Mircea Ciobanul, mort în septembrie 1559: domnul care a cumpărat tronul

În septembrie 1559 murea Mircea Ciobanul, domn al Țării Românești în trei rânduri și primul pus pe tron direct de Poartă. A lăsat în urmă o biserică în picioare până azi, în centrul vechi al Bucureștiului, două măceluri de boieri și un fiu de treisprezece ani pe scaunul domnesc. Chiar și ziua morții lui este pusă diferit în izvoare.

Cine a fost Mircea Ciobanul?

Se numea Dumitru și era fiu al lui Radu cel Mare, domnul mort în 1508. Aici apare prima nepotrivire dintre izvoare: unele lucrări îl dau ca al cincilea fiu al lui Radu cel Mare, altele ca fiu nelegitim. Filiația vine din tradiția cronicarilor, nu dintr-un act de cancelarie, și nu poate fi dovedită într-un fel sau într-altul.

Porecla o are din negoc. Înainte de domnie cumpăra vite de la oameni și le vindea în Imperiul Otoman, mai ales berbeci dunași la Constantinopol. De acolo i-a rămas numele de Ciobanul, unul dintre puținele nume domnești românești venite dintr-o meserie, și nu dintr-o faptă de arme sau dintr-o însușire.

Cum a ajuns domn un negustor de berbeci?

În ianuarie 1545, Mircea Ciobanul a fost numit domn al Țării Românești. Numirea a venit direct de la Poartă, în urma unei înțelegeri cu marele vizir, și este socotită un prag în istoria țării: nu o alegere făcută de boieri, nu o luptă câștigată pentru scaun, ci o înțelegere plătită la Constantinopol. În București a intrat pe 17 martie 1545.

De aici înainte, cine voia domnia Țării Românești mergea întâi la Constantinopol. Toată cariera lui Mircea Ciobanul se explică prin acest mecanism: a plătit ca să urce, a fost dat jos când alții au plătit mai mult sau au reclamat mai convingător, și a plătit din nou ca să revină.

Ce spun documentele despre cele trei domnii

Listele domnești îi dau trei domnii. Prima ține din ianuarie 1545 până la 16 noiembrie 1552. A doua, din mai 1553 până la 28 februarie 1554. A treia începe în ianuarie 1558 și se încheie în septembrie 1559, cu moartea lui.

Între ele stau înfrângeri și depărtări de țară. În noiembrie 1552 a fost învins la Mănești de pretendentul Radu Ilie și a pierdut tronul. S-a întors în mai 1553, cu sprijin turcesc și tătăresc. În 1554 a fost scos din domnie după plângerile boierilor la Poartă și a stat câțiva ani departe, apoi a fost repus în ianuarie 1558. Tiparul se repetă de fiecare dată: fiecare cădere vine dintr-o plângere ajunsă peste Dunăre, fiecare revenire costă mai mult.

De ce a ucis boierii?

Cele două măceluri sunt faptele pentru care a rămas în manuale. Imediat după ce a luat domnia, în 1545, a poruncit uciderea unui grup de dregători, printre care vornicul Coadă, comisul Radul și spătarul Stroe. Al doilea, mai mare, a avut loc pe 3 februarie 1558, la puțin timp după a treia venire pe tron: boieri chemați la curte, printre care vornicul Stănilă, au fost uciși acolo, iar printre victime s-au aflat și clerici ortodocși.

Ce se desprinde din documente nu e cruzimea de dragul cruzimii, ci un calcul. Mircea Ciobanul plătea la Poartă sume mari pentru domnie și avea nevoie de bani și de o boierime care să nu mai trimită jalbe la Constantinopol. Dregătorii uciși au fost și torturați ca să spună unde își țin averile, iar acele averi au fost confiscate. O parte a boierimii a trecut munții în Transilvania și a continuat de acolo să lucreze împotriva lui.

Ce nu se poate stabili este numărul victimelor. Cronicile dau cifre rotunde și formule generale, nu liste de nume. Din a doua execuție în masă, cea din 1558, cunoaștem câteva nume de dregători, nu un număr.

Ce a rămas din el: biserica Curtea Veche

Biserica Buna Vestire de la Curtea Veche, din centrul vechi al Bucureștiului, este ctitoria lui, ridicată în timpul primei domnii, lângă curtea domnească. Este cel mai vechi loc de cult păstrat al orașului. Acolo a fost și înmormântat.

Ctitoria spune ceva despre direcția în care se mișca țara. Bucureștiul, pomenit întâi într-un hrisov din 1459, capătă în vremea lui o curte și o biserică domnească în toată regula. Mircea Ciobanul a sprijinit și tiparul: în vremea lui au lucrat meșterul Dimitrie Liubavici și diaconul Coresi, doi dintre oamenii care au pus pe hârtie primele cărți tipărite din țările românești.

Cine a domnit după el?

I-a urmat fiul cel mare, Petru cel Tânăr, ridicat la domnie pe 25 septembrie 1559, la treisprezece ani. Porecla i-a rămas chiar din pricina vârstei. Puterea reală a rămas la mama lui, doamna Chiajna, fiica lui Petru Rareș, domnul Moldovei, una dintre puținele femei din istoria țărilor românești care au condus efectiv treburile statului.

Trecerea nu a fost liniștită. Îndată după moartea lui Mircea, boierii au încercat să pună mâna pe tron, iar între sfârșitul lui septembrie și octombrie 1559 s-au dat trei bătălii. Petru cel Tânăr a rămas domn opt ani și nouă luni, până în iunie 1568, când Poarta l-a trimis în exil împreună cu mama lui. A murit la Konya, în august 1569, la douăzeci și unu de ani.

Când a murit, de fapt, Mircea Ciobanul?

Majoritatea lucrărilor dau 25 septembrie 1559. Data nu vine însă dintr-un act al cancelariei domnești, ci din însemnări de cronică, iar izvoarele nu se potrivesc între ele: unele încheie a treia domnie pe 21 septembrie 1559, cu patru zile mai devreme.

Explicația cea mai simplă este că cele două date măsoară lucruri diferite: ziua morții și ziua în care fiul a fost ridicat la domnie. Faptul că Petru cel Tânăr este dat ca domn exact din 25 septembrie 1559 susține această ipoteză, dar nu o dovedește. La fel, nici cauza morții nu e limpede: cronicile nu spun mare lucru, iar variantele care circulă, de la boală la otravă, nu au un izvor care să le susțină.

Rămâne partea sigură. Mircea Ciobanul a murit în septembrie 1559, la paisprezece ani după ce dobândise prima domnie, într-o țară în care scaunul se câștiga și se pierdea la Constantinopol. Biserica pe care a zidit-o îi este și mormânt, și se poate vedea și azi.