Un vas cu doi șerpi dintr-o vilă romană și un cult venit din Tracia

La vila romană de la Collet, deasupra golfului Palamós, în nord-estul Spaniei, câteva fragmente de ceramică s-au dovedit a fi marginea unui vas mare, cu o ansă decorată cu un șarpe cu două capete. Studiul publicat în revista Antiquity pe 26 august 2026 leagă piesa de cultul lui Sabazios, un zeu venit din lumea tracă și frigiană. Contextul stratigrafic o datează în epoca lui Augustus, adică între 27 î.Hr. și 14 d.Hr., iar analiza pastei arată că vasul nu a fost făcut pe loc.

Ce s-a găsit la Collet

Vila stă pe un pinten stâncos de aproximativ 20 de metri, deasupra golfului Palamós, la 40 de kilometri în linie dreaptă de orașul roman Emporiae, azi Empúries, și la 45 de kilometri de Gerunda, adică Girona de astăzi. Situl era cunoscut de la sfârșitul secolului al XIX-lea, dar a fost cercetat abia la începutul anilor 2000, iar săpăturile în vila propriu-zisă au început din 2015.

Cercetătorii au definit până acum cinci faze de locuire. Prima, de la sfârșitul secolului al II-lea sau începutul secolului I î.Hr., este o așezare rurală cu plan italic, din care s-au păstrat o pivniță de vin cu peste 20 de gropi pentru chiupuri și un hambar. În deceniile următoare se construiește o vilă cu două turnuri pe fațada de sud, iar în vremea lui Augustus i se adaugă un cuptor de pâine, o bucătărie și un complex termal modest. La sfârșitul secolului I d.Hr. totul este demolat și, pe o platformă de pământ adus, se ridică o vilă nouă, cu încăperi pavate și, mai târziu, cu mozaicuri.

Fragmentele de vas au ieșit chiar lângă zidul de est al vilei, din nivelurile legate de folosirea cuptorului de pâine. Vasul avea un diametru de aproximativ 230 de milimetri la gură, iar ansa, lungă de 160 de milimetri, se termina la ambele capete cu un cap de șarpe. Pe corpul ansei sunt incizate șiruri de semicercuri mici, care imită solzii, iar pe margine apar cercuri incizate.

Cum au datat piesa și de unde ar putea veni

Datarea nu vine din stilul decorului, ci din materialul găsit împreună cu fragmentele: amfore baetice și tarraconense de tip Pascual 1, ceramică cenușie emporitană, ceramică de tip Campana B și un fragment de terra sigillata italică. Nivelul de folosire a cuptorului, acolo unde stăteau fragmentele, a dat o cupă de terra sigillata italică din prima jumătate a secolului I d.Hr. și amfore tarraconense de tip 2/4. Concluzia autorilor este că vasul era deja spart și îngropat în epoca augustană, deci a fost făcut atunci sau puțin mai înainte.

Pasta a fost analizată cu lupă binoculară și prin difracție de raze X. Este o ceramică roșie compactă, bine netezită, cu puține incluziuni minerale, în principal nisip de cuarț de aproximativ 0,5 milimetri, cu foițe de biotit și de muscovit, plus feldspați. Compoziția nu seamănă cu pasta folosită la atelierul de chiupuri din apropiere, numit Collet Est, nici cu cea de la Ermedàs, de lângă Girona, iar angoba albă nu a fost semnalată în niciunul dintre cele două ateliere.

Pe baza acestor diferențe, autorii înclină spre o origine africană a vasului, dar își formulează ipoteza cu prudență: dovezile pentru cultul lui Sabazios în Africa sunt puține, iar forme ceramice comparabile nu s-au găsit acolo.

Ce spun autorii despre cultul lui Sabazios

Sabazios vine de la tracii și frigienii din Peninsula Balcanică, iar în lumea romană s-a răspândit puțin și a rămas un cult practicat în casă. Un exemplu bine documentat este o locuință din Pompei, unde o parte din peristil a fost amenajată pentru culte de mistere, cu un altar mic de cărămidă și două vase de teracotă decorate cu șerpi și broaște.

Cultul se recunoaște greu, fiindcă nu are temple proprii. Îl trădează doar câteva categorii de obiecte: mâinile de bronz numite sabazee, câteva plăcuțe în formă de triptic și un set de vase ceramice cu iconografie caracteristică. Autorii atrag atenția că iconografia este sincretică și greu de citit pentru cine nu era inițiat, semn că obiectele erau sprijin vizual pentru un ritual în primul rând oral.

În Peninsula Iberică urmele sunt rare. În nord-est, la Empúries și la Tolegassos, s-au găsit vase cu șerpi, șopârle și broaște aplicate, iar la Camp de la Gruta o parte centrală de ansă decorată exact ca fragmentele de la Collet. O mână de bronz descoperită la Cartagena pare să provină dintr-o corabie. Argumentul care leagă toate aceste vase de Sabazios, și nu de alt cult, este un triptic de bronz placat cu argint, găsit într-un mormânt dintr-o necropolă de la Empúries, datat în epoca augustană sau la începutul secolului I: pe el apare zeul însuși, înconjurat de simbolurile cultului.

Ce rămâne nelămurit

Autorii sunt expliciți: vasele cu șerpi, luate singure, nu dovedesc cultul lui Sabazios. Astfel de recipiente sunt mai frecvente în cultele mitraice și apar din belșug în contexte militare pe limesul raetic din Germania, dar și în culte domestice locale fără nicio legătură cu Mithras sau cu Sabazios. Contextul hotărăște atribuirea, nu obiectul în sine. La fel, fiindcă din corpul vasului nu s-a păstrat nimic, tipul lui nu se poate stabili precis: marginea și ansa seamănă cu o formă cunoscută din Germania și din Belgica, dar aceleia îi corespund guri de turnare care lipsesc aici, iar piesele de comparație sunt mai târzii, din secolul al III-lea.

În sfârșit, funcția vasului nu este limpede. În iconografiile complexe, precum plăcuța de la Empúries, astfel de recipiente apar lângă altar, iar o propunere din literatură este că ar fi strâns sângele jertfei. Rămâne o propunere, nu o certitudine.