O Venus de plumb, primul obiect de cult dintr-un sat roman din pădurea Pilis

Într-o pădure de la nord-vest de Budapesta, o echipă a Universității Eotvos Lorand a încheiat pe 23 septembrie 2026 a patra campanie de săpături într-un sat roman. Cea mai neobișnuită piesă scoasă este o statuetă de plumb turnat, reprezentând-o pe Venus în postura numită pudica. Este primul obiect cu caracter religios descoperit în așezare, după patru ani de cercetări.

Unde și cine sapă

Situl se numește Pilisszentiván-Hárs-erdo, adică pădurea de tei de la Pilisszentiván, și se află lângă izvorul Hársas, în comitatul Pest, în Ungaria. Geografic, zona cade în hinterlandul de nord-vest al orașului roman Aquincum, adică în spatele agricol al capitalei provinciei Pannonia Inferior.

Cercetarea este condusă de Simon Bence, de la Institutul de Științe Arheologice al Universității Eotvos Lorand din Budapesta, și se desfășoară împreună cu firma de arheologie Archeovertex. La campanie au participat personalul institutului, studenți de arheologie și voluntari din trei asociații locale de cercetare. Finanțarea vine de la Fondul Național Cultural al Ungariei și de la primăria comunei.

Statueta și restul inventarului

Statueta a fost găsită cu detectorul de metale, în cadrul unei prospecții sistematice. Este turnată în plumb și o înfățișează pe Venus în tipul iconografic pudica, cu picioarele strânse și cu o mână acoperindu-se. Tipul este cunoscut în toată lumea romană, dar de obicei în bronz; plumbul este un material ieftin, de largă folosință, iar asta spune ceva despre cine se ruga în fața ei.

Alături de statuetă, campania a scos obiecte care descriu viața de zi cu zi a locuitorilor.

• un fragment de oglindă de bronz, cu dosul turnat în plumb
• unelte de fier, printre care o piesă păstrată aproape întreagă
• fibule, adică agrafe de îmbrăcăminte
• monede din perioada romană
• vase ceramice, unele într-o stare de conservare remarcabilă

A fost identificată și clădirea notată cu litera E, cu o parte de locuire și curți spre nord, plus suprafețe pavate cu piatră lângă zona de locuit, legate probabil de activități gospodărești și meșteșugărești. Un strat de dărâmătură sigilat a păstrat o cantitate mare de ceramică.

Ce spun publicațiile de specialitate

Situl are deja o bibliografie proprie. Rapoartele de săpătură publicate în Dissertationes Archaeologicae, revista institutului, arată că zona a fost cercetată cu magnetometru și cu georadar pe 9.410 metri pătrați, iar apoi s-au deschis patru secțiuni principale.

Din acele rapoarte se știe că una dintre clădiri era o locuință dreptunghiulară cu fundație de piatră, de 10,36 pe 7,84 metri, că o altă construcție avea un cuptor de lut și că situl era închis de un zid de împrejmuire. Printre obiecte se numără un cuțit de fier, o fibulă în formă de cicadă, o fibulă cu aripioare de tip norico-pannonic, fragmente de pahar de sticlă, pietre de ascuțit și ștampile de olar.

Cronologia așezării, așa cum o propun autorii, este scurtă și limpede: satul a fost întemeiat în jurul trecerii dintre secolele I și II d.Hr. și a fost părăsit, fără violență, pe la sfârșitul secolului II. În una dintre secțiuni s-au găsit doi denari ai lui Traian, bătuți între anii 107 și 111.

Ce nu se știe încă

Cea mai interesantă propunere a cercetătorilor rămâne o ipoteză: că locuitorii ar fi fost soldați lăsați la vatră. Argumentele sunt standardul constructiv roman al clădirilor și compoziția inventarului, dar autorii spun ei înșiși că e nevoie de dovezi militare suplimentare, de pildă piese de echipament sau inscripții.

Nu se știe nici dacă statueta de plumb a stat într-un altar casnic, într-un spațiu comun al așezării sau dacă a fost pur și simplu pierdută. Fiind găsită cu detectorul, nu are un context de săpătură care să răspundă la întrebarea asta, iar fără context interpretarea rămâne limitată.

Rezultatele campaniei din 2026 sunt încă în analiză și nu au fost publicate într-un raport de specialitate. Până atunci, cifrele și interpretările sigure rămân cele din rapoartele anterioare.