La 5 noiembrie, calendarul ortodox prăznuiește pe Sfinții Mucenici Galaction și Epistimia din Emesa Feniciei, pe cinci apostoli dintre cei șaptezeci, între care Lin, și pe un șir de mucenici din Cezareea Palestinei, pomeniți de Eusebiu. În istoria românilor, ziua însemnează uciderea lui Despot Vodă pe câmpul Areni, în 1563, începutul tiparului Bibliei lui Șerban Cantacuzino, în 1687, și răscoala lui Horea ajunsă la Deva, în 1784.
Sinaxar
Sfinții pomeniți în această zi, așezați în istoria lor.
Cum citim Sinaxarul: viețile sfinților au fost scrise pentru credincioși, de multe ori la mult timp după evenimente, și păstrează felul de a povesti al vremii lor. Aici le punem în contextul istoric: cine a fost fiecare, unde și când a trăit, de ce a fost persecutat sau cinstit și când a fost trecut în rândul sfinților. Spunem deschis ce se sprijină pe documente și ce ne-a rămas doar prin tradiție.
Sfinții Mucenici Galaction și Epistimia
Tradiție, fără izvoare contemporaneCadrul povestirii este unul real. Emesa, azi Homs în Siria, era oraș al provinciei romane Fenicia, pe drumul dintre Damasc și Antiohia. Deciu, împărat din 249 până în 251, a dat cel mai devreme edict de persecuție cu aplicare în tot imperiul: fiecare locuitor trebuia să aducă jertfă zeilor și să primească dovadă scrisă pentru asta, iar cei care refuzau erau judecați de autoritatea locală. Sinaxarul numește și pe cel care judecă, Secund, conducătorul Emesei. Până aici totul se potrivește cu ce se știe despre domnia lui Deciu. Partea care nu se potrivește este tocmai cea pe care povestirea o pune în centru: cele două mănăstiri din Muntele Publion, una de călugări și una de maici, în care cei doi logodnici s-ar fi retras. Mănăstirile de obște, cu stareț și cu sobor, se ivesc abia din jurul anului 320, în Egiptul de Sus, și se răspândesc în Siria și Palestina în veacul al IV-lea. În anii 250 ele nu existau. Asta nu desființează pomenirea, dar arată că povestirea a fost pusă în scris mult mai târziu decât faptele, de cineva care își imagina veacul al III-lea cu rânduielile veacului său.
Ce spun izvoarele: Persecuția lui Deciu și orașul Emesa sunt documentate de izvoare contemporane. Episodul însă se cunoaște numai din Sinaxar: numele părinților, Clitofont și Levkipia, bătrânul Onufrie, botezul în râul Chefis, slujitorul Evtolmie și vârstele date, 30 de ani pentru Galaction și 16 pentru Epistimia, nu apar în niciun izvor din veacul al III-lea. Cadrul monahal al povestirii este anacronic, fiindcă mănăstirile de obște apar cu aproape șaptezeci de ani mai târziu.
Canonizare: Pomenire veche, dinainte de rânduiala canonizărilor. Data și autoritatea nu apar în sursele consultate.
Sfinții Apostoli Ermeu, Lin, Gaie, Filolog și Patrova, dintre cei șaptezeci
Parțial documentatNumele acestea nu vin din Sinaxar, vin din Noul Testament, și asta le dă o bază pe care puțini sfinți ai zilei o au. În capitolul 16 al Epistolei către Romani, Pavel trimite închinăciune lui Ermeu și lui Patrova, iar câteva rânduri mai jos lui Filolog. Gaie este pomenit tot acolo ca gazdă a apostolului, și încă în Epistola întâi către Corinteni. Lin apare în Epistola a doua către Timotei, la sfârșit, între cei care trimit salutări din Roma. Până aici avem text, nu tradiție. Ce se adaugă pe deasupra e de altă natură: Irineu din Lyon, la sfârșitul veacului al II-lea, și apoi Eusebiu din Cezareea îl arată pe Lin ca întâiul episcop al Romei după apostoli, cu o păstorie pusă îndeobște între anii 67 și 79. Listele propriu-zise ale celor șaptezeci, cu scaune și sfârșituri pentru fiecare nume, sunt însă alcătuiri de veacurile al VII-lea și al VIII-lea, puse sub numele unor autori mai vechi. Deci numele sunt din veacul I, biografiile nu.
Ce spun izvoarele: Numele sunt atestate în Noul Testament, ceea ce este o bază tare. Despre viețile lor, în schimb, izvoarele din veacul I nu spun nimic: nici unde au propovăduit, nici cum au sfârșit. Pentru Lin avem în plus mărturia lui Irineu și a lui Eusebiu despre scaunul Romei, ceea ce îl așază mai bine documentat decât pe ceilalți patru. Listele celor șaptezeci de apostoli sunt târzii și nu se potrivesc între ele.
Canonizare: Pomenire apostolică, dinainte de orice rânduială de canonizare. Biserica Romano-Catolică îl prăznuiește pe Lin la 23 septembrie, nu la 5 noiembrie.
Sfântul Mucenic Domnin
Documentat istoricDomnin este unul dintre puținii sfinți ai zilei despre care avem mărturia unui martor contemporan. Eusebiu, episcop al Cezareei Palestinei și el însuși de față în oraș în anii aceia, îl descrie în lucrarea sa Despre martirii din Palestina: un bărbat tânăr, înalt, priceput în meșteșugul doctoricesc, cunoscut tuturor mărturisitorilor din vremea lui. Eusebiu precizează și cadrul: anul al cincilea al persecuției, cu Urban guvernator al Palestinei, iar ziua este cea întâi a lunii Teșri de pe urmă, adică a lunii care în calendarul siriac răspunde lui noiembrie. Persecuția începuse în februarie 303, deci anul al cincilea cade în 307-308. Domnin trecuse mai înainte prin osânda minelor de aramă, iar pentru statornicia lui a fost dat focului. Potrivirea de zile și de pedeapsă explică de ce pomenirea lui a rămas la începutul lui noiembrie: aici Mineiul nu repetă o legendă, ci păstrează ecoul unei zile anume de judecată, descrisă de cineva care era acolo.
Ce spun izvoarele: Izvorul este Eusebiu din Cezareea, martor contemporan, care dă anul persecuției, numele guvernatorului, orașul și luna. Mineiul reține numai felul morții, prin foc, ceea ce se potrivește exact cu textul lui Eusebiu. Ziua de 5 noiembrie nu apare la Eusebiu, care scrie ziua întâi a lunii Teșri de pe urmă; potrivirea de lună este sigură, potrivirea de zi nu.
Canonizare: Pomenire veche, dinainte de rânduiala canonizărilor. Data nu apare în sursele consultate.
Sfinții Mucenici Timotei, Teofil și Teotim
Documentat istoricMineiul spune despre ei doar atât: că au sfârșit uciși de pumni. Formularea pare ciudată până când se citește izvorul. Eusebiu, povestind aceeași zi de judecată în care a fost osândit Domnin, scrie că judecătorul a dat peste trei tineri frumoși la stat și viteji la suflet și, ca să aibă din ce să se desfete, i-a trimis la ludus, adică la școala de luptători. Acolo oamenii erau puși să se bată cu pumnii și cu mănușa de luptă, până la moarte, pentru petrecerea privitorilor. Deci pedeapsa pe care Mineiul o rezumă în trei vorbe este una romană bine știută, iar numărul se potrivește: trei tineri. Cadrul este același, Cezareea Palestinei, anul al cincilea al persecuției, guvernatorul Urban, în luna care răspunde lui noiembrie. Partea care nu se poate verifica este chiar numele: Eusebiu nu îi numește pe cei trei tineri. Numele Timotei, Teofil și Teotim vin din tradiția de mai târziu.
Ce spun izvoarele: Pedeapsa, numărul și ziua se verifică la Eusebiu, martor contemporan. Numele celor trei nu: Eusebiu îi lasă nenumiți. Un Teofil apare la el, dar în alt capitol și în alt an, între cei opt pătimitori împreună cu Pamfil, în anul al șaptelea al persecuției, deci nu se poate pune aici fără rezervă.
Canonizare: Pomenire veche, dinainte de rânduiala canonizărilor. Data nu apare în sursele consultate.
Sfântul Mucenic Doroteu presbiterul
Documentat istoricȘi aici Mineiul păstrează numai felul morții: a fost dat fiarelor. Eusebiu, în șirul aceleiași zile, scrie că judecătorul, după cei trei tineri, a dat un bătrân cucernic și alese să fie mâncat de fiare. Osânda la fiare, damnatio ad bestias, era una dintre pedepsele capitale ale dreptului roman, rezervată celor fără cetățenie sau socotiți vinovați de necinstirea zeilor, și se executa în arenă, ca spectacol public. Cezareea Palestinei avea amfiteatrul ei, ridicat încă din vremea lui Irod, deci locul faptei se poate arăta pe teren. Rangul de presbiter, adică de preot, pe care Mineiul i-l dă, nu apare la Eusebiu, care spune doar bătrân cucernic. Este cu putință ca tradiția de mai târziu să fi lămurit cine era bătrânul acela, dar la fel de cu putință este să îl fi confundat cu un alt Doroteu, preot al Cezareei, pomenit de Eusebiu în Istoria bisericească.
Ce spun izvoarele: Felul morții și ziua se verifică la Eusebiu. Numele și rangul de presbiter nu: izvorul contemporan vorbește de un bătrân cucernic, fără nume. Lipsa aceasta se spune aici, fiindcă pe ea se sprijină toate celelalte amănunte care circulă despre el.
Canonizare: Pomenire veche, dinainte de rânduiala canonizărilor. Data nu apare în sursele consultate.
Sfinții Mucenici Evpsihie și Carterie
Documentat istoricMineiul scrie, cu ocolire, că li s-au tăiat părțile cele ascunse. Eusebiu spune lucrul limpede: în aceeași înșiruire de osânde, judecătorul a poruncit ca unii să fie castrați și făcuți fameni. Pedeapsa nu era o cruzime la întâmplare, ci avea un rost în legea romană târzie: schilodirea scotea omul din rândul celor cu drepturi deplinе și îl însemna pe viață, iar mutilarea era folosită și ca osândă la munca silnică. Pe cei schilodiți astfel îi aștepta de regulă trimiterea la mine, nu moartea de îndată, și tocmai de aceea Mineiul îi pomenește ca mucenici fără să arate locul sfârșitului. Cadrul rămâne cel al zilei: Cezareea Palestinei, anul al cincilea al persecuției, guvernatorul Urban, luna care răspunde lui noiembrie. Numele Evpsihie și Carterie nu apar la Eusebiu, care nu îi numește pe cei schilodiți.
Ce spun izvoarele: Pedeapsa și ziua se verifică la Eusebiu, martor contemporan. Numele celor doi nu, și nici numărul lor: Eusebiu scrie la plural, fără să spună câți. Locul și anul morții lor nu se cunosc din izvoarele consultate, iar Mineiul nu le dă.
Canonizare: Pomenire veche, dinainte de rânduiala canonizărilor. Data nu apare în sursele consultate.
Sfântul Mucenic Silvan
Documentat istoricSilvan este cel mai bine documentat dintre sfinții zilei, și totodată cel la care pomenirea de 5 noiembrie trebuie citită cu grijă. Eusebiu îi dă viața pe îndelete: era din Gaza, ostaș vechi lăsat la vatră, om blând, apoi preot al bisericii din Gaza. A trecut prin trei judecăți, la a treia fiind trimis la minele de aramă, și acolo, în surghiun, a fost făcut episcop. Minele de la Phaeno, în Idumeea, la sud de Marea Moartă, erau exploatare a statului roman, iar trimiterea acolo, ad metalla, era osândă pe viață. În anul al optulea al persecuției, adică 310-311, a venit poruncă să fie uciși toți cei din mine slăbiți de bătrânețe sau de boală: patruzeci de mărturisitori au fost tăiați cu sabia într-o singură zi, iar căpetenia lor era Silvan. Eusebiu dă și ziua: a patra a lunii Iyar, adică în mai, nu în noiembrie. Ce cade în noiembrie, la anul al cincilea, este altceva: osândirea la minele de la Phaeno a celor din jurul lui Silvan, pe când el însuși era încă în viață.
Ce spun izvoarele: Viața, locul, rangul și felul morții se verifică la Eusebiu, martor contemporan, cu an și cu zi. De aici însă iese o nepotrivire care trebuie spusă: Eusebiu pune moartea lui Silvan în luna Iyar, adică în mai, a anului al optulea al persecuției, în vreme ce pomenirea de 5 noiembrie se leagă de ziua din anul al cincilea în care cei din jurul lui au fost trimiși la mine. Mineiul a strâns într-o singură pomenire două momente pe care izvorul le ține despărțite de vreo trei ani.
Canonizare: Pomenire veche, dinainte de rânduiala canonizărilor. Data nu apare în sursele consultate.
Sfântul Mucenic Pamfil
Parțial documentatAici este nevoie de o lămurire, fiindcă numele acesta este cel mai des încurcat din toată ziua. Mineiul spune despre Pamfilul de la 5 noiembrie doar că a fost strujit, adică sfâșiat cu unghiile de fier, și că a sfârșit închis în temniță. Cel care îi vine îndată în minte cititorului este însă altul: Pamfil, preotul Cezareei, dascălul lui Eusebiu și ziditorul bibliotecii de acolo, omul de la care Eusebiu și-a luat chiar numele de Pamfilou. Acela a pătimit în anul al șaptelea al persecuției, adică în 309, împreună cu alți șapte, și este prăznuit la 16 februarie, nu la 5 noiembrie. Eusebiu îi închină un capitol întreg și o lucrare deosebită, iar moartea lui a fost prin sabie, nu în temniță. Pamfilul de astăzi rămâne, prin urmare, un mărturisitor din aceeași persecuție și din aceeași parte de lume, dar despre care nu avem decât cele două vorbe ale Mineiului.
Ce spun izvoarele: Cadrul, persecuția lui Dioclețian în Palestina, este bine documentat de Eusebiu. Despre acest Pamfil anume, în schimb, nu avem nici anul, nici locul, nici vreo altă știre în afara celor două vorbe din Minei. Confuzia cu Pamfil, preotul Cezareei, pomenit la 16 februarie, este cea mai răspândită greșeală a zilei și se vede și în calendare tipărite; cei doi nu se pot socoti una, fiindcă izvorul dă pentru cel din februarie alt an, alt grup și alt fel de moarte.
Canonizare: Pomenire veche, dinainte de rânduiala canonizărilor. Data nu apare în sursele consultate.
Sfântul Grigorie, Arhiepiscopul Alexandriei
Tradiție, fără izvoare contemporaneMineiul îl arată mărturisind cinstirea icoanelor înaintea împăratului Leon, iar asta îl așază într-un cadru istoric limpede și bine documentat: iconoclasmul bizantin. Lupta împotriva icoanelor are două valuri. Cel întâi îl pornește Leon al III-lea Isaurul, care din 726 ia măsuri împotriva icoanelor, și se încheie la Sinodul al VII-lea de la Niceea, în 787, care restatornicește cinstirea lor. Cel de-al doilea îl pornește Leon al V-lea Armeanul, în 815, și se stinge în 843, la praznicul numit de atunci Duminica Ortodoxiei. Deci numele Leon îngăduie două citiri, la mai bine de optzeci de ani una de alta, iar Mineiul nu spune care. Mai greu de potrivit este titlul. Alexandria trece sub stăpânire arabă în 641, iar patriarhul ei nu mai era pus de împăratul de la Constantinopol și nu mai cădea sub poruncile lui. Un arhiepiscop al Alexandriei care stă de vorbă cu împăratul bizantin despre icoane este cu putință, dar numai ca oaspete sau ca pribeag, nu ca supus.
Ce spun izvoarele: Cadrul, iconoclasmul bizantin și cei doi împărați cu numele Leon, este bine documentat. Persoana nu: sursele consultate nu dau nici anii lui, nici care Leon este cel din fața lui, nici cum se potrivește un arhiepiscop al Alexandriei de după cucerirea arabă cu o înfățișare la curtea din Constantinopol. Golul acesta se spune aici fiindcă el atinge chiar miezul pomenirii. Nu trebuie confundat nici cu Sfântul Grigorie Decapolitul, prăznuit la 20 noiembrie, nici cu Grigorie Luminătorul al armenilor.
Canonizare: Pomenire veche, dinainte de rânduiala canonizărilor. Data nu apare în sursele consultate.
Sfinții Mucenici Castor și Agatanghel
Tradiție, fără izvoare contemporaneDespre cei doi, Mineiul nu spune decât că au sfârșit prin sabie. Osânda cu sabia, decapitarea, era în dreptul roman pedeapsa capitală cea mai puțin înjositoare și se dădea de obicei cetățenilor romani, pe când arderea, fiarele și minele cădeau asupra celor fără cetățenie. Din acest singur amănunt se poate bănui, cu rezervă, un cadru roman și o așezare socială, dar nimic mai mult: nici anul, nici orașul, nici împăratul. Se cuvine spus limpede că amândouă numele sunt purtate și de alți sfinți mai cunoscuți, prăznuiți în alte zile, iar literatura de calendar le amestecă des. Pomenirea de astăzi vine din șirul adăugat din Minei, acolo unde ziua strânge, în câteva vorbe, mărturisitori ale căror vieți nu s-au păstrat.
Ce spun izvoarele: Nu avem pentru ei nici an, nici loc, nici izvor în afara Mineiului. Lipsa este totală și se scrie aici ca lipsă, nu se umple cu presupuneri: singurul lucru pe care îl dă izvorul este felul morții. Apropierea de cadrul roman, pe temeiul pedepsei cu sabia, este o deducție, nu o știre de izvor.
Canonizare: Pomenire veche, dinainte de rânduiala canonizărilor. Data nu apare în sursele consultate.
Tradițiile zilei
Pentru 5 noiembrie, culegerile clasice de folclor nu consemnează niciun obicei al zilei. Am căutat în Simion Florea Marian, Sărbătorile la români, volumele I și II, în Elena Niculiță-Voronca, Datinele și credințele poporului român, volumele I și II, în Tudor Pamfile, Sărbătorile la români. Crăciunul, 1914, și în volumele cele mai bogate pe calendar din Anuarul Muzeului Etnografic al Moldovei. Nici numele Galaction, nici Epistimia, nici ziua de 5 noiembrie nu apar legate de vreo datină. Dacă pe internet circulă un obicei pus pe ziua aceasta, el nu se găsește în culegerile de mai sus.
Golul acesta nu este o scăpare a culegătorilor, ci felul în care calendarul popular este construit. El nu însemnează fiecare zi, ci se sprijină pe câteva repere mari, iar zilele dintre ele rămân zile de rând. În preajma lui 5 noiembrie reperele sunt Sâmedrul, la 26 octombrie, hotarul de toamnă al anului pastoral, apoi Arhanghelii, la 8 noiembrie, iar îndată după aceea Filipii de toamnă. Tocmai cu Filipii se face încurcătura cea mai des întâlnită: ei nu încep la 5 noiembrie. Marian, într-o notă din Sărbătorile la români, citează un răspuns cules de Grigore Tocilescu și tipărit în Revista pentru istorie, arheologie și filologie, anul II, volumul III, București, 1884, la pagina 388, unde se spune limpede că Filipii se țin de la 10 noiembrie, șapte la număr, trei înainte de lăsatul de sec și restul în post, iar la 21 noiembrie, în ziua Intrării în biserică, este Filipul cel șchiop. Deci 5 noiembrie cade înaintea Filipilor, nu în ei. La fel, oprirea de la tors pentru ca lupii să nu se adune la casă, pe care Niculiță-Voronca o culege în Bucovina, este legată de Filipi și de Sfântul Andrei, nu de ziua aceasta.
- Culegere etnograficăSimion Florea Marian, Sărbătorile la români. Studiu etnografic, vol. I, ediție îngrijită de Iordan Datcu, Editura Fundației Culturale Române ↗
- Culegere etnograficăElena Niculiță-Voronca, Datinele și credințele poporului român, vol. I ↗
- Culegere etnograficăElena Niculiță-Voronca, Datinele și credințele poporului român, vol. II ↗
- Culegere etnograficăTudor Pamfile, Sărbătorile la români. Crăciunul, 1914 ↗
Cislegile de toamnă, cel din urmă răstimp de dulce înainte de postul Crăciunului
Ziua de 5 noiembrie cade în cislegile de toamnă, răstimpul dintre postul Adormirii Maicii Domnului și postul Crăciunului. Niculiță-Voronca așază rânduiala anului în patru posturi, câte unul pe fiecare vreme a anului, și spune că după fiecare post urmează cislegi, când se poate mânca carne, se pot face nunți și se poate petrece. Cislegile acestea se închid la 15 noiembrie, când intră postul Crăciunului, care, scrie ea, ține aproape șase săptămâni. De aici vine rostul zilelor de acum: sunt cele din urmă zile bune de nuntă, după ce s-a strâns de pe câmp și înainte ca postul să închidă petrecerile până la Crăciun. Tot în răstimpul acesta, spune ea, femeile din Moldova se apucă de tors, când încep a se înroși călinele, și torc toate cislegile și tot postul până la Crăciun, cu o singură oprire, aceea a Filipilor.
Știi o tradiție legată de ziua asta, din satul sau din familia ta? Povestește-ne.
Pe 5 noiembrie, în istoria României
-
1563
Despot Vodă, adică Ioan Iacob Heraclid, domn al Moldovei din noiembrie 1561, este ucis pe câmpul Areni, lângă Suceava, după un asediu de câteva luni în care cetatea i-a fost silită să deschidă porțile lui Ștefan Tomșa. Izvoarele spun că a fost lovit cu buzduganul, de mâna lui Tomșa, iar capul i-a fost trimis la Constantinopol. Cu el se stinge și singura încercare de a face loc Reformei în Moldova, împreună cu școala pe care o ridicase la Cotnari.
-
1687
Începe, în tipografia Mitropoliei din București, tiparul Bibliei care va rămâne cunoscută drept Biblia de la București sau Biblia lui Șerban Cantacuzino, prima tălmăcire întreagă a Scripturii în limba română. Lucrarea se întinde peste un an: un prim tiraj era gata în septembrie 1688, în viața lui Șerban Cantacuzino, iar foaia de la sfârșitul cărții dă încheierea tiparului la 10 noiembrie 1688, deja sub Constantin Brâncoveanu.
-
1761
Se dă, din porunca lui Grigore Ioan Callimachi voievod, documentul de hotărnicie a satului Crasna de pe apa Sirețelului, din ținutul Sucevei, cerut de egumenul Pahomie și de soborul mănăstirii Putna, fiindcă moșiile mănăstirii fuseseră împresurate de megieși. Actul pomenește și dania mai veche a lui Filotei, episcopul Hușilor, călugăr cu postrig la Putna, întărită prin două ispisoace domnești de mai înainte.
-
1784
Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan, pornită la începutul lui noiembrie în Munții Apuseni, ajunge la marginea Devei, dar încercarea de a lua orașul dă greș. Șase zile mai târziu, nobilimii adăpostite în cetate i se trimite un ultimatum pus pe numele lui Horea; istoricii au arătat însă că textul nu putea fi scris de căpeteniile răscoalei, care nici nu se aflau în zonă, nici nu știau carte.
-
1828
Se naște Mihail Dumba, antreprenor, bancher și filantrop din Viena, de neam aromân, una dintre figurile diasporei aromâne din Imperiul Habsburgic.
-
1838
Se naște Mihail Bejan, jurist și cărturar român, deputat în Dieta Ungariei, dintre cei care au purtat cauza românilor ardeleni pe cale parlamentară.
-
1871
Se naște Husik Zohrabian, viitor episcop al Bisericii Armene din România, păstor al unei comunități așezate în orașele românești de veacuri.
-
1880
Se naște la Pașcani Mihail Sadoveanu, scriitorul care va da literaturii române Baltagul, Frații Jderi și Zodia Cancerului, și care va face din cronica moldovenească materie de roman.
-
1935
Se naște Radu Selejan, scriitor român, inginer de mine la Sibiu, autor de poezie și de proză despre lumea minerilor.
-
1942
Se naște Mihai Sin, prozator și eseist român din generația afirmată în anii șaptezeci, cunoscut pentru romanele sale de analiză morală.
-
1956
Moare Maria Filotti, actriță și directoare de teatru, una dintre marile interprete ale scenei românești din prima jumătate a veacului al XX-lea; teatrul din Brăila îi purta numele.
-
1977
Se naște Mihai Covaliu, scrimer, campion olimpic la sabie individual la Sydney, în 2000, și mai târziu președinte al Comitetului Olimpic și Sportiv Român.
-
1984
Moare Ștefan Bârsănescu, pedagog și eseist, membru corespondent al Academiei Române, cercetător al istoriei școlii românești și al vechii Academii Domnești din Iași.
-
1999
Moare Radu G. Țeposu, critic literar și eseist, autorul unei istorii a prozei românești de după 1980 care a rămas una dintre lecturile de temei ale criticii generației sale.
-
2010
Moare Adrian Păunescu, poet, prozator, jurnalist și om politic, o figură din cele mai dezbătute ale culturii românești recente, legată mai ales de Cenaclul Flacăra.
Pe 5 noiembrie, în lume
-
1370
Moare la Cracovia Cazimir al III-lea cel Mare, rege al Poloniei din 1333, iar tronul trece la nepotul său de soră, Ludovic cel Mare al Ungariei. Unirea celor două coroane în aceeași mână atinge direct spațiul românesc, fiindcă Moldova de la începuturile ei se așeza chiar între aceste două puteri.
-
1556
Oștile mogulilor, sub Bayram Khan, ies învingătoare din a doua bătălie de la Panipat și restatornicesc stăpânirea Marilor Moguli în nordul Indiei.
-
1605
Este prins Guy Fawkes, împreună cu cei care uneltiseră cu el, în pivnițele Parlamentului de la Londra, unde pregătiseră praful de pușcă menit să arunce în aer clădirea cu regele Iacob I și cu toți parlamentarii înăuntru. Ziua a rămas sărbătoare în Marea Britanie.
-
1688
Wilhelm de Orania debarcă la Brixham, în sudul Angliei, cu flota olandeză, pornind șirul de fapte cunoscut drept Revoluția Glorioasă, care îl va îndepărta de pe tron pe Iacob al II-lea.
-
1720
Se încheie la Constantinopol tratatul de pace numit și Pacea Veșnică între Rusia și Imperiul Otoman, care întărește înțelegerea de la Adrianopol din 13 iunie 1713. Șirul acesta de tratate vine după campania de la Prut din 1711, cea care a pus capăt domniei lui Dimitrie Cantemir în Moldova.
-
1757
În Războiul de Șapte Ani, Frederic cel Mare înfrânge la Rossbach oștile unite ale Franței și ale Sfântului Imperiu Roman.
-
1828
Expediția franceză din Moreea se încheie, cu plecarea celor din urmă oști otomane din Peloponez, în Războiul de Independență al Greciei.
-
1879
Moare James Clerk Maxwell, fizicianul care a strâns electricitatea, magnetismul și lumina într-un singur set de ecuații, temelia fizicii de mai târziu.
-
1911
Italia anexează Tripolitania și Cirenaica, după ce declarase război Imperiului Otoman, pas care slăbește și mai mult stăpânirea otomană la Marea Mediterană.
-
1914
Franța și Imperiul Britanic declară război Imperiului Otoman, iar Marea Britanie anexează în aceeași zi insula Cipru, care fusese parte a acelui imperiu.
-
1916
Împărații Germaniei și ai Austro-Ungariei dau Actul din 5 noiembrie, prin care proclamă un Regat al Poloniei sub ocrotirea lor. Actul este lămuritor pentru felul în care Puterile Centrale făgăduiau state naționale în Europa de Est în chiar anii în care România intrase în război.
-
1930
Hidroavionul german Dornier Do X, cel mai mare și mai greu aparat de zbor al vremii, pornește de la Lacul Constanța în întâiul său zbor de arătare spre Amsterdam.
-
2013
India lansează Mars Orbiter Mission, întâia sa sondă interplanetară, care va intra pe orbita planetei Marte în septembrie 2014.
Întrebări frecvente
Ce sfinți sunt pe 5 noiembrie?
Calendarul ortodox prăznuiește la 5 noiembrie pe Sfinții Mucenici Galaction și Epistimia, din Emesa Feniciei. Mineiul adaugă pe Sfinții Apostoli Ermeu, Lin, Gaie, Filolog și Patrova, dintre cei șaptezeci, apoi pe mucenicii Domnin, Timotei, Teofil, Teotim, Doroteu, Evpsihie, Carterie, Silvan și Pamfil, pe Sfântul Grigorie, arhiepiscopul Alexandriei, mărturisitor al icoanelor, și pe Sfinții Castor și Agatanghel.
Ce s-a întâmplat pe 5 noiembrie în istoria României?
Trei fapte vechi se leagă de ziua aceasta. În 1563, Despot Vodă este ucis pe câmpul Areni, lângă Suceava, de Ștefan Tomșa. În 1687 începe la București tiparul Bibliei lui Șerban Cantacuzino, întâia tălmăcire întreagă a Scripturii în românește. În 1761 se dă hotărnicia satului Crasna pentru mănăstirea Putna. În 1784, răscoala lui Horea ajunge la marginea Devei. În 1880 se naște Mihail Sadoveanu.
Ce obiceiuri populare se țin pe 5 noiembrie?
Niciunul anume. Culegerile clasice, Marian, Niculiță-Voronca și Pamfile, nu consemnează pentru 5 noiembrie nicio datină a zilei. Ziua cade în cislegile de toamnă, răstimpul de dulce dintre postul Adormirii și postul Crăciunului, socotit vremea nunților după strânsul din câmp. Reperele apropiate sunt Sâmedrul, la 26 octombrie, Arhanghelii, la 8 noiembrie, și intrarea în postul Crăciunului, la 15 noiembrie.
Se țin Filipii pe 5 noiembrie?
Nu. Filipii de toamnă încep la 10 noiembrie. Marian citează un răspuns cules de Grigore Tocilescu și tipărit în 1884, potrivit căruia Filipii se țin șapte, de la 10 noiembrie, trei înainte de lăsatul de sec și ceilalți în post, iar la 21 noiembrie, de Intrarea în biserică, este Filipul cel șchiop. Oprirea de la tors, ca să nu se adune lupii la casă, ține de Filipi și de Sfântul Andrei, nu de 5 noiembrie.
Sfântul Pamfil de pe 5 noiembrie este dascălul lui Eusebiu din Cezareea?
Nu, și confuzia este cea mai răspândită a zilei. Pamfil, preotul Cezareei, dascălul lui Eusebiu și ziditorul bibliotecii de acolo, a pătimit în anul 309, prin sabie, împreună cu alți șapte, și se prăznuiește la 16 februarie. Despre Pamfilul de la 5 noiembrie Mineiul spune doar că a fost strujit și că a sfârșit în temniță. Sunt doi mucenici deosebiți, din aceeași persecuție.
Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână
Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism.