Sursa originală
Pe scurt
Orașul de jos de la Nimrud, capitala asiriană din nordul Irakului, are 340 de hectare și a fost lăsat în afara cercetării 180 de ani. În campania din 2025, un proiect al Universității din Udine l-a cartat cu imagini de satelit declasificate, dronă, prospecțiune pedestră și magnetometrie, iar rezultatele au apărut în Antiquity pe 26 august 2026.
- 01Orașul de jos de la Nimrud are 340 de hectare și aproape 8 kilometri de fortificații.
- 02A fost lăsat în afara cercetării 180 de ani, cu excepția câtorva clădiri și a campaniilor din 1987-1989.
- 03Campania din 2025 a combinat imagini de satelit declasificate, dronă, prospecțiune pedestră și magnetometrie.
- 04Magnetometria a arătat străzi organizate, cartiere de locuințe și complexe mai mari.
- 05Datele noi pun sub semnul întrebării rolul canalului Patti-Hegalli ca principală sursă de apă a orașului.
Nimrud este săpat din 1845, dar aproape toată cercetarea s-a oprit la acropolă, acolo unde stau palatele, templele și reliefurile care au umplut muzeele. Orașul de jos, 340 de hectare înconjurate de aproape 8 kilometri de fortificații, a rămas neatins 180 de ani. Un proiect al Universității din Udine l-a luat în cercetare, iar primele rezultate, publicate în Antiquity pe 26 august 2026, arată un oraș cu străzi, cartiere și canale care cere rescrierea a ceea ce credeam că știm despre alimentarea cu apă a capitalei.
De ce s-a lucrat doar pe acropolă
Săpăturile lui Austen Henry Layard, începute în 1845, au fixat direcția: palate, temple, clădiri monumentale, opere de artă și inscripții. Aceeași concentrare caracterizează și celelalte capitale neoasiriene, Khorsabad și Ninive, cercetate sistematic în întregul lor abia acum, de echipe internaționale, deseori în cadrul programelor de după distrugerile provocate de ISIS.
Consecința este un dezechilibru de cunoaștere. Datele despre capitalele asiriene vin în primul rând din arhitectura regală și din arta de curte, adică din spațiile legate de rege, iar despre urbanismul asirian și despre populația care nu făcea parte din elită se știe puțin. La Nimrud, singura încercare de a cerceta planul orașului pe teren a fost a lui Paolo Fiorina, între 1987 și 1989, și a fost oprită de primul război din Irak.
Ce face proiectul de la Udine
Proiectul se numește Nimrud Lower Town Archaeological Project și are un avantaj pe care alte capitale nu îl oferă: Nimrud nu a mai fost locuit intens după căderea Imperiului Asirian, în 612 î.Hr., iar orașul de jos a rămas, în cea mai mare parte, neatins. Astăzi terenul este agricol, dar aratul are numai aproximativ 20 de centimetri adâncime, deci afectează doar parțial straturile arheologice.
Al doilea avantaj este durata. Nimrud a fost sediu imperial între 879 și 707 î.Hr., adică aproape două secole, ceea ce permite urmărirea dezvoltării și a declinului unei capitale asiriene pe un interval lung de istorie politică și urbană.
Patru metode puse cap la cap
Punctul de plecare au fost imaginile de satelit declasificate, din misiunile U2, CORONA și HEXAGON, făcute între 1967 și 1974. Ele arătau un peisaj urban structurat, cu fortificații, porți, un sistem de străzi și zone cu locuire densă sau rară, observații semnalate mai întâi de Jason Ur, dar care aveau nevoie de verificare pe teren.
În campania din 2025 s-a făcut mai întâi o hartă topografică nouă, cu GPS diferențial și cu dronă, din care au ieșit o ortofotografie, un model digital al terenului și un plan nou al sitului. A urmat o prospecțiune pedestră intensivă, pe un caroiaj de 40 pe 40 de metri, cu datele strânse într-o bază geospațială.
Rezultatul acestei prospecțiuni este o hartă a ocupării pe faze, de la mileniul al III-lea î.Hr. până în perioada islamică. Locuirea intensă apare în trei etape: asirianul mijlociu, adică aproximativ secolele XIV-XI î.Hr., asirianul nou, din secolul al X-lea până în 612 î.Hr., și perioada postasiriană, între 612 î.Hr. și sfârșitul secolului al IV-lea î.Hr. Prospecțiunea a strâns și material epigrafic, mai ales cărămizi arse cu inscripții, printre care fragmente din cinci prisme diferite ale regilor Sennacherib, care a domnit între 704 și 681 î.Hr., și Assurbanipal, între 668 și 631 î.Hr.
Ultima componentă a fost magnetometria, aplicată în sectoare alese ca să verifice observațiile de pe hartă și de pe teren. Măsurătorile au arătat sisteme de străzi organizate, cartiere de locuințe și complexe mai mari, adică legătura dintre ce se vede la suprafață și ce stă îngropat.
Ce se schimbă
Cea mai concretă corectură privește apa. Datele topografice noi legate de canalul Patti-Hegalli, construit de întemeietorul orașului, Assurnasirpal al II-lea, care a domnit între 883 și 859 î.Hr., arată că sistemul de alimentare cu apă al orașului ar putea avea nevoie de o reevaluare serioasă. Autorii scriu că principala sursă de apă a Nimrudului nu ar fi fost canalul Patti-Hegalli, ci un sistem de canale situat mai la nord.
Ipotezele anterioare despre planul orașului de jos, formulate de Fiorina și de Ur, sunt reanalizate acum într-un cadru mai solid, în care observațiile din imaginile istorice se verifică pe morfologia actuală a terenului și pe distribuția materialului de la suprafață.
Ce nu se știe încă
Reevaluarea sistemului de apă este formulată ca posibilitate, nu ca rezultat: autorii spun că sistemul ar putea cere o reconsiderare substanțială și că un alt sistem de canale ar putea fi sursa principală. Verificarea cere săpătură.
Magnetometria a fost aplicată doar în sectoare alese, nu pe toate cele 340 de hectare, iar interpretarea ei rămâne preliminară. Autorii anunță pentru viitor continuarea prospecțiunii geofizice, cercetări geoarheologice, sondaje țintite și săpături pe suprafețe deschise. Până la acelea, despre cine locuia în cartierele identificate și despre meșteșugurile practicate acolo nu se poate spune nimic precis.
✓ Ce știm sigur
- Nimrud a fost sediu imperial între 879 și 707 î.Hr.
- Orașul nu a mai fost locuit intens după căderea Imperiului Asirian, în 612 î.Hr.
- Prospecțiunea pedestră a folosit un caroiaj de 40 pe 40 de metri.
- Imaginile de satelit folosite provin din misiunile U2, CORONA și HEXAGON, între 1967 și 1974.
- Printre materialele epigrafice strânse sunt fragmente din cinci prisme ale regilor Sennacherib și Assurbanipal.
? Ce rămâne neclar
- Reevaluarea sistemului de alimentare cu apă este formulată ca posibilitate și cere verificare prin săpătură.
- Magnetometria a acoperit doar sectoare alese, iar interpretarea ei este preliminară.
- Cine locuia în cartierele identificate și ce meșteșuguri se practicau acolo nu se poate stabili deocamdată.
- Ipotezele anterioare despre planul orașului sunt în reanaliză, fără concluzii definitive.
Contextul românesc
Subiectul nu are legătură directă cu spațiul românesc, iar studiul nu citează niciun sit de la noi. Metoda, însă, este aceeași cu cea folosită în arheologia românească de astăzi: imagini aeriene vechi, model digital al terenului făcut cu dronă, prospecțiune pedestră pe caroiaj și magnetometrie înainte de a pune târnăcopul. Iar problema de fond, un sit cercetat decenii numai în partea lui spectaculoasă, se recunoaște imediat la noi: la Sarmizegetusa Regia cercetarea s-a concentrat mult timp pe zona sacră, nu pe așezările civile din jur. Cronologic, cele aproape două secole în care Nimrud a fost capitală, 879-707 î.Hr., cad la noi în prima epocă a fierului.
Întrebări frecvente
Ce este Nimrud?
O capitală a Imperiului Asirian, în nordul Irakului de astăzi, întemeiată de Assurnasirpal al II-lea, care a domnit între 883 și 859 î.Hr. A fost sediu imperial între 879 și 707 î.Hr. și a fost săpată începând cu 1845, de Austen Henry Layard.
De ce a fost neglijat orașul de jos?
Fiindcă cercetarea s-a îndreptat de la început spre acropolă, cu palatele, templele și inscripțiile ei. Singura încercare de a studia planul urban pe teren, între 1987 și 1989, a fost oprită de primul război din Irak.
Ce metode a folosit campania din 2025?
Patru, puse cap la cap: imagini de satelit declasificate din misiunile U2, CORONA și HEXAGON, realizate între 1967 și 1974; o hartă topografică nouă cu GPS diferențial și dronă; o prospecțiune pedestră pe caroiaj de 40 pe 40 de metri; și magnetometrie în sectoare alese.
Ce a arătat magnetometria?
Sisteme de străzi organizate, cartiere de locuințe și complexe mai mari, adică legătura dintre materialul de la suprafață și structurile îngropate. Rezultatele sunt preliminare și acoperă doar sectoarele alese, nu toate cele 340 de hectare.
Ce se schimbă despre apa orașului?
Datele topografice noi legate de canalul Patti-Hegalli, construit de Assurnasirpal al II-lea, arată că sistemul de alimentare cu apă ar putea cere o reevaluare serioasă: principala sursă nu ar fi fost acel canal, ci un sistem de canale situat mai la nord.
Acest articol este o adaptare în limba română, cu context suplimentar. Informațiile științifice aparțin autorilor sursei originale. Cum lucrăm la Radar
Povestea întreagă a lui Dracula, pe izvoare
Cartea urmărește drumul de la Vlad Țepeș, domnul din documente, la contele din roman, cu izvoarele puse cap la cap. O primești întreagă, în PDF, dacă te abonezi la scrisoarea de sâmbătă, sau o cumperi de pe Amazon.
Linkul către Amazon este link de afiliat: dacă cumperi prin el, Historix primește un comision mic, fără niciun cost în plus pentru tine.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism.
Laurențiu Dicu
Fondator, editor, pasionat de istorie
Vezi pagina autorului →
