59 de dirhami arabi, scoși dintr-o așezare prusacă de pe malul Balticii

Un tezaur de 59 de monede arabe de argint, bătute între anii 746 și 815, a fost găsit în mai 2026 pe malul sudic al lagunei Vistulei, în regiunea Kaliningrad, într-o așezare cu ceramică prusacă. Institutul de Arheologie al Academiei Ruse de Științe a publicat descoperirea pe 9 iulie 2026. Pentru teritoriul acela, este primul tezaur de argint oriental documentat în condiții de săpătură, iar el mută o margine a hărții drumurilor comerciale din secolul al IX-lea.

Unde și cum a fost găsit

Descoperirea a fost făcută de Expediția Arheologică Sambia a Institutului de Arheologie al Academiei Ruse de Științe, în timpul cercetării de teren a unor așezări medievale. Locul este o așezare deschisă, de aproximativ un hectar, de pe malul sudic al lagunei Vistulei. Cultura materială a locului cuprinde fragmente de vase ceramice prusace din secolele VIII-XII, deci tezaurul a fost îngropat într-un sat locuit, nu pe un drum pustiu.

Contextul arheologic a fost documentat riguros, lucru care face diferența: pe lângă monedele scoase de căutători de comori, un tezaur cu poziție cunoscută și cu strat asociat se poate lega de o comunitate și de o cronologie.

Ce conține tezaurul

• 59 de dirhami în total: 29 de monede întregi și 30 de fragmente, cele mai multe jumătăți de monedă.
• O singură monedă omeiadă, din vremea califului Marwan ibn Muhammad, bătută în 746 sau 747 la Wasit.
• 58 de dirhami abbasizi, cei mai mulți din vremea lui Harun ar-Rașid (786-809), alții de sub al-Mahdi (775-785) și al-Amin.
• Cea mai nouă monedă este din anul 199 al Hegirei, adică 814 sau 815.
• Dintre monedele întregi, 25 au fost bătute la Madinat as-Salam, adică la Bagdad.

Celelalte centre de emisiune identificate duc departe: al-Kufa, Madinat Nișapur în Horasan, al-Muhammadiyya în Djibal, iar printre fragmente apar al-Basra și Zaranj, în Sistanul de azi. O singură groapă de pe malul Balticii adună, astfel, argint bătut de la Irak până la marginea Afganistanului de azi.

Monedele spun și ce s-a întâmplat cu ele după ce au plecat din atelier. Unele piese au orificii de atârnare, deci au fost purtate ca podoabă. Multe au crestături pe margine, urme ale verificării argintului: cine le primea tăia puțin din muchie ca să vadă dacă metalul este bun pe toată grosimea.

Ce spun sursele despre drumul argintului

Atribuirea monedelor a fost făcută de A. A. Gomzin, iar articolul este semnat de E. B. Zalțman, A. A. Gomzin și N. A. Makarov. Concluzia lor este că teritoriul Kaliningradului de azi era inclus în sistemul comercial de lungă distanță care aducea argintul oriental în zona baltică în secolul al IX-lea.

Argumentul nu e doar local. În Europa de Nord și de Est, moneda musulmană de argint a fost principalul mijloc de plată și, în același timp, materia primă pentru podoabele de argint: se topea și se prelucra. Rețelele care au adus-o au fost organizate de comercianții scandinavi, pe axa care leagă Volga de Baltica.

Raritatea descoperirii se vede din statistică: pentru intervalul 780-830 se cunosc în toată zona baltică doar circa 20 de tezaure, în Suedia, în nordul Poloniei, în Estonia și în regiunea Kaliningrad. Cel publicat acum este primul din teritoriul Kaliningradului care atestă sigur participarea timpurie la comerțul cu argint oriental.

Ce nu se știe încă

Data celei mai noi monede, 814 sau 815, dă doar momentul de după care tezaurul a putut fi îngropat, nu momentul îngropării. Autorii socotesc formarea lui către mijlocul anilor 810, dar între adunarea unui stoc de argint și ascunderea lui pot trece ani.

Nu știm nici de ce a fost ascuns și nici de ce nu a mai fost recuperat. Nu se poate spune dacă proprietarul era un localnic prusac, un negustor în trecere sau un intermediar, fiindcă monedele nu purtau nume. Iar cu un singur tezaur nu se poate încă stabili dacă așezarea de pe malul lagunei era un punct de schimb regulat sau doar un loc prin care argintul a trecut o dată.