Perna de mușchi din patru morminte din Pomerania nu era de mușchi

În necropola de la Czarnówko, pe coasta sudică a Mării Baltice, arheologii au găsit în patru morminte depuneri compacte de material vegetal, iar una dintre ele intrase în literatură drept pernă de mușchi. Analiza publicată în Antiquity pe 11 septembrie 2026 a identificat în toate cele 13 probe cu material determinabil semințe de papură, iar mușchi nu a găsit în niciuna. Mormintele se datează în primele două secole d.Hr.

Necropola și cele patru morminte

Czarnówko este o necropolă cu peste 2.000 de morminte, aflată în zona nordică a culturii Wielbark, în nordul Poloniei de astăzi. A fost întemeiată în perioada preromană târzie, la mijlocul secolului al II-lea î.Hr., și a fost folosită fără întrerupere până în prima jumătate a secolului al III-lea d.Hr. Se întâlnesc aici atât înhumări, cât și incinerări, iar o parte din morminte au fost redeschise în antichitate, ceea ce complică orice judecată despre bogăția inventarului.

Depunerile de plante au apărut în patru morminte, numerotate R263, R289, R300 și R430. Toate sunt înhumări în sicrie făcute din trunchiuri de copac, datate în subfazele B2b-c până la B2/C1a ale perioadei romane. Dintre ele, R300 și R430 sunt socotite morminte de elită, pe baza celorlalte obiecte, iar R263 și R289 au un inventar de nivel mediu. Oasele nu s-au păstrat sau au rămas doar ca fragmente mici, așa că sexul și vârsta celor înmormântați nu se pot stabili.

Materialul organic s-a păstrat tocmai pentru că a stat lipit de metal. Sărurile migrate din obiectele de metal în materia organică au conservat ce altfel ar fi dispărut, iar acest detaliu explică și unde apar depunerile: sub două fibule și resturile craniului în R263, lângă o piesă metalică în R289, sub vase de metal în R430.

Amprenta care se potrivește

Cea mai limpede dovadă de context vine din mormântul R300. Un fragment de material vegetal de 90 pe 75 de milimetri, cu grosime de până la 6 milimetri, păstrează amprenta rotundă a unui obiect de metal. Diametrul amprentei este de 32 de milimetri și se potrivește exact cu piciorul unei cupe de argint scoasă din același mormânt. Așadar, cupa a fost pusă direct pe stratul de plante.

Celelalte fragmente dau măsura depunerilor. În R263 se păstrează o bucată de 47 pe 45 de milimetri, groasă de până la 16 milimetri, plus multe fragmente mici. În R289, concrețiunile au 57 pe 35 de milimetri și până la 20 de milimetri grosime, cu amprenta unei piese de metal, probabil o fibulă. În R430, grosimile variază de la 2 până la 25 de milimetri, iar mormântul a fost redeschis după înmormântare, așa că o parte din aceste concentrări au ajuns în groapa de redeschidere, lângă obiecte de metal.

Ce au arătat probele

Au fost examinate 23 de probe la microscop, cu măriri de la 20 la 200 de ori, iar 13 dintre ele conțineau resturi determinabile. În toate cele 13 s-au găsit semințe de papură, lungi de aproximativ un milimetru și late de 0,3 milimetri, lucioase, de la galben deschis la brun închis, așezate de obicei fără ordine. Puful fructelor, partea care se vede cu ochiul liber la plantă, nu s-a păstrat într-o formă recunoscută macroscopic. Niciuna dintre probe nu a conținut material care să provină din vreo specie de mușchi.

Trei probe aveau și fragmente de țesătură. Toate sunt resturi de lână nedegresată, filată din fire răsucite spre dreapta și țesute în diagonală de tip 2 pe 2, cu fire de 0,30 până la 0,40 de milimetri. Într-un caz s-a putut calcula și desimea: 16 până la 18 fire pe centimetru în urzeală și 12 în bătătură. Lâna folosită era de tipul cel mai potrivit pentru filat.

Ce se știe din alte necropole

Papura din morminte nu este un caz izolat. Resturi de același fel au fost găsite în alte patru necropole din perioada romană, la sud de Marea Baltică. La Grzybnica apar în patru morminte de înhumare de la sfârșitul secolului I până la sfârșitul secolului al II-lea d.Hr., cele mai multe în zona capului. În movila 5 de la Osiek, datată la începutul secolului I, fibulele și garniturile metalice ale unor coarne de băut stăteau pe o depunere de papură de 20 până la 30 de milimetri grosime și de 200 pe 300 de milimetri, așezată peste un strat de pietre.

Analizele noi schimbă și lectura unor descoperiri mai vechi. La Lubowidz, materialul organic din mai multe morminte a fost numit mușchi, dar determinarea s-a făcut cu ochiul liber, pe teren. Autorii cer reluarea acelor probe la microscop, tocmai fiindcă la Czarnówko și la Gronowo presupusele perne de mușchi s-au dovedit a fi de papură.

Ce rămâne nelămurit

Specia nu poate fi stabilită: papura lată și papura îngustă au fructe cu aceeași morfologie, deci semințele nu le deosebesc. Ambele cresc din belșug în bălți și pe marginea apelor, iar inflorescențele se puteau strânge tot anul, mai ales iarna, când apa mică din jurul plantelor îngheață.

Mai important, nu se poate spune ce era, de fapt, depunerea. Titlul studiului pune cele trei posibilități una lângă alta: pernă, saltea sau căptușeală pentru sicriul din trunchi de copac. Pentru fiecare există analogii, de la mormintele de la Vendel și Valsgärde din Suedia până la patul de bronz din movila de la Eberdingen-Hochdorf, datată în 530 sau 520 î.Hr., cu saltea de cânepă umplută cu păr de bursuc și cu părți din 20 de specii de plante. Pentru Czarnówko, starea de păstrare nu permite să se aleagă între cele trei.