Capitularea Varșoviei, 2 octombrie 1944: ce scrie în acord

Pe 2 octombrie 1944, la Ożarów, într-un conac de lângă Varșovia, delegații Armatei Teritoriale poloneze și generalul german Erich von dem Bach au semnat acordul de încetare a luptelor din oraș. Insurecția ținuse 63 de zile. Capitularea Varșoviei nu a fost o predare necondiționată, ci un text cu clauze, iar ce scrie în el a hotărât soarta a zeci de mii de oameni.

Ce s-a semnat la Ożarów pe 2 octombrie 1944?

Potrivit Muzeului Insurecției din Varșovia, o delegație poloneză de cinci oameni, condusă de colonelul Kazimierz Iranek-Osmecki, a ajuns în dimineața de 2 octombrie la cartierul general al SS-Obergruppenführer-ului Erich von dem Bach, instalat într-un conac din secolul al XIX-lea la Ożarów Mazowiecki. Din delegație făceau parte și locotenent-coloneii Zygmunt Dobrowolski și Franciszek Herman, plus locotenentul Alfred Korczyński, ca translator. De partea germană, lângă von dem Bach se afla SS-Obersturmbannführer-ul Herbert Golz.

Discuțiile au început în jurul orei 9 dimineața, iar „Acordul privind încetarea acțiunilor militare în Varșovia” a fost semnat în jurul orei 20 și 20 de minute. Semnăturile sunt ale lui von dem Bach, pe de o parte, și ale colonelului Iranek-Osmecki și locotenent-colonelului Dobrowolski, pe de alta. Focul încetase de fapt încă de la ora 5 dimineața, iar oprirea oficială a ostilităților a fost fixată la ora 20, ora germană, adică ora 21 în ora poloneză.

Ce prevedea acordul pentru soldați și pentru civili?

Textul nu era o formalitate. Partea poloneză a obținut recunoașterea insurgenților drept combatanți, ceea ce schimba complet statutul lor juridic în raport cu practica germană față de partizani.

• soldaților Armatei Teritoriale li se recunoștea statutul de prizonieri de război potrivit Convenției de la Geneva din 1929
• protecția se întindea și la membrii altor organizații, Forțele Armate Naționale, Armata Populară și Armata Poloneză Populară
• o legitimație de Armată Teritorială, chiar cuprinzând numai pseudonimul, era socotită act suficient
• civilii primeau garanția că nu vor fi pedepsiți colectiv și că nu vor răspunde pentru activitatea din timpul războiului
• cei care lucraseră în administrația insurecțională nu puteau fi urmăriți pentru activitate politică anterioară
• partea germană se angaja să cruțe populația la evacuare și să înlesnească scoaterea bunurilor de cult și de patrimoniu
• predarea armelor începea pe 4 octombrie, cu unități nu mai mici decât un regiment

Pe hârtie, Varșovia obținea astfel ce i se refuzase vreme de două luni: tratament de armată regulată. Pe teren, partea cea mai grea a acordului, cruțarea civililor, rămânea la bunăvoința unei administrații care tocmai masacrase cartiere întregi.

Cât a costat insurecția? Cifrele și diferențele dintre ele

Aici sursele poloneze oficiale nu dau exact același lucru, iar un cititor onest trebuie să vadă ambele șiruri. Institutul Memoriei Naționale vorbește de 16.000 până la 18.000 de insurgenți uciși și de aproximativ 25.000 luați prizonieri, iar pentru civili dă un interval de 150.000 până la 180.000 de morți, din care aproape o treime în execuții în masă, inclusiv circa 63.000 de locuitori uciși numai în cartierul Wola, la începutul lui august 1944.

Muzeul Insurecției din Varșovia numără peste 18.000 de insurgenți și 180.000 de civili morți și pune aproximativ 40.000 de victime pe seama masacrelor din Wola, între 5 și 7 august. Diferențele nu vin din neglijență, ci din felul în care se socotesc morții dintr-un oraș în care administrația a fost distrusă împreună cu arhivele ei. Ordinul de mărime, însă, este același: pentru fiecare insurgent ucis au murit aproximativ zece civili.

Pe partea insurgenților, Muzeul Insurecției dă aproximativ 45.000 de soldați ai Armatei Teritoriale și încă vreo 2.500 din alte organizații, față de aproximativ 25.000 de militari germani. Raportul de forțe arată altfel decât raportul de înzestrare: la pornire, numai între 15 și 25 la sută dintre luptătorii polonezi aveau arme folosibile.

Ce s-a întâmplat cu populația Varșoviei după capitulare

La semnarea acordului, în cartierul central Śródmieście mai erau aproximativ 250.000 de civili. În ziua de 2 octombrie, până la ora 19, orașul fusese părăsit de vreo 16.000 de locuitori, iar după două zile de evacuare peste 80 la sută dintre civili erau încă în centru. Ieșirea Varșoviei s-a întins, așadar, pe săptămâni.

Institutul Memoriei Naționale arată că, între august și octombrie 1944, peste 500.000 de locuitori au fost scoși din oraș și trecuți prin lagărul de tranzit Dulag 121 de la Pruszków. De acolo, aproximativ 60.000 au fost deportați în lagăre de concentrare, de la Auschwitz la Buchenwald, Dachau și Ravensbrück, iar restul au ajuns la muncă silnică sau au fost mutați în alte zone ale Poloniei ocupate. Muzeul Insurecției dă aproximativ 150.000 de deportați în Germania, la muncă silnică sau în lagăre, și aproximativ 100.000 de oameni eliberați sau fugiți pe drum.

Orașul golit a fost apoi dărâmat sistematic. Au fost distruse monumente, școli, biserici și biblioteci, arhive și opere de artă au fost arse, iar Orașul Vechi a fost prefăcut în moloz. Câțiva oameni au rămas ascunși în ruine, iar istoriografia poloneză îi numește „Robinsonii” Varșoviei.

De ce nu a ajutat Armata Roșie? Ce se poate spune din documente

Este întrebarea care întoarce discuția în politică de fiecare dată, așa că merită formulată cu grijă. Muzeul Istoriei Poloniei scrie că, dincolo de Vistula, sovieticii nu au fost deloc dispuși să ajute insurgenții, că atacul sovietic spre Varșovia s-a oprit chiar la 1 august 1944 și că trupele au trecut la regrupare și la apărare, în loc să înainteze.

Aceeași sursă adaugă celălalt capăt al problemei: comandamentul polonez nu a coordonat insurecția cu trupele sovietice, fiindcă o vedea îndreptată și împotriva lor. Insurecția a fost gândită pentru a așeza în Varșovia o administrație poloneză înainte de sosirea Armatei Roșii. Cele două fapte stau împreună și explică de ce ajutorul nu a venit.

Ce rămâne în dispută între istorici este cântarul: cât din oprirea de la 1 august a fost epuizare și contraatac german, și cât calcul politic. Sursele citite aici consemnează oprirea și lipsa de voință, dar nu tranșează proporția, iar un text care ar tranșa-o într-o singură frază ar spune mai mult decât se poate dovedi.

De ce 2 octombrie este zi de pomenire în Polonia

În 2015, Seimul Poloniei a hotărât ca 2 octombrie să fie Ziua de pomenire a populației civile a Varșoviei insurecționale. Alegerea datei nu este întâmplătoare: ziua capitulării este și ziua în care soarta civililor a intrat în textul unui acord, după ce fusese două luni la discreția armelor. Este un fel de a spune că, într-un oraș în care au murit de zece ori mai mulți civili decât soldați, insurecția nu poate fi povestită numai prin luptători.