O epavă din epoca bronzului timpuriu, documentată în apele de la Kekova

O echipă a Universității Akdeniz din Antalya a publicat raportul preliminar al unei epave găsite în zona Kekova, în districtul Demre de pe coasta Lyciei. Încărcătura ei este un lot de amfore atribuite epocii bronzului timpuriu, iar presa internațională a numit-o deja cea mai veche epavă din lume. Raportul arheologic este mai prudent și spune limpede pe ce se sprijină datarea.

Amfore de tip levantin, cu toarte laterale și fund plat

Epava zace pe un fund format parțial din nisip, parțial din stâncă. Arheologii au documentat-o în timpul unei cercetări începute în 2024 și au ridicat la suprafață două amfore, una în 2024 și una în 2025, după ce au cartat situl prin ortofotografie, adică prin fotografii corectate geometric din care se poate măsura direct pe imagine.

Vasele seamănă cu tipurile levantine din epoca bronzului timpuriu: au toarte pe lateral și fundul plat. Cele două amfore scoase din apă nu sunt însă identice. Ele se deosebesc prin detalii tehnice, prin compoziția pastei și, foarte probabil, prin ce au transportat. Una dintre ele seamănă cu recipientele folosite pentru produse agricole, cum sunt vinul și uleiul de măsline, și are un decor de linii incizate și un motiv în zigzag. Pentru acest tip de vas, autorii spun că nu cunosc până acum niciun alt exemplar.

De ce contează o epavă din mileniul al treilea

Pentru mileniul al treilea î.Hr., aproape tot ce știm despre comerțul pe mare din estul Mediteranei vine din obiecte găsite pe uscat: vase de import apărute în așezări, materii prime venite de departe, rar câte un desen de corabie. O epavă schimbă natura dovezii. Ea prinde o încărcătură într-un singur moment, așa cum a plecat din port, fără selecția făcută de secole de locuire și de reutilizare. De aici vine interesul pentru situl de la Kekova, chiar înainte de a ști cât de veche este exact.

Trei ancore de piatră, încă nelegate sigur de epavă

În jurul sitului au fost găsite trei ancore de piatră: două cu câte trei găuri și una cu o singură gaură. Legătura lor cu epava nu este confirmată, fiindcă pe un fund de mare folosit secole la rând ancorele se pot aduna din epoci diferite. Tipologic, cele cu trei găuri se aseamănă cu piese din epoca bronzului cunoscute din lumea minoică, din Cipru, din Anatolia și din Levant, iar cea cu o singură gaură, cu exemplare de pe coastele anatoliene și levantine.

Din dimensiunile încărcăturii și din tipul vaselor, autorii propun o reconstituire modestă și prudentă: o ambarcațiune mică, scufundată în timp ce naviga dinspre est spre vest, undeva în epoca bronzului timpuriu.

Ce spun sursele

Raportul preliminar este semnat de Hakan Öniș și Ceyda Öztosun și a apărut în Journal of Maritime Archaeology, volumul 21, numărul 3, din 2026. Cercetarea aparține Universității Akdeniz din Antalya, iar o nouă campanie de săpătură era programată pentru 2026. Titlurile care vorbesc despre cea mai veche epavă din lume provin din relatări de presă, nu din raport. Raportul se mulțumește să încadreze descoperirea în epoca bronzului timpuriu, pe baza formei vaselor și a comparației cu piese din Levant.

Un raport preliminar nu este, totuși, concluzia cercetării. El descrie ce s-a văzut și ce s-a ridicat la suprafață până la momentul publicării, propune o încadrare și lasă deschise întrebările pe care doar săpătura le poate închide. În arheologia subacvatică, unde fiecare oră de lucru sub apă este scumpă și limitată, distanța dintre primul raport și publicarea finală se măsoară de obicei în ani.

Ce nu se știe încă

Cel mai important lucru care lipsește este o datare independentă. Încadrarea se sprijină pe tipologia amforelor, adică pe asemănarea cu vase databile din alte situri, nu pe analize de radiocarbon sau pe o altă metodă fizică. Nu se știe nici dacă ancorele aparțin acestei epave, nici din ce port a plecat corabia și încotro mergea, dincolo de direcția generală propusă de autori. Iar raportul preliminar vorbește despre încărcătură și despre ancore, nu despre lemnul ambarcațiunii, așa că nu se știe cât s-a păstrat din corpul navei.