Sari la conținut
Ultimele
HISTORIX.RO

O epavă din epoca bronzului timpuriu, documentată în apele de la Kekova

Universitatea Akdeniz a publicat raportul preliminar al unei epave din zona Kekova, cu amfore de tip levantin și trei ancore de piatră. Presa a numit-o cea mai veche epavă din lume, iar raportul spune pe ce se sprijină, de fapt, datarea.

Laurențiu Dicu
Adaptat de Laurențiu Dicu
16 octombrie 2026, 10:00 · 4 min de citit

Sursa originală

avesis.akdeniz.edu.tr · „Öniș, H., Öztosun, C., Preliminary Report on the Early Bronze Age Shipwreck in the Kekova Region of Antalya, Journal of Maritime Archaeology 21(3), 2026”
Citește originalul ↗
Coasta stâncoasă a insulei Kekova, cu apa limpede și dealuri golae în fundal
Insula Kekova, lângă Simena, pe coasta Lyciei. În apele acestei zone a fost documentată epava cu amfore atribuite epocii bronzului timpuriu. Foto: Alx R, CC BY 3.0 Wikimedia Commons, CC BY 3.0. Wikimedia Commons · CC BY 3.0

Pe scurt

În zona Kekova, districtul Demre din Antalya, arheologii Universității Akdeniz au documentat o epavă încărcată cu amfore de tip levantin, atribuite epocii bronzului timpuriu. Raportul preliminar, publicat în 2026 în Journal of Maritime Archaeology, propune o ambarcațiune mică scufundată pe drumul dinspre est spre vest și spune că datarea se bazează pe tipologia celor două vase recuperate.

  • 01O epavă cu amfore atribuite epocii bronzului timpuriu a fost documentată în zona Kekova, districtul Demre, pe coasta Lyciei.
  • 02Două amfore au fost ridicate la suprafață, una în 2024 și una în 2025; una dintre ele nu are deocamdată niciun alt exemplar cunoscut.
  • 03Trei ancore de piatră au apărut în jurul sitului, dar legătura lor cu epava nu este confirmată.
  • 04Datarea se sprijină pe tipologia vaselor, nu pe analize de radiocarbon.

O echipă a Universității Akdeniz din Antalya a publicat raportul preliminar al unei epave găsite în zona Kekova, în districtul Demre de pe coasta Lyciei. Încărcătura ei este un lot de amfore atribuite epocii bronzului timpuriu, iar presa internațională a numit-o deja cea mai veche epavă din lume. Raportul arheologic este mai prudent și spune limpede pe ce se sprijină datarea.

Amfore de tip levantin, cu toarte laterale și fund plat

Epava zace pe un fund format parțial din nisip, parțial din stâncă. Arheologii au documentat-o în timpul unei cercetări începute în 2024 și au ridicat la suprafață două amfore, una în 2024 și una în 2025, după ce au cartat situl prin ortofotografie, adică prin fotografii corectate geometric din care se poate măsura direct pe imagine.

Vasele seamănă cu tipurile levantine din epoca bronzului timpuriu: au toarte pe lateral și fundul plat. Cele două amfore scoase din apă nu sunt însă identice. Ele se deosebesc prin detalii tehnice, prin compoziția pastei și, foarte probabil, prin ce au transportat. Una dintre ele seamănă cu recipientele folosite pentru produse agricole, cum sunt vinul și uleiul de măsline, și are un decor de linii incizate și un motiv în zigzag. Pentru acest tip de vas, autorii spun că nu cunosc până acum niciun alt exemplar.

De ce contează o epavă din mileniul al treilea

Pentru mileniul al treilea î.Hr., aproape tot ce știm despre comerțul pe mare din estul Mediteranei vine din obiecte găsite pe uscat: vase de import apărute în așezări, materii prime venite de departe, rar câte un desen de corabie. O epavă schimbă natura dovezii. Ea prinde o încărcătură într-un singur moment, așa cum a plecat din port, fără selecția făcută de secole de locuire și de reutilizare. De aici vine interesul pentru situl de la Kekova, chiar înainte de a ști cât de veche este exact.

Trei ancore de piatră, încă nelegate sigur de epavă

În jurul sitului au fost găsite trei ancore de piatră: două cu câte trei găuri și una cu o singură gaură. Legătura lor cu epava nu este confirmată, fiindcă pe un fund de mare folosit secole la rând ancorele se pot aduna din epoci diferite. Tipologic, cele cu trei găuri se aseamănă cu piese din epoca bronzului cunoscute din lumea minoică, din Cipru, din Anatolia și din Levant, iar cea cu o singură gaură, cu exemplare de pe coastele anatoliene și levantine.

Din dimensiunile încărcăturii și din tipul vaselor, autorii propun o reconstituire modestă și prudentă: o ambarcațiune mică, scufundată în timp ce naviga dinspre est spre vest, undeva în epoca bronzului timpuriu.

Ce spun sursele

Raportul preliminar este semnat de Hakan Öniș și Ceyda Öztosun și a apărut în Journal of Maritime Archaeology, volumul 21, numărul 3, din 2026. Cercetarea aparține Universității Akdeniz din Antalya, iar o nouă campanie de săpătură era programată pentru 2026. Titlurile care vorbesc despre cea mai veche epavă din lume provin din relatări de presă, nu din raport. Raportul se mulțumește să încadreze descoperirea în epoca bronzului timpuriu, pe baza formei vaselor și a comparației cu piese din Levant.

Un raport preliminar nu este, totuși, concluzia cercetării. El descrie ce s-a văzut și ce s-a ridicat la suprafață până la momentul publicării, propune o încadrare și lasă deschise întrebările pe care doar săpătura le poate închide. În arheologia subacvatică, unde fiecare oră de lucru sub apă este scumpă și limitată, distanța dintre primul raport și publicarea finală se măsoară de obicei în ani.

Ce nu se știe încă

Cel mai important lucru care lipsește este o datare independentă. Încadrarea se sprijină pe tipologia amforelor, adică pe asemănarea cu vase databile din alte situri, nu pe analize de radiocarbon sau pe o altă metodă fizică. Nu se știe nici dacă ancorele aparțin acestei epave, nici din ce port a plecat corabia și încotro mergea, dincolo de direcția generală propusă de autori. Iar raportul preliminar vorbește despre încărcătură și despre ancore, nu despre lemnul ambarcațiunii, așa că nu se știe cât s-a păstrat din corpul navei.

✓ Ce știm sigur

  • Raportul preliminar a fost publicat în Journal of Maritime Archaeology, volumul 21, numărul 3, din 2026, de Hakan Öniș și Ceyda Öztosun.
  • Amforele au toarte laterale și fund plat și seamănă cu tipuri levantine din epoca bronzului timpuriu.
  • Situl a fost cartat prin ortofotografie, iar două vase au fost recuperate pentru studiu.

? Ce rămâne neclar

  • Vârsta exactă a epavei, în lipsa unei datări independente.
  • Dacă cele trei ancore de piatră aparțin acestei epave.
  • Portul de plecare și destinația corabiei.
  • Cât s-a păstrat din corpul navei.

Contextul românesc

În apele românești nu a fost găsită până acum o epavă din epoca bronzului. Cea mai veche dovadă de navigație comercială din dreptul coastei dobrogene vine abia cu coloniile grecești: Histria, întemeiată în secolul al VII-lea î.Hr., apoi Tomis și Callatis. Acolo, amforele ștampilate de Thasos, Rhodos sau Heraclea Pontică sunt una dintre cele mai bine studiate categorii de material arheologic. Amfora face aceeași treabă în ambele locuri: forma și pasta vorbesc despre drumul mărfii, chiar și atunci când corabia a dispărut.

Întrebări frecvente

Unde se află epava de la Kekova?

În apele din zona Kekova, districtul Demre, guvernoratul Antalya, pe coasta sudică a Turciei. Situl zace pe un fund format parțial din nisip și parțial din stâncă și a fost cercetat de Universitatea Akdeniz începând din 2024.

Este cu adevărat cea mai veche epavă din lume?

Formularea vine din presă, nu din raportul științific. Autorii încadrează epava în epoca bronzului timpuriu pe baza formei amforelor și a comparației cu piese levantine, fără o datare independentă care să permită un clasament.

Ce transporta corabia?

Amfore cu toarte laterale și fund plat. Una dintre cele două piese recuperate seamănă cu recipientele folosite pentru produse agricole, cum sunt vinul și uleiul de măsline, și are un decor de linii incizate și un motiv în zigzag.

Ce sunt ancorele cu trei găuri?

Ancore de piatră cunoscute din epoca bronzului în lumea minoică, în Cipru, în Anatolia și în Levant. Lângă epavă au fost găsite două astfel de piese și una cu o singură gaură, dar legătura lor cu nava nu este confirmată.

Acest articol este o adaptare în limba română, cu context suplimentar. Informațiile științifice aparțin autorilor sursei originale. Cum lucrăm la Radar

Coperta cărții Dracula, The True Story Behind the Legend, de Laurentiu D. Dicu
Cartea casei

Povestea întreagă a lui Dracula, pe izvoare

de Laurentiu D. Dicu · 45.000 de cuvinte · în engleză

Cartea urmărește drumul de la Vlad Țepeș, domnul din documente, la contele din roman, cu izvoarele puse cap la cap. O primești întreagă, în PDF, dacă te abonezi la scrisoarea de sâmbătă, sau o cumperi de pe Amazon.

Linkul către Amazon este link de afiliat: dacă cumperi prin el, Historix primește un comision mic, fără niciun cost în plus pentru tine.

Scrisoarea de sâmbătă

Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână

Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism.

Vreau și

Prin abonare primești scrisoarea săptămânală Historix pe adresa de mai sus. Îi trimitem întâi un email de confirmare, iar abonarea începe abia după ce apeși linkul din el. Te poți dezabona oricând, dintr-un clic, din orice email. Politica de confidențialitate.

Urmărește Historix

Istoria, cu dovezi, în fiecare zi pe rețeaua ta preferată.

Laurențiu Dicu Adaptat de Laurențiu Dicu Fondator, editor, pasionat de istorie Vezi pagina autorului →

Mai mult din Radar

Vezi tot →