Copilul de la Taung are circa 3 milioane de ani, arată o nouă datare

Craniul unui copil găsit într-o carieră de calcar din Africa de Sud, în 1924, este fosila care a mutat discuția despre originea omului din Asia în Africa. O echipă internațională condusă de Gabriele A. Macho, de la Vrije Universiteit Brussel, îi dă acum o vârstă de 2,96 până la 3,03 milioane de ani și susține că specia construită în jurul lui, Australopithecus africanus, este prost definită.

O fosilă cu o singură certitudine

Copilul de la Taung este exemplarul tip al speciei Australopithecus africanus, descrisă în 1925 de Raymond Dart. Problema, spun autorii noului studiu, este că nu s-au stabilit niciodată criterii clare pentru a încadra descoperirile ulterioare în aceeași specie. Rezultatul este că, după un secol de săpături în Africa de Sud, Taung a rămas singura fosilă legată fără dubiu de Australopithecus africanus.

Studiul reia trei lucruri: vârsta sitului, dezvoltarea dentară și cerebrală a copilului și variația de la joncțiunea dintre dentină și smalț la primul molar. Concluzia formulată în rezumat este directă: Australopithecus africanus este un taxon slab definit.

Ce schimbă datarea

Vârsta anunțată, între 2,96 și 3,03 milioane de ani, îl plasează pe copilul de la Taung mai devreme decât îl așezau multe manuale. Mai important decât cifra în sine este comparația: mai multe fosile de adulți puse în mod tradițional în Australopithecus africanus nu urmează același traseu de creștere ca Taung. Diferențele de dezvoltare a creierului sugerează, potrivit autorilor, că în zona Sterkfontein au trăit mai multe specii distincte de hominini, în paralel sau una după alta.

Explicația propusă nu este una de arbore cu ramuri curate. Autorii lucrează cu un cadru de dinamică ecologică a arealelor: cicluri umede și secetoase care au mutat habitatele, populații care s-au izolat, au derivat genetic, s-au reîntâlnit și s-au amestecat. Africa de Sud se află la granița biogeografică dintre zona zambeziană și sudul continentului, adică exact acolo unde astfel de întâlniri repetate sunt de așteptat.

Mecanismele numite în studiu sunt deriva genetică și hibridizarea, adică exact ce se întâmplă cu populații mici care se despart și se reunesc. Comunicatul universității adaugă și presiunea agenților patogeni și a prădătorilor noi, întâlniți pe măsură ce grupurile se mutau după habitat. Pentru cititorul obișnuit cu schema liniară din manual, diferența este importantă: nu o specie care devine alta, ci o rețea de populații care se despart și se amestecă de mai multe ori.

Pădure, nu savană uscată

Polenul fosil analizat de echipă arată un peisaj mult mai umed și mai împădurit decât cel de azi. Printre speciile de arbori identificate se află unele care cresc astăzi la sute de kilometri spre nord-est. Pentru copilul de la Taung, asta înseamnă un mediu diferit de imaginea obișnuită a savanei africane deschise.

Gabriele A. Macho rezumă schimbarea de perspectivă într-un comunicat al Vrije Universiteit Brussel din 9 noiembrie 2026.

Timp de peste o sută de ani am presupus că copilul de la Taung era doar una dintre multele fosile asemănătoare din epocă. Rezultatele noastre răstoarnă asta. Arborele genealogic al omului nu era un trunchi drept și ordonat, era un tufiș haotic și încurcat, pus în mișcare de schimbările de climă.

Gabriele A. Macho, Vrije Universiteit Brussel

Unde a apărut studiul

Lucrarea este semnată de opt autori, printre care Simon Neubauer, Clément Zanolli, Pieter Vermeesch, Kevin L. Kuykendall și Andreas Koutsodendris, și a apărut pe 5 noiembrie 2026 în npj Palaeoecosystems, revistă din portofoliul Nature, în primul volum al acesteia. Precizarea nu este pedanterie: comunicatul universității vorbește despre un studiu „publicat în Nature”, iar de acolo formularea a trecut în numeroase preluări. Revista Nature și npj Palaeoecosystems sunt publicații diferite, chiar dacă aparțin aceluiași editor, iar cititorul care caută articolul trebuie să știe unde este.

Pentru Macho, subiectul nu este o paranteză. De la septembrie 2025 conduce la Vrije Universiteit Brussel proiectul PLIODIS, finanțat printr-un ERC Advanced Grant al Consiliului European pentru Cercetare, dedicat homininilor care au trăit în Africa de Sud între aproximativ patru și un milion de ani în urmă. Întrebarea pe care și-o pune proiectul este când și unde a apărut genul Homo, iar metoda combină geomorfologie, paleoclimatologie, morfologie funcțională, biomecanică și arheozoologie.

Ce rămâne deschis

Comunicatul universității dă intervalul de 2,96 până la 3,03 milioane de ani, dar nu precizează metoda prin care s-a ajuns la el, iar rezumatul studiului spune doar că vârsta sitului a fost reevaluată. Datarea fosilelor de la Taung a fost dificilă dintotdeauna, fiindcă materialul provine din breciile unei cariere de calcar, fără o stratigrafie limpede. Rămâne deschisă și întrebarea centrală: dacă Australopithecus africanus este un taxon prost definit, ce nume primesc fosilele de adulți care nu se potrivesc cu Taung. Studiul semnalează problema, nu propune o nouă clasificare.