Aristide Caradja, născut pe 28 septembrie 1861: fluturii de la Grumăzești

Pe 28 septembrie 1861 s-a născut, la Dresda, Aristide Caradja. A studiat dreptul, a trăit aproape toată viața pe o moșie din județul Neamț și a ajuns una dintre autoritățile mondiale în materie de fluturi mici. Colecția pe care a dăruit-o statului român în 1944 e folosită de specialiști și astăzi.

Cine a fost Aristide Caradja?

Aristide Caradja s-a născut pe 28 septembrie 1861, la Dresda, al șaptelea copil al unei familii înstărite de origine greacă. Strămoșii dinspre tată se stabiliseră în Țara Românească în secolul al XVII-lea, iar mama venea din familia Șuțu, de origine fanariotă. A făcut școala secundară la Dresda și a studiat dreptul la Facultatea din Toulouse.

A fost, între altele, elev al lui Hans von Bülow, unul dintre marii dirijori ai secolului al XIX-lea. Nu a rămas însă nici în muzică, nici în drept. S-a stabilit la Grumăzești, lângă Târgu Neamț, și a petrecut acolo cea mai mare parte a vieții, printre cutii cu fluturi.

A murit pe 29 mai 1955, la București, la 93 de ani. Era membru de onoare al Academiei Române. Institutul Cultural Român îl numește, într-o fișă dedicată, princeps biologorum Romaniae.

Cum ajunge un jurist să descrie sute de specii noi?

Prin muncă lungă și metodică. Prima lucrare publicată de Aristide Caradja apare în 1891 și tratează fluturii din departamentul Haute-Garonne, adică zona în care studiase. Colecția și-a construit-o între 1887 și 1943, cincizeci și șase de ani fără întrerupere.

Specialitatea lui au fost microlepidopterele, fluturii mici, grupul cel mai ingrat și cel mai puțin spectaculos, dar și cel mai prost cunoscut la vremea aceea. A descris sute de specii noi.

Cea mai cunoscută dintre contribuțiile lui vine din prelucrarea materialului adunat în China de colecționarul Hermann Höne: din acel lot a descris 927 de specii, dintre care 271 endemice și 91 complet noi pentru știință. A studiat și colecția British Museum. Un boier din Neamț scria, de la masa lui de lucru, despre fluturii din centrul și sudul Chinei.

Ce conține colecția Caradja de la Muzeul Antipa?

Colecția a fost donată Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” în iunie 1944, în ultimele luni de război. Prin donație, ea a intrat în patrimoniul public înainte de valul de confiscări care avea să vină.

Muzeul o descrie astăzi drept un adevărat tezaur științific și muzeologic. Materialul provine din Europa Centrală și de Sud, Orientul Mijlociu, Siberia Orientală, centrul și sudul Chinei, nord-vestul Africii, America Centrală și de Sud, India, Malaezia și Australia.

Piesa de rezistență nu e numărul de fluturi, ci numărul de tipuri: 3.377 de exemplare-tip, adică exact acele exemplare pe baza cărora au fost descrise specii noi. Un tip nu se poate înlocui. Dacă el dispare, descrierea rămâne fără reper fizic.

Ce spun cifrele: 75.000 sau 120.000 de fluturi?

Aici apare o neconcordanță pe care merită să o spunem, nu să o ascundem. Muzeul Antipa dă, pentru colecția Caradja, circa 75.000 de exemplare și 3.377 de tipuri. Fișa Institutului Cultural Român vorbește despre aproximativ 120.000 de fluturi în cutii, 3.000 de tipuri și 5.000 de macrolepidoptere.

Diferența se explică probabil prin ce anume se numără: exemplarele inventariate și determinate, față de tot ce a intrat fizic în muzeu, inclusiv material nedeterminat. Nu putem însă demonstra asta din sursele publice, așa că o lăsăm ca atare: două cifre oficiale diferite, pentru aceeași colecție.

Ce se poate verifica fără dubiu este că materialul e în uz. Tipurile lui Edward Meyrick din colecția Caradja au fost revizuite de Park, într-un studiu din 1998, iar catalogul tipurilor păstrate în colecțiile muzeului a fost publicat de Popescu-Gorj în 1992. În 2022, un articol din Zootaxa a folosit tot acest material ca să ridice un gen nou, Spinovalva.

Asta e, de fapt, testul unei colecții de istorie naturală: nu câte piese are, ci dacă se mai folosește. Un depozit de amintiri se vizitează; un material de referință se citează. Colecția Caradja e în a doua categorie, la peste optzeci de ani de la donație.

De ce data nașterii lui nu are nevoie de conversie

Un amănunt de calendar care încurcă deseori. Cei născuți în Principate înainte de 1919 au două date: cea din acte, pe stil vechi, și cea gregoriană. România a trecut la calendarul gregorian abia la 1 aprilie 1919, zi care a devenit 14 aprilie.

Aristide Caradja nu s-a născut însă în Principate, ci la Dresda, unde se folosea deja calendarul gregorian. Data de 28 septembrie 1861 este, prin urmare, direct comparabilă cu zilele de azi. Nu trebuie mutată.

E o diferență mică, dar explică de ce în aceeași pagină de calendar pot sta două aniversări din secolul al XIX-lea care, de fapt, nu se măsoară la fel.

Ce a rămas la Grumăzești

Conacul de la Grumăzești, în județul Neamț, e casa în care s-a făcut aproape toată munca. Astăzi funcționează ca și casă memorială, în centrul comunei, într-un mic parc dendrologic cu stejari, frasini, carpeni, castani și tei seculari. Clădirea are un singur nivel, o terasă largă și un salon mare din care se deschid celelalte camere.

Proprietatea a trecut ulterior la moștenitori, în urma unui proces de retrocedare. Colecția, în schimb, a rămas unde a pus-o el, la București.

• 1861: se naște la Dresda, pe 28 septembrie.
• 1891: publică prima lucrare, despre fluturii din Haute-Garonne.
• 1887-1943: își construiește colecția.
• iunie 1944: donează colecția Muzeului „Grigore Antipa”.
• 1955: moare la București, pe 29 mai.

Din toată povestea, partea cea mai instructivă e cât de puțin contează punctul de plecare. Un om format la Dresda și la Toulouse, cu diplomă în drept și lecții de la un dirijor celebru, a ales să numere solzii unor fluturi de câțiva milimetri, într-un sat din Neamț, timp de o jumătate de secol. Rezultatul se citează și acum.