17 noiembrie în istorie

Pe scurt: 17 noiembrie

La 17 noiembrie, Biserica Ortodoxă Română îi prăznuiește pe Sfântul Grigorie Taumaturgul, episcop al Neocezareei între anii 240 și 270, pe Sfântul Ghenadie al Constantinopolului și pe Cuviosul Lazăr Zugravul. În istoria românilor, ziua marchează prima atestare documentară a Caracalului, într-un act din 1538 al lui Radu Paisie, și întemeierea Școlii Flotilei la Galați, în 1872, strămoașa Academiei Navale. În calendarul popular, ziua cade în Filipii de toamnă.

Calendarul ortodox

Sinaxar

Sfinții pomeniți în această zi, așezați în istoria lor.

Cum citim Sinaxarul: viețile sfinților au fost scrise pentru credincioși, de multe ori la mult timp după evenimente, și păstrează felul de a povesti al vremii lor. Aici le punem în contextul istoric: cine a fost fiecare, unde și când a trăit, de ce a fost persecutat sau cinstit și când a fost trecut în rândul sfinților. Spunem deschis ce se sprijină pe documente și ce ne-a rămas doar prin tradiție.

Sfântul Ierarh Grigorie Taumaturgul, episcopul Neocezareei

Episcop al Neocezareei Pontului, ucenic al lui Origen și autorul celei mai vechi epistole canonice păstrate din Răsărit. · c. 213-c. 270

Documentat istoric

S-a născut la Neocezareea Pontului, cel mai însemnat oraș comercial al provinciei, azi Niksar în nordul Turciei, într-o familie păgână cu stare, și la început s-a numit Teodor. A rămas fără tată la paisprezece ani și a pornit, împreună cu fratele său Atenodor, pe drumul obișnuit al fiilor de familie: dreptul, studiat la Alexandria, la Atena și la Berytos, adică Beirutul de azi, școala de legi a Imperiului. La Cezareea Palestinei l-a întâlnit pe Origen și a rămas cinci ani ucenicul lui, în jurul anului 234. Întors în patrie, a fost hirotonit episcop al Neocezareei pe la 240 de Fedim, episcopul Amasiei. Pe la 250, prigoana lui Deciu a ajuns în Pont, iar Grigorie s-a retras în pustie și a sfătuit și turma să se ascundă, socotind că e mai bine să te ferești o vreme decât să cazi din credință sub chinuri. Între 258 și 262, goții și boranii au prădat Pontul, iar Epistola canonică, scrisă atunci, judecă pe cei care au mâncat din jertfele idolești ori s-au amestecat în jaf alături de năvălitori: este unul dintre puținele documente în care se vede, din interior, ce a însemnat o invazie pentru o populație creștină. În 265 a luat parte la sinodul din Antiohia care l-a judecat pe Pavel de Samosata. A murit pe la 270.

Ce spun izvoarele: Aici documentele spun mult, fiindcă de la Grigorie au rămas scrieri proprii: Cuvântul de mulțumire către Origen, rostit la Cezareea Palestinei în jurul anului 238, și Epistola canonică, pusă de editori în 258 sau 262, amândouă tipărite în ediții critice. Se datează independent și cadrul: domnia lui Deciu, năvălirea gotică în Pont și sinodul de la Antiohia din 265. Prin tradiție au rămas minunile, mutarea pietrei și a muntelui, secarea iezerului, precum și hirotonia săvârșită în lipsa celui hirotonit, pe care editorul ediției Ante-Nicene Fathers o socotește o poveste crescută după moartea sfântului. Un amănunt din sinaxarul românesc nu se susține: prigoana prin care trece Grigorie este pusă acolo pe seama lui Dioclețian, însă Dioclețian a ajuns împărat în 284, la aproape cincisprezece ani după moartea sfântului. Prigoana lui este cea a lui Deciu, în jurul anului 250.

Canonizare: Pomenirea lui este una dintre cele vechi, așezată cu secole înainte să existe o procedură sinodală de canonizare; o dată a canonizării nu apare în sursele consultate.

Sfântul Ierarh Ghenadie, arhiepiscopul Constantinopolului

Patriarh al Constantinopolului între 458 și 471, în anii grei de după Sinodul de la Calcedon. · † 471

Parțial documentat

A urcat în scaunul Constantinopolului în 458 și l-a ținut până la moartea sa, în 471, adică exact în rastimpul în care se hotăra ce rămâne din Sinodul de la Calcedon, ținut în 451. Împăratul era Leon I, cu domnie între 457 și 474, iar disputa despre firile lui Hristos spărsese deja Răsăritul: la Alexandria, Timotei Elurul lepăda Calcedonul, în Egipt și în Siria se formau bisericile care nu l-au primit niciodată. În anii lui Ghenadie, cetatea a trecut și printr-o nenorocire pe care sinaxarul o ține minte: marele incendiu al Constantinopolului din 465, pomenit la 1 septembrie. După moartea lui a urmat în scaun Acachie, cel sub care avea să se deschidă schisma acachiană, prima ruptură de lungă durată între Roma și Constantinopol. Ghenadie stă, așadar, chiar în pragul acelei rupturi, și tocmai de aceea păstorirea lui se măsoară mai bine prin ce a ținut laolaltă decât prin fapte izolate.

Ce spun izvoarele: Anii păstoririi, 458-471, sunt dați de sinaxarul Patriarhiei Române, care îl pomenește și în viața Cuvioasei Elisabeta, la 24 aprilie, acolo unde se spune că Ghenadie a binecuvântat-o pe aceasta în noua ei slujire. Cadrul este documentat: domnia lui Leon I, incendiul Constantinopolului din 465, urcarea lui Acachie în scaun după 471. Faptele lui de cârmuire nu apar însă, cu datare pe an, în izvoarele deschise, iar calendarul românesc îl trece la 17 noiembrie fără o viață separată. Cine caută mai departe are de mers la colecțiile canonice bizantine, unde se păstrează o enciclică a lui împotriva hirotoniei pe bani.

Canonizare: Pomenire veche, dinaintea procedurilor sinodale de canonizare; data unei canonizări nu apare în sursele consultate.

Sursă bisericeascăPatriarhia Română, Calendar ortodox, 17 noiembrie ↗

Sfântul Cuvios Lazăr Zugravul

Preot și iconar la Constantinopol, mărturisitor în a doua perioadă iconoclastă. · sec. IX, † c. 857

Parțial documentat

Era preot la Constantinopol și pictor de icoane în vremea celei de-a doua perioade iconoclaste, cea deschisă în 815 și încheiată în 843. Împăratul care l-a prigonit a fost Teofil, cu domnie între 829 și 842, ultimul suveran iconoclast al Bizanțului. Lazăr a fost arestat, chinuit și închis, iar pedeapsa lui a fost gândită ca să lovească anume meșteșugul: i s-au pus pe mâini fiare înroșite în foc, tocmai pentru că îndrăznise să zugrăvească icoanele lui Hristos și ale sfinților. A scăpat de moarte prin stăruința împărătesei Teodora, soția lui Teofil, aceeași care, rămasă regentă după moartea împăratului în ianuarie 842, a chemat sinodul din martie 843 ce a restabilit cinstirea icoanelor, prăznuit de atunci ca Duminica Ortodoxiei. Mai târziu a fost trimis la Roma, într-o solie pentru treburi bisericești, la papa Benedict al III-lea, care a păstorit între 855 și 858, și a murit în 857 pe drumul de întoarcere. Rămășițele i-au fost duse la Constantinopol și așezate în biserica Sfântului Evandru.

Ce spun izvoarele: Cadrul se poate data: a doua perioadă iconoclastă, între 815 și 843, domnia lui Teofil între 829 și 842, regența Teodorei și sinodul din martie 843 care a restabilit cinstirea icoanelor, pontificatul lui Benedict al III-lea între 855 și 858. Biografia lui Lazăr stă însă pe tradiția sinaxarelor și pe cronicile bizantine de după iconoclasm, nu pe acte: anul morții, 857, arderea mâinilor cu fier înroșit și numele bisericii în care a fost îngropat vin din acel șir de povestiri. Tradiția care îi pune în seamă refacerea icoanei lui Hristos de la poarta Chalke, după 843, nu apare în sursele folosite aici și nu se susține cu ele.

Canonizare: Pomenire veche, trecută în sinaxare; data unei canonizări nu apare în sursele consultate.

Sursă bisericeascăPatriarhia Română, Calendar ortodox, 17 noiembrie ↗
Sursă bisericeascăOrthodox Church in America, Lives of the Saints, Cuviosul Lazăr Zugravul ↗

Credințe și obiceiuri populare

Tradițiile zilei

Filipii de toamnă

Pe ziua de 17 noiembrie, culegerile clasice nu consemnează un obicei purtând numele zilei. O așază însă limpede înăuntrul unui rastimp cu reguli proprii: Filipii de toamnă, un șir de șapte zile ținute pentru lupi, de la 10 la 21 noiembrie, dintre care trei cad înainte de lăsatul secului și patru în postul Crăciunului. Pentru acele zile, culegerile dau opreliști precise, iar 17 noiembrie se află între cele ținute în post. Într-o variantă culeasă în Oltenia, Filipii se țin de la 15 la 21 noiembrie, ceea ce cuprinde ziua la fel de bine.

Șapte Filipi pentru lupi, de la 10 la 21 noiembrie

Răspunsul cules de Gr. G. Tocilescu și publicat în 1884, reprodus de Simion Florea Marian, spune limpede: de la 10 noiembrie se țin șapte Filipi, trei înainte de lăsatul de sec și patru în post, iar la 21 noiembrie, în ziua Intrării în biserică, cade cel numit „Filipul cel șchiop”. Filipii poartă numele Sfântului Apostol Filip, prăznuit la 14 noiembrie, și sunt socotiți stăpâni peste lupi. Culegerile nu numesc una câte una cele șapte zile, așa că 17 noiembrie nu se poate lega de un Filip anume, dar cade înăuntrul șirului.

Zilele în care nu se lucrează nimic

Opreliștile acelor zile sunt înșirate pe îndelete în același răspuns din 1884: nu se coase, nu se împunge în piele, nu se dă împrumut, nu se duce la moară, nu se dă foc vecinilor, nu se mătură în casă, în sfârșit nu se lucrează nimic, și asta pentru că lupii sunt o primejdie pentru vite. Din răspunsurile culese de Nicolae Densușianu la Rijlete-Vieroși, județul Olt, se vede că acolo Filipii se serbau de la 15 la 21 noiembrie, iar la Bilciurești, în Dâmbovița, erau socotiți „sfinți mai mari peste fiarele sălbatice”.

Ungerea vetrei și a gurii cuptorului

În Bucovina, Elena Niculiță-Voronca a cules gestul care dă chipul întregii serii: de Filipi se ung vetrele și se unge gura cuptorului, ca să se închidă, prin asemănare, gura lupului și a celorlalte dihănii. În aceleași zile nu se umblă cu peria și cu pieptenele și nu se toarce, ca să nu se tragă fiarele spre casă. Tot pentru Filipi țineau femeile de la Ropcea, ca să nu le mănânce uliul găinile.

De unde vine

Confuzia cea mai răspândită vine din faptul că pe internet Filipii sunt pomeniți aproape numai ca sărbători de iarnă, între 25 ianuarie și 2 februarie, în preajma Sfântului Trifon și a Întâmpinării Domnului. Aceia există, dar sunt o a doua serie. Culegerile dau trei grupuri deosebite: șapte Filipi de toamnă, de la 10 la 21 noiembrie; șapte Filipi de iarnă, de la 25 ianuarie la 2 februarie; și trei numiți Berbecari, toamna, de la 26 septembrie. Ziua de 17 noiembrie aparține primei serii, nu celei de iarnă. A doua încurcătură ține de nume: pentru că Filipii se leagă de Sfântul Apostol Filip, de la 14 noiembrie, iar de la 15 noiembrie începe postul Crăciunului, se spune uneori că Filipii ar fi doar zilele de dinaintea postului. Răspunsul din 1884 arată altceva: patru dintre cei șapte se țin după intrarea în post, iar 17 noiembrie este una dintre acele zile.

Ritmul anului

Sfârșitul cîșlegilor de toamnă și primele zile ale postului Crăciunului

Ziua cade la hotarul dintre cel mai lung răstimp de dulce al toamnei și cel mai lung post al iernii. După Elena Niculiță-Voronca, de la Sfânta Maria Mare, la 15 august, încep cîșlegile de toamnă, cele mai lungi din an, vremea celor mai multe nunți, fiindcă se fac după strânsul din câmp, când este cu ce: „toamna e bogată”. Ele țin până la 15 noiembrie, iar înainte de intrarea în post se fac trei sâmbete de pomenire pentru morți. „De Filipi cade lăsatul săcului de postul Crăciunului, care ține aproape șase săptămâni”, scrie ea. În calendarul bisericesc, lăsatul secului pentru Postul Nașterii Domnului cade la 14 noiembrie, la Sfântul Apostol Filip, iar postul începe la 15 noiembrie; 17 noiembrie este, prin urmare, una dintre primele zile de post. Este și răstimpul în care, cum arată Ion H. Ciubotaru, nopțile postului Crăciunului încep să se umple de răpăitul tobelor și de pocnetele harapnicelor, fiindcă atunci se formează cetele de colindători și încep pregătirile pentru alaiurile de la cumpăna anului.

Știi o tradiție legată de ziua asta, din satul sau din familia ta? Povestește-ne.

Evenimente

Pe 17 noiembrie, în istoria României

1538
Prima atestare documentară a Caracalului, într-un act ieșit din cancelaria domnească de la Târgoviște, de la Radu Paisie, voievodul Țării Românești. Prin el, domnul dăruiește lui Radu, mare clucer, pentru slujba dreaptă ce i-o făcuse, câteva moșii cumpărate de la jupânița Marga din Caracal. Numele târgului apare, așadar, în document ca loc deja știut, al unei stăpâne de moșii, nu ca o întemeiere.
1593
Mihai Viteazul emite, în primele săptămâni de domnie, un act pe pergament cu pecete timbrată, de 35 pe 37 de centimetri, păstrat la Biblioteca Academiei Române, prin care este atestată pentru prima oară localitatea Rădulești, pe malul Prahovei, azi în comuna Brazii, județul Ialomița. Documentul are și o a doua valoare: arată că la 17 noiembrie 1593 cancelaria lui funcționa deja, lucru folositor într-o chestiune disputată, fiindcă pentru însăși înscăunarea lui sursele dau când septembrie, când octombrie 1593, după cum socotesc drept început firmanul, intrarea în București sau ceremonia.
1649
Vasile Lupu, domnul Moldovei, întărește printr-un act satul Orbic, din ținutul Bacăului. Documentul face parte dintr-un șir de hrisoave date aceluiași sat de o jumătate de duzină de domni, de la Ștefan al II-lea Tomșa în 1612, prin Radu Mihnea, Gaspar Grațiani, Alexandru Iliaș și Miron Barnovschi, până la Vasile Lupu: un caz în care se vede cum se construia, act după act, memoria scrisă a unei așezări.
1709
Nicolae Mavrocordat începe prima sa domnie în Moldova, pe care o va ține până la 21 noiembrie 1710, când îi urmează Dimitrie Cantemir. Pe încadrarea acestei domnii istoricii nu sunt de acord: unii o socotesc întâia domnie fanariotă din Moldova, alții fixează începutul epocii fanariote în 1711, la a doua domnie a lui Mavrocordat, de după fuga lui Cantemir, iar pentru Țara Românească în 1716. Faptul în discuție nu este data, ci de unde se numără o epocă.
1796
În luptele de la podul de la Arcole, în campania lui Bonaparte din Italia, între 15 și 17 noiembrie, Regimentul al II-lea românesc de graniță, ridicat din satele năsăudene, suferă pierderi grele. Cifra transmisă de cercetarea regională, 396 de morți, vine de la Iuliu Moisil, în Arhiva Someșană, 1938. Grănicerii români din Transilvania ajung astfel, ca trupe ale Imperiului Habsburgic, în una dintre bătăliile care au făcut numele lui Napoleon.
1872
Prin Decizia Ministerului de Război nr. 15 se înființează la Galați Școala Flotilei, cu doi ani de studiu, pentru ofițeri și subofițeri destinați navelor Marinei Militare și ale Flotei Comerciale Române. Instituția este socotită de Academia Navală „Mircea cel Bătrân” din Constanța drept începutul propriei ei istorii, prin șirul de reorganizări care a dus la Școala de Aplicație a Sublocotenenților de Marină, în 1896, și la Școala Navală Superioară, în 1909.
1888
Moare la Florența Elena Ghica, scriitoare cunoscută în Europa sub numele de Dora d'Istria, nepoată a domnului Grigore al IV-lea Ghica. A scris în franceză și în italiană despre istoria și folclorul popoarelor din sud-estul Europei și a fost una dintre primele femei din spațiul românesc cu o carieră de scriitor recunoscută dincolo de granițe.
1918
La Arad, fruntași ai Partidului Național Român și ai Partidului Social-Democrat se adună în consfătuire sub președinția lui Ștefan Cicio Pop și discută un proiect în opt puncte întocmit de Vasile Goldiș, Ștefan Cicio Pop și Ioan Suciu, care cuprindea hotărârea de unire cu România. Sunt cele unsprezece zile care despart tratativele eșuate cu guvernul maghiar de convocarea Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia.
1918
Apare la București, săptămânal sau de două ori pe săptămână, Socialismul, organ al Partidului Socialist și al Uniunii sindicale. Publicația pornește în săptămânile de după armistițiu, când presa politică din Capitala ieșită de sub ocupație se reface aproape de la zero.
1944
Moare la București, la numai 28 de ani, poeta Magda Isanos, lăsând o operă scrisă aproape toată în ultimii cinci ani de viață, într-un timp în care boala și războiul i-au mărginit deopotrivă viața.
1947
Moare la Cluj Emil Racoviță, biolog, membru al Academiei Române, întemeietorul biospeologiei. Participase la expediția antarctică a navei Belgica, între 1897 și 1899, ca naturalist, iar în 1920 a pus la Cluj bazele primului institut de speologie din lume, instituție care îi poartă astăzi numele.
1957
Moare George Murnu, scriitor, traducător și istoric, membru al Academiei Române, cel care a dat limbii române cea mai cunoscută versiune a Iliadei și a Odiseei, și autor de studii despre istoria aromânilor, din a căror comunitate se ridicase.
1992
La Bruxelles este parafat acordul prin care România obține statutul de asociat al Comunității Economice Europene, pasul juridic de la care începe drumul formal către aderare, încheiat în 2007.
1996
Al doilea tur al alegerilor prezidențiale din România: Emil Constantinescu, președintele Convenției Democrate Române, obține 54,41 la sută din voturi. Este prima dată, după 1989, când puterea trece de la o formațiune politică la alta prin vot.

Evenimente

Pe 17 noiembrie, în lume

474
Moare, după o domnie de zece luni, împăratul Leon al II-lea, copil urcat în scaun de bunicul său; îi urmează tatăl lui, Zenon, cel sub care se va încerca împăcarea cu monofiziții prin Henotikon. Este generația imediat următoare păstoririi Sfântului Ghenadie la Constantinopol.
1493
În a doua călătorie, flota lui Cristofor Columb ajunge în fața coastei estice a insulei pe care europenii o vor numi Puerto Rico, și o costește spre apus.
1558
Moare Maria I a Angliei, iar scaunul trece surorii ei vitrege, Elisabeta I, care va domni până în 1603. Ziua a fost ținută minte multă vreme în Anglia ca sărbătoare a urcării Elisabetei pe tron.
1796
Moare la Sankt Petersburg împărăteasa Ecaterina a II-a a Rusiei, după treizeci și patru de ani de domnie, în care Rusia a ajuns, prin războaiele cu Poarta și împărțirile Poloniei, vecina directă a Moldovei. Data de 17 noiembrie este cea a calendarului gregorian; în calendarul iulian, folosit atunci în Rusia, ziua morții se trece la 6 noiembrie.
1855
Exploratorul britanic David Livingstone este primul european care vede cascada de pe fluviul Zambezi, pe care o numește Victoria, la granița de azi dintre Zambia și Zimbabwe.
1869
Se inaugurează Canalul Suez, după zece ani de lucrări, legând Marea Mediterană cu Marea Roșie și scurtând drumul spre Asia cu mii de mile.
1917
Moare sculptorul Auguste Rodin, la Meudon, lângă Paris.
1989
Manifestația studenților din Praga, reprimată de poliție, deschide Revoluția de catifea din Cehoslovacia. Data fusese aleasă fiindcă 17 noiembrie era deja Ziua internațională a studenților, însemnată în amintirea represiunii studenților cehi din 1939.

Întrebări frecvente

Ce sfinți sunt pe 17 noiembrie?

Calendarul Bisericii Ortodoxe Române pomenește la 17 noiembrie trei sfinți: Sfântul Ierarh Grigorie Taumaturgul, episcopul Neocezareei, trăitor în veacul al III-lea; Sfântul Ierarh Ghenadie, arhiepiscopul Constantinopolului între 458 și 471; și Sfântul Cuvios Lazăr Zugravul, preot și pictor de icoane la Constantinopol, chinuit în vremea împăratului iconoclast Teofil. Ziua nu este cu cruce roșie și cade în postul Crăciunului, început la 15 noiembrie.

Ce s-a întâmplat pe 17 noiembrie în istoria României?

Cel mai vechi fapt datat este un act de la Radu Paisie, din 1538, prima atestare documentară a Caracalului. În 1593, Mihai Viteazul dă hrisovul care atestă satul Rădulești, pe Prahova, păstrat pe pergament la Biblioteca Academiei Române. În 1709 începe prima domnie a lui Nicolae Mavrocordat în Moldova, iar în 1872 se înființează la Galați Școala Flotilei, din care se trage Academia Navală de la Constanța. În 1996 a avut loc turul doi al alegerilor prezidențiale.

Ce obiceiuri se țin pe 17 noiembrie?

Culegerile clasice nu dau un obicei cu numele acestei zile, dar o cuprind în Filipii de toamnă, șapte zile ținute pentru lupi între 10 și 21 noiembrie. În acele zile nu se coase, nu se împunge în piele, nu se dă împrumut, nu se duce la moară și nu se mătură în casă. În Bucovina se ungeau vetrele și gura cuptorului, ca să se închidă, prin asemănare, gura lupului și a celorlalte dihănii.

Se țin Filipii pe 17 noiembrie?

Da, după culegerile clasice. Răspunsul cules de Tocilescu și publicat în 1884, reluat de Simion Florea Marian, arată că de la 10 noiembrie se țin șapte Filipi, trei înainte de lăsatul secului și patru în post, ultimul la 21 noiembrie. O variantă din județul Olt îi așază de la 15 la 21 noiembrie. Prin urmare 17 noiembrie este în interiorul seriei, chiar dacă sursele nu numesc fiecare zi separat. Filipii de iarnă, de la 25 ianuarie, sunt o altă serie.

Sfântul Grigorie de pe 17 noiembrie este același cu Sfântul Grigorie Decapolitul de la Bistrița?

Nu. În aceeași săptămână cad trei Grigorii deosebiți: Grigorie Palama, arhiepiscopul Tesalonicului, la 14 noiembrie; Grigorie Taumaturgul, episcopul Neocezareei, la 17 noiembrie; și Grigorie Decapolitul, la 20 noiembrie, cel ale cărui moaște au fost aduse în 1497 de banul Barbu Craiovescu la mănăstirea Bistrița din județul Vâlcea, unde se află și astăzi, în racla de argint dăruită în 1656 de Constantin Șerban. Cel de la 17 noiembrie a trăit în veacul al III-lea, în Pont.

Scrisoarea de sâmbătă

Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână

Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism.

Urmărește Historix

Istoria, cu dovezi, în fiecare zi pe rețeaua ta preferată.

Facebook Instagram YouTube