O mină de cupru din Spania, datată 1350-750 î.Hr., și 11 bronzuri scandinave

Până acum, mineritul de cupru din epoca bronzului târziu în Peninsula Iberică se sprijinea pe 11 datări, provenite din cinci mine. Un studiu publicat în revista Antiquity pe 26 octombrie 2026 adaugă singur 17 datări noi, toate de la mina de la Las Minillas, lângă Granja de Torrehermosa, în provincia Badajoz. Rezultatul: cea mai mare mină de cupru din epoca bronzului târziu săpată până acum în Iberia, cu o exploatare între aproximativ 1350 și 750 î.Hr.

Cât de mare era mina

Filonul de cupru de la Las Minillas se întinde pe aproximativ 300 de metri. Tranșeele de exploatare au între 2 și 4 metri lățime, iar lucrările coboară până la 8,2 metri, adâncime la care au fost prelevate eșantioane de cărbune. La baza unei tranșee, concentrările de cărbune arată că roca era crăpată cu focul, o tehnică bine documentată în mineritul preistoric.

Au fost inventariate 892 de unelte de piatră, dintre care 735 sunt ciocane cu șanț, de același tip cu cele de la Chinflón și de la alte mine din epoca bronzului. Identificarea de picături de cupru, de zguri nodulare și a unei structuri pirotehnologice, posibil un cuptor, arată că aici se făcea și reducerea minereului.

Trei zone, două cronologii diferite

Studiul separă limpede trei zone funcționale. Nouă eșantioane din tranșeea de exploatare și opt din zona de locuire dau datări care se întind pe aproximativ 1350-750 î.Hr., adică epoca bronzului târziu, confirmate și de câteva fragmente de ceramică lucrată cu mâna și lustruită.

Zona metalurgică, însă, a dat cu totul altceva. Cele cinci eșantioane de cărbune de acolo sunt mai recente: patru din perioada romană, secolele II-IV d.Hr., și unul din perioada islamică, 1023-1158 d.Hr. O datare prin luminescență a unui fragment de lut înroșit, posibil perete de cuptor, a dat 2,72 plus sau minus 0,27 mii de ani. Autorii nu atribuie deci structura respectivă epocii bronzului, deși ceramica de pe suprafață sugerase inițial asta. În zona aceea s-au colectat și prelucrat integral, în 2022, aproximativ 300 de kilograme de zgură.

Legătura cu Scandinavia

Partea care a făcut subiectul interesant pentru presă este analiza izotopilor de plumb. Semnăturile minereurilor de la Las Minillas cad în afara suprapunerii cunoscute dintre minele spaniole și cele din Trentino Alto Adige, din Alpii italieni, și se deosebesc și de minereurile din Sardinia.

Comparate cu datele de la peste 300 de obiecte de bronz din epoca bronzului târziu din Scandinavia, 11 piese de tipuri diferite ies consistente cu minereurile, zgurile și picăturile de metal de la Las Minillas, atât izotopic, cât și chimic. Șapte dintre cele 11 se datează în intervalul 900-700 î.Hr., care corespunde ultimei faze de exploatare a minei. Două se datează însă în 700-500 î.Hr., adică după încetarea exploatării.

Ce susțin autorii și cât de tare

De aici autorii propun o rută maritimă atlantică pentru cuprul iberic, ca alternativă la drumurile central-europene. Formularea lor este însă prudentă: este un model, nu un fapt dovedit, iar ei cer mai multe datări și mai multe analize chimice, fiindcă numeroase mine iberice încă nu au vârste clare.

Cifrele de producție arată de ce prudența e justificată. Estimările pentru Las Minillas merg de la 738 de tone de cupru, în varianta optimistă, la 197 de tone în varianta prudentă, cu un minim de 49 de tone. Pentru comparație, Great Orme, cea mai mare mină preistorică din Țara Galilor, e estimată între 202 și 756 de tone pentru intervalul 1600-1400 î.Hr., iar districtul Mitterberg, din Austria, la aproximativ 23.000 de tone între circa 1700 și 1300-1200 î.Hr. Las Minillas e deci de ordinul lui Great Orme, nu al Mitterbergului.

Argumentul autorilor nu stă însă într-o singură mină. Sudul Iberiei are peste 100 de mine preistorice care ar fi putut fi exploatate în epoca bronzului târziu, iar deocamdată doar șase, Las Minillas inclusă, sunt datate sigur în această perioadă. Dacă multe dintre ele funcționau în același timp, producția cumulată ar putea rivaliza cu alte districte mari, dar asta nu este stabilit.

Ce nu se știe încă

• Dacă cuprul iberic ajungea în nord pe mare, pe rutele atlantice, sau pe alte drumuri; autorii numesc explicit ipoteza un model.
• Câte dintre cele peste 100 de mine din sudul Iberiei erau active în epoca bronzului târziu.
• De ce două dintre cele 11 bronzuri scandinave se datează după încetarea exploatării la Las Minillas.
• Cărei epoci aparține structura pirotehnologică din zona metalurgică, dată fiind contradicția dintre ceramică și datările radiocarbon.
• Cât din cele aproximativ 300 de kilograme de zgură colectate ține de epoca bronzului și cât de perioadele romană și islamică.