine era George Valentin Bibescu

Născut în 1880, la București, Bibescu a fost un prinț cu o pasiune serioasă pentru motoare. A fost printre fondatorii clubului de automobilism din România și, mai târziu, unul dintre pionierii aviației. În 1910 a obținut brevetul de pilot la școala lui Louis Blériot, în Franța, iar apoi a organizat aviația civilă și sportivă din România.

Recunoașterea internațională a venit în anii următori: a condus Federația Aeronautică Internațională din 1930 până la moartea sa. S-a căsătorit cu scriitoarea Martha Bibescu, căreia i-a dăruit palatul Mogoșoaia, și a murit în 1941. Cursa din 1904 a fost, în biografia lui, doar începutul unei vieți dedicate vitezei și zborului.

Bibescu a fost un personaj tipic pentru elita cosmopolită a Bucureștiului de la 1900: bogat, educat în Occident, atras de tot ce era nou. A adus în România primele avioane, a sprijinit construirea unui aerodrom la Cotroceni și a format piloți. Numele lui apare azi pe plăci comemorative, ca al unuia dintre cei care au deschis drumul tehnologiilor moderne în țară.

De ce conta o cursă pe drumul spre Giurgiu

România a fost, potrivit surselor de istorie a automobilismului, printre primele țări din lume care au organizat o cursă de automobile, unele texte plasând-o pe locul al șaselea. Nu era un capriciu de bogătași, ci un semnal: o țară tânără, care își construia căile ferate și podurile, voia să fie parte din modernitatea europeană și la capitolul mașini.

Cursa a deschis o tradiție. În anii care au urmat s-au organizat alte întreceri, inclusiv pe circuite stradale din București, iar automobilismul a prins rădăcini ca sport și ca industrie incipientă.

Faptul că o astfel de cursă a fost posibilă spune ceva și despre starea drumurilor. Chiar prăfuite și neasfaltate, șoselele Regatului permiteau deja circulația unor vehicule rapide, iar statul începea să se gândească la un cadru pentru noul mijloc de transport.

Mit și precizări: a câta cursă, ce club, ce viteză

Câteva detalii circulă în versiuni diferite. Titlul de prima cursă de automobile din România trebuie citit cu nuanță: existaseră și înainte ieșiri și demonstrații cu mașina, iar evenimentul din 1904 este mai corect descris drept una dintre primele curse organizate pe șosea publică din Regat.

Anul înființării clubului de automobilism apare, în surse, și ca 1901, și ca 1904, an în care Automobil Clubul Român îl are pe Bibescu drept prim președinte. Iar viteza medie, dată de cele mai multe surse la 66 de kilometri pe oră, este uneori umflată în relatări ulterioare. Ce rămâne sigur este cadrul: o zi de septembrie 1904, drumul spre Giurgiu, un Mercedes și un prinț care avea să devină și pilot de avion.