Sinaxar
Sfinții pomeniți în această zi, așezați în istoria lor.
Sfântul Cuvios Hariton Mărturisitorul
Parțial documentatSfântul Hariton a trăit în cetatea Iconiei (azi Konya, Turcia), în provincia romană Licaonia, pe vremea împăratului Aurelian (270-275). Viața sa, așa cum o păstrează tradiția Bisericii, povestește că a refuzat să aducă jertfă zeilor, cum cereau edictele imperiale, și a fost adus la judecată de guvernatorul provinciei, care l-a supus bătăii și arderii cu foc pentru a-l face să se lepede de credință. Sinaxarul relatează că a supraviețuit torturii și, după moartea lui Aurelian, când persecuția a încetat, s-a retras în pustiu, unde tradiția adaugă episodul minunat al eliberării sale de niște tâlhari printr-un șarpe care le-a otrăvit vinul. Se spune că a întemeiat acolo o mănăstire într-o peșteră, unde a adunat mulțime de călugări și a trăit până la adânci bătrâneți. Este numit „Mărturisitor” pentru că a rezistat persecuției fără a muri pentru credință, spre deosebire de martiri. Detaliile biografice provin aproape exclusiv din texte hagiografice scrise mult după epoca sa, cadrul istoric general (persecuția sub Aurelian) fiind însă plauzibil pentru perioada respectivă.
Sfântul Neofit Zăvorâtul din Pafos, insula Cipru
Documentat istoricSfântul Neofit s-a născut în 1134 în satul Lefkara, lângă Larnaka, în insula Cipru, aflată atunci sub stăpânire bizantină. La 18 ani a renunțat la căsătoria aranjată de părinți și a intrat în viața monahală, mai întâi la mănăstirea Sfântului Ioan Hrisostom, apoi, în căutarea singurătății, s-a retras într-o peșteră lângă Pafos, numită Enkleistra, pe care a transformat-o în biserică, trapeză și chilii pictate. Acolo a trăit aproape 60 de ani, scriind lucrări de exegeză biblică, rânduieli monahale și texte istorice care descriu evenimente ale epocii sale, căderea Ierusalimului sub Saladin în 1187, cucerirea Constantinopolului de cruciați în 1204, stăpânirea lui Isaac Comnenul și trecerea Ciprului sub Richard Inimă de Leu, ceea ce face din el o sursă istorică prețuită pentru istoria Ciprului bizantin. A murit în 1219, iar mormântul său, uitat cu timpul, a fost regăsit, iar moaștele mutate la 28 septembrie 1750, dată la care mănăstirea sa face pomenirea sa anuală. Spre deosebire de mulți sfinți din primele secole, biografia lui Neofit se sprijină și pe scrierile lui proprii, ceea ce oferă o bază documentară mai solidă.
Sfântul Proroc Baruh
Baruh, fiul lui Neria, provenea dintr-o familie de vază din regatul Iuda și a fost ucenicul și tovarășul profetului Ieremia, care a profețit înainte și după începutul robiei babilonice (629-585 î.Hr.). Potrivit tradiției biblice, în anul 605 î.Hr. Ieremia l-a trimis pe Baruh la Ierusalim cu o scrisoare ce vestea pedepsele venite asupra iudeilor și robia babiloniană; cei doi au fost întemnițați până la cucerirea cetății de Nabucodonosor. Baruh a fost apoi dus rob în Babilon, unde a continuat să vestească poporului eliberarea din robie și refacerea Ierusalimului. Sinaxarul îl numește „oglinda proorocilor” și îl leagă strâns de destinul lui Ieremia, pe care l-a îngropat. Ca figură biblică din perioada robiei babiloniene, existența și rolul lui Baruh sunt cunoscute din textele biblice și din tradiția iudeo-creștină, nu din documente istorice independente.
Sfântul Mucenic Pimen
Sinaxarul îl pomenește pe Pimen alături de un grup mai larg de mucenici, Marcu, Alexandru, Alfie, Zosima, Nicon, Neon, Heliodor și alții, martirizați în cetăți din Pisidia, în Asia Mică (azi Turcia), pe vremea împăratului Dioclețian (284-305), cunoscut pentru marea persecuție anticreștină de la începutul secolului al IV-lea. Textul sinaxaristic nu oferă detalii proprii despre Pimen, în afară de includerea numelui în această listă de mărturisitori pedepsiți pentru credința creștină. Lipsa unor date individuale face dificilă reconstituirea unei biografii distincte de a celorlalți mucenici din grup. Cinstirea lui se sprijină exclusiv pe tradiția liturgică bisericească.
Soborul Sfinților Cuvioși din Lavra Pecerska cu moaște în „Peșterile de aproape”
Lavra Pecerska (Mănăstirea Peșterilor) din Kiev, întemeiată în secolul al XI-lea, a fost unul dintre cele mai importante centre monahale ale Rusiei Kievene, iar în peșterile ei au fost înmormântați numeroși călugări cinstiți ulterior ca sfinți. Ziua de 28 septembrie adună în calendar pomenirea comună a acestor cuvioși, ale căror moaște se află în așa-numitele „Peșteri de aproape”, printre ei numărându-se, potrivit Sinaxarului, și mucenicul Eustație din Peșteră, ucis în urma invaziei polovețiene asupra Kievului din 1096, când a fost luat rob și, refuzând să renunțe la credință, a murit prin înfometare și, în cele din urmă, răstignit. Materialele disponibile nu oferă detalii individuale despre fiecare dintre cuvioșii soborului, ci doar cadrul general al mănăstirii și al pomenirii lor comune. Cinstirea lor colectivă ține de tradiția liturgică a Bisericii Ortodoxe Ruse și, prin extensie, a întregii Ortodoxii.
Tradițiile zilei
Răpciune: luna vinului și încuierea pământului de Ziua Crucii
Septembrie era numit de români răpciune sau răpciuni, dar și vinimeri și vinițel, „luna vinului”, nume care arată că vremea aceasta era, înainte de toate, vremea culesului viilor. O zicală păstrată din Muntenia spunea că „în luna răpciuni cad copiii pe tăciuni”, alăturată unei vorbe asemănătoare despre brumar, semn că răpciunea era simțită ca un prag dinspre căldura verii spre frigul care se apropia.
Aproape de mijlocul acestei luni cădea, în calendarul vechi, Ziua Crucii, socotită drept hotar al anului agricol: se credea că, dacă Sfântul Alexie descuie pământul primăvara și-i dă căldură, lăsând să iasă din el șerpii și celelalte jivini, tot pământul se încuia la loc de Ziua Crucii, semn că vremea caldă se sfârșea și viețuitoarele se retrăgeau pentru iarnă.
Era, de asemenea, anotimpul în care gospodăriile își încheiau muncile câmpului, strânsul holdelor rămase, pregătirea hambarelor și a pivnițelor pentru rodul nou, și în care turmele începeau să coboare dinspre munte spre sate, odată cu apropierea sărbătorilor de toamnă care marcau, în calendarul popular, trecerea spre anotimpul rece.
Pe 28 septembrie, în istoria României
-
1582
A murit Iancu Sasul, domn al Moldovei.
-
1861
S-a născut Aristide Caradja, entomolog român.
-
1876
A murit Costache Negri, poet și om politic român.
-
1882
S-a născut Vasile Pârvan, istoric, eseist și arheolog român.
-
1884
Se inaugurează tronsonul de cale ferată Adjud-Târgu Ocna, în Moldova.
-
1931
S-a născut Valeriu Râpeanu, scriitor și critic literar român.
-
1939
S-a născut Ioan Alexandru, jurist român.
-
1981
A murit Aloysius Tăutu, istoric român.
-
1999
A murit Vasile Boghiță, actor român.
-
2004
A murit Liviu Comes, muzicolog român.
-
2006
A murit Virgil Ierunca, critic literar, publicist și poet român.
-
2007
A murit Savel Stiopul, regizor și scenarist român.
-
2025
La alegerile parlamentare din Republica Moldova, Partidul pro-european PAS, aflat la putere, câștigă și formează un nou guvern majoritar.
Pe 28 septembrie, în lume
-
480 î.Hr.
Flota greacă, condusă de Temistocle, învinge flota persană în bătălia navală de la Salamina.
-
48 î.Hr.
Generalul și consulul roman Pompei cel Mare este asasinat în Egipt, din ordinul regelui Ptolemeu al XIII-lea.
-
1066
Wilhelm Cuceritorul debarcă cu o flotă de circa 600 de vase în Anglia, declanșând cucerirea normandă.
-
1213
Regina Gertrud de Andechs este asasinată de nobilime în timpul unei partide de vânătoare, în absența regelui Andrei al II-lea al Ungariei.
-
1448
Christian I este încoronat rege al Danemarcei.
-
1823
Leon XII este ales Papă.
-
1844
Oscar I al Suediei-Norvegiei este încoronat rege al Suediei.
-
1858
Astronomul american William Cranch Bond reușește a doua fotografie a cometei Donati, la o seară după prima fotografie realizată de britanicul William Usherwood.
-
1867
Toronto devine capitala provinciei Ontario.
-
1871
Senatul brazilian adoptă Lei do Ventre Livre, prin care copiii sclavelor se nasc liberi, ca prim pas către abolirea sclaviei.
-
1885
Brazilia adoptă Legea celor șaizeci de ani, prin care sclavii cu vârsta peste 60 de ani sunt eliberați.
-
1928
Biologul scoțian Alexander Fleming observă în laboratorul său efectul antibacterian al mucegaiului Penicillium, descoperire care va duce la penicilină.
-
1939
Capitala poloneză Varșovia capitulează după un asediu de trei săptămâni al Wehrmachtului german.
-
1939
Germania și Uniunea Sovietică semnează un tratat privind acordul de frontieră și de prietenie germano-sovietic.
-
1961
În urma unei lovituri militare la Damasc, Siria părăsește Republica Arabă Unită, uniunea cu Egiptul.
-
1978
Papa Ioan Paul I moare la doar 33 de zile după alegerea sa, în urma unui infarct miocardic.
-
2000
În Danemarca, 53,2% dintre votanți resping aderarea la moneda euro, într-un referendum.