Un sugar nazca cu o singură orbită: ADN-ul a arătat trisomie 13

Ciclopia este una dintre cele mai rare malformații cunoscute și, aproape întotdeauna, un copil născut cu ea nu trăiește. Un studiu publicat pe 9 noiembrie 2026 în Proceedings of the National Academy of Sciences descrie un astfel de caz într-un cimitir nazca din sudul Peruului și își numește cauza, cu ajutorul ADN-ului antic.

Doi sugari într-un singur vas

Echipa a studiat doi sugari înmormântați împreună într-un cimitir din faza nazca mijlocie, la Jauranga, în sudul Peruului. Unul dintre ei, notat JA13A, are o singură orbită mediană și alte trăsături osoase caracteristice ciclopiei. Celălalt, JA13B, nu prezintă nicio malformație comparabilă.

Cei doi fuseseră puși împreună într-un vas ceramic. Autorii precizează că acest tip de îngropare este bine documentat pentru copiii nazca, deci nu este un tratament excepțional, rezervat unui caz ieșit din comun. Analiza genetică a arătat, în schimb, că cei doi nu erau rude pe linie maternă.

Ce este ciclopia și ce a arătat ADN-ul

Ciclopia este forma cea mai gravă a unei malformații rare în care creierul în formare nu se separă în două jumătăți. Dezvoltarea feței este afectată și ea, uneori până la o singură orbită mediană, așezată în mijlocul frunții. Cei mai mulți copii născuți cu ea mor înainte de naștere sau la scurt timp după.

ADN-ul antic extras din oase a arătat la JA13A o copie suplimentară a cromozomului 13. Autorii identifică această trisomie 13 drept cauza probabilă a malformației. Legătura dintre trisomia 13 și ciclopie este cunoscută în medicina de azi, dar rar demonstrată pe material arheologic, fiindcă presupune atât oase păstrate suficient de bine pentru un diagnostic, cât și ADN utilizabil după un mileniu și jumătate.

Diagnosticul osteologic și cel genetic se sprijină aici unul pe celălalt. Orbita unică și celelalte trăsături ale craniului arată ce s-a întâmplat cu fața și cu creierul în formare, iar cromozomul suplimentar arată de ce. Fără una dintre cele două jumătăți, cazul ar fi rămas o descriere fără cauză sau o anomalie genetică fără efect observabil.

De ce contează

Un diagnostic de anomalie cromozomială pe un schelet de acum peste o mie cinci sute de ani înseamnă că paleogenomica a ajuns la o rezoluție la care pot fi văzute și condiții individuale, nu doar înrudiri și migrații. Autorii scriu că studiul, combinând dovada osoasă, pe cea genomică și pe cea arheologică, oferă o imagine a unei malformații grave și a felului în care a fost tratată funerar într-o societate din trecut.

Proiectul din care vine materialul are o istorie lungă. Cercetările germano-peruviene din valea Palpa, conduse de Markus Reindel, de la Institutul Arheologic German, și de Johny Isla, de la Ministerul Culturii din Peru, au săpat sistematic așezări și cimitire nazca. Analizele osteologice au fost făcute de Elsa Tomasto-Cagigao și Mellisa Lund Valle, de la Pontificia Universidad Católica del Perú, iar partea genetică la Universitatea California din Santa Cruz.

Ce nu spune rezumatul studiului

Rezumatul publicat nu dă o datare absolută a mormântului și nu precizează nici vârsta exactă la deces a celor doi sugari, dincolo de încadrarea lor ca perinatali. Nu numește nici sexul lor și nu arată dacă îngroparea împreună a fost simultană sau în două momente apropiate.

Rămâne deschisă și întrebarea dacă cei care i-au îngropat au observat malformația și ce însemna ea pentru ei. Autorii nu merg mai departe de constatarea că tratamentul funerar este cel obișnuit pentru copiii nazca. Un vas comun pentru doi sugari fără rudenie maternă nu permite, singur, o concluzie despre felul în care comunitatea a privit cazul, iar rezumatul nu spune dacă în același cimitir au fost găsite și alte îngropări duble.