75 de inscripții pentru Asclepius în Dacia romană, dar un singur medic

Provincia Dacia a fost mereu o excepție incomodă pentru cercetătorii care urmăresc cultul lui Asclepius în provinciile dunărene: multe inscripții pentru zeul vindecător, aproape nimic despre medici. O echipă de la Universitatea Masaryk din Brno a reluat problema cu date noi și a măsurat distanțele dintre locurile de cult și locurile unde există dovezi de îngrijire medicală, de veterani și de minerit. Studiul a apărut pe 6 noiembrie 2026 în revista Open Archaeology.

De unde vine problema

În 2021, Tomáš Glomb arătase într-un studiu publicat în PLoS One că, în regiunea dunăreană, inscripțiile care pomenesc medici romani se grupează spațial cu dovezile cultului lui Asclepius. Coeficienții pe provincii mergeau de la 0,36 în Pannonia Superior până la 0,83 în Germania Superior. Dacia ieșea însă din rând: avea o concentrare mare de inscripții latine pentru Asclepius și foarte puține dovezi despre prezența medicilor. Mai exact, o singură inscripție din provincie pomenește un medic, epitaful unui medicus legionis de la Drobeta.

Ce date au folosit

Pentru Asclepius au fost luate 75 de inscripții cu loc de descoperire localizat în Dacia, dintre care trei în greacă, selectate din Epigraphic Database Heidelberg, de tip votiv, dedicatoriu, onorific sau de aclamație. Ca termen de comparație au servit alte trei culturi: Apollo, cu 37 de inscripții, Minerva, cu 34, și Iupiter, cu 340.

Dovezile de îngrijire medicală numără în total 15 puncte: nouă cu instrumente chirurgicale, două cu ștampile de oculist pentru colir, trei băi termominerale cu tratamente atestate epigrafic și inscripția cu medicul. Pentru veterani au fost reținute 58 de inscripții care conțin cuvântul veteranus, fără epitafuri. Prezența militară vine din 232 de inscripții, grupate în 50 de puncte după unirea celor aflate la mai puțin de 3 kilometri unul de altul, din care au rămas 48 după eliminarea celor prea depărtate de un drum. Minele sunt 118, luate din baza de date OXREP a minelor romane, iar așezările miniere 27.

Drumurile vin din setul de date Itiner-e, tăiat în segmente de 100 de metri, iar distanțele s-au măsurat pe rețeaua de drumuri, nu în linie dreaptă. Lucrul s-a făcut în QGIS, cu scripturi în Python.

Ce a ieșit

Prima parte a analizei reface testul din 2021 pentru Dacia, cu dovezile de îngrijire medicală în loc de simpla mențiune a unui medic. Rezultatul: pentru Asclepius, corelația de rang a lui Spearman este 0,59, cu un interval de încredere de 95 la sută între 0,31 și 0,82. Pentru celelalte trei culturi, nimic: 0,08 la Apollo, 0,06 la Minerva, 0,09 la Iupiter, toate cu praguri de semnificație ratate. Autorii scriu limpede că o singură pereche îndeplinește criteriile unui rezultat semnificativ statistic.

Partea a doua adaugă veteranii și mineritul. Concluzia formulată de autori în rezumat este că prezența veteranilor în apropierea infrastructurii medicale atestate din Dacia se corelează pozitiv, în spațiu, cu dovezile de venerare a lui Asclepius, în vreme ce pentru cultele lui Apollo, Minervei și lui Iupiter nu apare nicio corelație semnificativă. După ce se ține seama de densitatea epigrafică, spun ei, iese la iveală o asociere de forță comparabilă între Asclepius și mine.

Siturile despre care este vorba

Apulum, adică Alba Iulia de azi, este locul cel mai greu în ambele seturi: bază a legiunii XIII Gemina, cu 22 de inscripții pentru cultul lui Asclepius în plus față de altarul luat ca exemplu și cu 24 de inscripții care atestă activitate de veteran. La Ulpia Traiana Sarmizegetusa a existat un templu al lui Asclepius, iar la Ampelum, Zlatna de azi, sediul administrației miniere imperiale, o inscripție atestă un alt templu. Alburnus Maior, Roșia Montană, apare drept cea mai importantă așezare minieră a provinciei. Mai sunt pomenite Potaissa, bază a legiunii V Macedonica, Drobeta, cu epitaful medicului, și băile de la Ad Mediam și Aquae, unde veterani au închinat ofrande lui Hercule.

Ce nu se poate afla din asta

Limita cea mai serioasă este cronologia, iar autorii o spun ei înșiși: nu se pot stabili raporturi de timp între mărimile comparate. Intervalele de datare din baza epigrafică sunt adesea mai largi de un secol, de pildă 151-250 sau 107-250 d.Hr. Aproximativ jumătate din inscripțiile pentru Asclepius au o marjă de un secol sau mai mult, și doar vreun sfert intră într-un interval de 50 de ani. Minele și infrastructura medicală sunt datate pur și simplu pe toată durata provinciei.

A doua limită este precizia locului: coordonatele descoperirilor sunt adesea exacte doar până la nivelul unei așezări sau al unui castru. Aproximativ jumătate din dedicațiile pentru Asclepius nu spun nimic despre statutul social al celui care le-a pus, iar doar opt din cele 75, adică 11 la sută, pomenesc un grad militar, o comandă sau calitatea de veteran, două dintre ele veterani.

A treia limită ține de natura metodei. O corelație de rang arată că două lucruri se găsesc aproape unul de altul, nu care l-a produs pe celălalt, iar lanțul de cauze propus de autori este, cum recunosc ei, o interpretare sprijinită pe cunoașterea istorică, nu un rezultat al calculului. Cele 15 puncte cu dovezi medicale sunt puține, ceea ce limitează puterea statistică, iar veteranii puneau probabil mai multe inscripții decât minerii, deci o parte din semnalul lor poate veni din obiceiul de a scrie pe piatră, nu din credință.