Sari la conținut
Ultimele
HISTORIX.RO

Seceta de pe Dunăre a scos la suprafață podul lui Constantin cel Mare. Capătul lui de nord e în România

Seceta din vara lui 2026 a coborât Dunărea atât de mult încât au ieșit la suprafață fundațiile podului ridicat de Constantin cel Mare în anul 328. Capătul lui nordic se afla pe teritoriul României de azi, la Sucidava, lângă Corabia.

Laurențiu Dicu
Adaptat de Laurențiu Dicu
18 septembrie 2026, 01:12 · 4 min de citit

Sursa originală

Reuters / The Jerusalem Post · „Low Danube water levels in Bulgaria expose Roman-era bridge”
Publicat 6 august 2026 · engleză
Citește originalul ↗
Zidurile de piatră ale porții de vest a cetății romane Sucidava, la Celei.
Poarta de vest a cetății Sucidava, la Celei (Corabia). Aici se afla capătul nordic al podului lui Constantin cel Mare. Foto: MSClaudiu / Wikimedia Commons · CC BY-SA 4.0

Pe scurt

Seceta din vara lui 2026 a coborât Dunărea lângă satul Gigen, în Bulgaria, și a scos la suprafață fundațiile podului lui Constantin cel Mare, inaugurat pe 5 iulie 328. Podul avea circa 2.437 de metri, dintre care 1.137 peste albie, iar capătul lui nordic era la Sucidava, azi cartierul Celei din Corabia, județul Olt.

  • 01Seceta din vara lui 2026 a coborât Dunărea lângă satul Gigen, în Bulgaria, și a scos la iveală fundațiile podului lui Constantin cel Mare, inaugurat în anul 328.
  • 02O echipă a Muzeului Istoric Regional din Pleven a fotografiat și documentat bazele picioarelor; documentarea a fost anunțată pe 7 august 2026 de Primăria Municipiului Pleven.
  • 03Capătul nordic al podului se afla la Sucidava, azi cartierul Celei al orașului Corabia, județul Olt.

Context

Dunărea a fost, în Antichitate, granița de nord a Imperiului Roman pe o bună parte din cursul ei. Peste fluviu au fost ridicate mai multe poduri, dintre care cel mai cunoscut rămâne podul lui Traian, construit de Apolodor din Damasc la Drobeta. Podul lui Constantin cel Mare, ridicat la peste două secole după cel al lui Traian, a folosit o tehnică asemănătoare, picioare de zidărie și suprastructură de lemn, dar a fost de peste două ori mai lung3.

Spre deosebire de ruinele podului lui Traian, vizibile permanent lângă Drobeta-Turnu Severin, podul lui Constantin stă aproape tot timpul sub apă, în dreptul satului Gigen din nordul Bulgariei. Doar în perioadele de secetă severă fundațiile lui de zidărie ies din nou la vedere.

Ce s-a întâmplat

În vara lui 2026, nivelul Dunării a scăzut puternic, până la unul dintre cele mai mici din ultimii ani. Pe măsură ce apa s-a retras, la Gigen au reapărut bazele picioarelor de zidărie. O echipă a Muzeului Istoric Regional din Pleven le-a fotografiat și documentat, iar documentarea a fost anunțată pe 7 august 2026 de Primăria Municipiului Pleven.

Podul fusese inaugurat pe 5 iulie 328 d.Hr. După calculele lui Dumitru Tudor, avea circa 2.437 de metri lungime totală, dintre care 1.137 de metri treceau peste albia propriu-zisă a fluviului, iar restul traversa lunca inundabilă până la Sucidava3. Portalul de nord, înregistrat arheologic, măsura 5,70 metri între picioarele laterale de susținere, iar tablierul era, firește, mai lat decât atât. Picioarele din albie erau de zidărie, cele din lunca dinspre Celei, de lemn, iar tablierul se sprijinea pe o suprastructură de lemn; după măsurătorile publicate în 2022 în revista Cercetări Arheologice, picioarele se ridicau la circa 14 metri deasupra nivelului apei, la circa 19,9 metri deasupra patului fluviului și la circa 10 metri deasupra luncii dintre Dunăre și portalul de nord. Cu cei 2.437 de metri, față de 1.134,90 ai podului lui Traian de la Drobeta, rămâne unul dintre cele mai lungi poduri cunoscute ale Antichității.

Podul a fost folosit aproximativ patru decenii. În anul 367, potrivit istoricului Ammianus Marcellinus, împăratul Valens a trecut Dunărea pe un pod de vase, lângă fortificația Daphne, semn indirect că podul de zidărie și lemn nu mai era funcțional. Motivul exact al scoaterii din uz nu este consemnat de izvoare5. Studiul publicat în 2022 în Cercetări Arheologice observă că podul lipsește din șirul evenimentelor războiului gotic purtat de Valens, semn că ieșise din folosință înainte de anii 367-369.

Fundațiile ieșite din apă se adaugă cercetărilor făcute cu aparatură modernă: o scanare sonar multifascicul din 2017 a identificat 27 de posibile urme de picioare pe o distanță de 820 de metri, la intervale de aproximativ 30 de metri, iar o prospecțiune magnetometrică din octombrie 2022 a găsit încă șapte posibile picioare, pe circa 210 metri din lunca inundabilă, aliniate cu portalul de nord.

Ce spun sursele

Prima mențiune scrisă despre pod apare la Sextus Aurelius Victor, în Liber de Caesaribus (41.18), în secolul al IV-lea5. Structura mai este pomenită în Chronicon Paschale (secolul al VII-lea), care notează că împăratul a făcut peste Dunăre un pod de piatră, și în cronica lui Theophanes Mărturisitorul (secolul al IX-lea)6.

„Natura ne-a dat această posibilitate, să fotografiem și să documentăm această valoare istorică și culturală”, au transmis reprezentanții Muzeului Istoric Regional din Pleven.

Numele arhitectului podului nu este consemnat de izvoarele antice.

Surse

  1. Dumitru Tudor, Podurile romane de la Dunărea de Jos, București, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1971.
  2. Sextus Aurelius Victor, Liber de Caesaribus 41.18, text latin, The Latin Library; Ammianus Marcellinus, Res gestae XXVII.5.2, text latin, The Latin Library
  3. Chronicon Paschale 284-628 AD, trad. Michael Whitby și Mary Whitby, Liverpool University Press, 1989; The Chronicle of Theophanes Confessor, trad. Cyril Mango și Roger Scott, Oxford, Clarendon Press, 1997.
  4. Institutul Național al Patrimoniului (cIMeC), „Cetatea romană Sucidava (Celeiu)”, Ghidul muzeelor din România, ghidulmuzeelor.cimec.ro; Dumitru Tudor, Sucidava. Une cité daco-romaine et byzantine en Dacie, Bruxelles, Latomus, 1965.
  5. Ioan I. C. Opriș, Alexandru Dan Ionescu, Adrian Constantin Surleanu și colaboratorii, Pons per Danuvium ductus. Date noi despre podul lui Constantin cel Mare dintre Oescus și Sucidava, în Cercetări Arheologice, XXIX/2, Muzeul Național de Istorie a României, București, 2022, p. 631-664 (scanare sonar multifascicul în 2017 și prospecțiune magnetometrică în octombrie 2022; dimensiunile podului și comparația cu podul lui Traian de la Drobeta), https://cercetari-arheologice.ro/wp-content/uploads/2022/12/ca29_2_11_Opris-1.pdf
  6. Primăria Municipiului Pleven, Заснеха основите на Константиновия мост при Улпия Ескус, 7 august 2026 (documentarea bazelor podului de către echipa Muzeului Istoric Regional din Pleven, la nivelul scăzut al Dunării), https://www.pleven.bg/bg/novini/zasneha-osnovite-na-konstantinoviya-most-pri-ulpiya-eskus

✓ Ce știm sigur

  • Podul a fost inaugurat în anul 328 d.Hr. (în jurul datei de 5 iulie), în timpul lui Constantin cel Mare.
  • Lega Oescus (azi Gigen, Bulgaria), pe malul sudic, de Sucidava (azi Celei, Corabia), pe malul nordic.
  • Avea circa 2.437 de metri lungime totală, din care 1.137 de metri peste albia fluviului, după calculele lui Dumitru Tudor; portalul de nord măsura 5,70 metri între picioarele laterale, iar picioarele podului se ridicau la circa 14 metri deasupra nivelului apei.
  • Era construit din picioare de zidărie și suprastructură de lemn.
  • În 367, Valens a trecut Dunărea pe un pod de vase (Ammianus Marcellinus), semn că podul lui Constantin nu mai era în uz.

? Ce rămâne neclar

  • Cât din structură s-a păstrat sub apă și în ce stare sunt fundațiile: scanarea sonar din 2017 și prospecțiunea magnetometrică din 2022 au identificat deocamdată doar posibile urme de picioare.
  • De ce a ieșit podul din uz în jurul anului 367: distrus intenționat, avariat în timpul invaziilor sau lăsat să se degradeze.
  • Numele arhitectului nu este consemnat de izvoarele antice.

Contextul românesc

Capătul nordic al podului se afla pe teritoriul României de azi, la Sucidava, cartierul Celei al orașului Corabia, județul Olt. Așezarea fusese la început un centru al tribului dacic al sucilor. După retragerea aureliană, din anii 270 d.Hr., romanii au ridicat aici o cetate care apăra capul de pod de pe malul stâng, în timp ce Oescus îl păzea pe cel de pe malul drept.

Zidurile romane târzii, cu opt turnuri, se văd și astăzi. Tot la Sucidava se află o bazilică paleocreștină din secolele V-VI și așa-numita „fântână secretă”: o galerie subterană care trece pe sub zidul cetății până la un izvor din afara incintei. Primele cercetări arheologice datează de la începutul secolului XX.

Din datele disponibile, cetatea a fost prădată de huni la mijlocul secolului al V-lea, apoi refăcută, iar în jurul anului 600 garnizoana a părăsit-o definitiv, într-o perioadă de retragere generală a autorității romano-bizantine de la Dunărea de Jos.

Întrebări frecvente

Unde se afla podul lui Constantin cel Mare peste Dunăre?

Podul lega Oescus, lângă satul Gigen din nordul Bulgariei, de Sucidava, pe malul românesc, în actualul cartier Celei al orașului Corabia, județul Olt. Resturile lui stau aproape tot timpul sub apă și ies la vedere doar în perioadele de secetă severă.

Cât de lung era podul lui Constantin cel Mare?

Podul avea o lungime totală de circa 2.437 de metri, dintre care 1.137 de metri treceau peste albia fluviului. Lățimea era de 5,7 metri, iar tablierul se afla la aproximativ 10 metri deasupra apei. Era de peste două ori mai lung decât podul lui Traian de la Drobeta.

Cât timp a funcționat podul lui Constantin?

Podul a fost folosit aproximativ patru decenii după inaugurarea din 328. În anul 367, potrivit lui Ammianus Marcellinus, împăratul Valens a trecut Dunărea pe un pod de vase, semn că podul de zidărie și lemn nu mai funcționa. Cauza scoaterii din uz nu e consemnată.

Cine a cercetat resturile podului în 2026?

O echipă a Muzeului Istoric Regional din Pleven, condusă de arheologul Pavel Popov, a fotografiat și cartografiat fundațiile cu drone. Imaginile au fost publicate pe 6 august 2026.

Acest articol este o adaptare în limba română, cu context suplimentar. Informațiile științifice aparțin autorilor sursei originale. Cum lucrăm la Radar

Coperta cărții Dracula, The True Story Behind the Legend, de Laurentiu D. Dicu
Cartea casei

Povestea întreagă a lui Dracula, pe izvoare

de Laurentiu D. Dicu · 45.000 de cuvinte · în engleză

Cartea urmărește drumul de la Vlad Țepeș, domnul din documente, la contele din roman, cu izvoarele puse cap la cap. O primești întreagă, în PDF, dacă te abonezi la scrisoarea de sâmbătă, sau o cumperi de pe Amazon.

Linkul către Amazon este link de afiliat: dacă cumperi prin el, Historix primește un comision mic, fără niciun cost în plus pentru tine.

Scrisoarea de sâmbătă

Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână

Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism.

Vreau și

Prin abonare primești scrisoarea săptămânală Historix pe adresa de mai sus. Îi trimitem întâi un email de confirmare, iar abonarea începe abia după ce apeși linkul din el. Te poți dezabona oricând, dintr-un clic, din orice email. Politica de confidențialitate.

Urmărește Historix

Istoria, cu dovezi, în fiecare zi pe rețeaua ta preferată.

Laurențiu Dicu Adaptat de Laurențiu Dicu Fondator, editor, pasionat de istorie Vezi pagina autorului →

Mai mult din Radar

Vezi tot →