Sari la conținut
Ultimele
HISTORIX.RO
Ziua în istorie

14 noiembrie

La 14 noiembrie Biserica Ortodoxă îl cinstește pe Sfântul Apostol Filip, unul dintre cei doisprezece, și pe Sfântul Grigorie Palama, arhiepiscopul Tesalonicului, iar calendarul însemnează lăsatul secului pentru Postul Nașterii Domnului, care începe la 15 noiembrie. În istoria românilor ziua strânge o scrisoare papală din 1234, cea mai veche mărturie despre o ierarhie bisericească ortodoxă a românilor din afara Transilvaniei, încheierea zidirii bisericii lui Ștefan cel Mare de la Neamț și trecerea administrației românești în Dobrogea, la 1878. În calendarul popular se închid cîșlegile de toamnă, cel mai lung răstimp de dulce al anului, și se intră în șirul Filipilor, ținuți pentru lupi.

Actualizată la

4
Sfinți
12
România
15
Lume
Mergi la ziua de azi Tot calendarul →
Pe scurt: 14 noiembrie

La 14 noiembrie sunt prăznuiți Sfântul Apostol Filip, unul dintre cei doisprezece, Sfântul Grigorie Palama, Sfinții Palamiți și noul mucenic Constantin din Rodos, iar calendarul însemnează lăsatul secului pentru Postul Crăciunului, care începe la 15 noiembrie. În istoria românilor ziua leagă scrisoarea papei Grigore al IX-lea din 1234 despre românii de rit ortodox de trecerea administrației românești în Dobrogea, la 1878.

Calendarul ortodox

Sinaxar

Sfinții pomeniți în această zi, așezați în istoria lor.

Cum citim Sinaxarul: viețile sfinților au fost scrise pentru credincioși, de multe ori la mult timp după evenimente, și păstrează felul de a povesti al vremii lor. Aici le punem în contextul istoric: cine a fost fiecare, unde și când a trăit, de ce a fost persecutat sau cinstit și când a fost trecut în rândul sfinților. Spunem deschis ce se sprijină pe documente și ce ne-a rămas doar prin tradiție.

Sfântul Apostol Filip, unul dintre cei doisprezece

Apostol din Betsaida Galileii, cel care l-a adus pe Natanael la Hristos și care a cerut, la Cina cea de Taină, „arată-ne pe Tatăl”. · secolul I
Parțial documentat

Filip era din Betsaida, pe malul nordic al lacului Ghenizaret, din același oraș ca Andrei și Petru. În anii aceia Betsaida fusese ridicată la rang de oraș de Filip, tetrarhul Itureei și al Trahonitidei, fiul lui Irod cel Mare, care i-a dat numele Iulias în cinstea casei imperiale; tetrarhia lui a ținut din anul 4 înainte de Hristos până în anul 34, deci chemarea apostolului cade în acel cadru. Predica de după Rusalii i se leagă de Frigia, din provincia romană Asia, și anume de Hierapolis, oraș al apelor termale, astăzi Pamukkale, în provincia Denizli din Turcia. Pe terasa de deasupra orașului stă un martirion octogonal ridicat în secolul al V-lea pe locul socotit al mormântului. În 2011 echipa italiană condusă de Francesco D'Andria a anunțat că a găsit, sub o biserică vecină martirionului, un mormânt din secolul I pe care îl socoate al apostolului. Mormântul nu a fost deschis, iar identificarea se sprijină pe loc și pe context arheologic, nu pe o inscripție care să îi poarte numele.

Ce spun izvoarele: Persoana e atestată în izvoare din secolul I: Filip apare în listele apostolilor la cei trei evangheliști sinoptici și, la Ioan, în patru locuri distincte, cu vorbe proprii. Legătura cu Hierapolisul Frigiei se sprijină pe izvoare din secolul al II-lea: Policrat al Efesului, într-o scrisoare către episcopul Victor al Romei păstrată de Eusebiu de Cezareea, scrie că Filip, unul dintre cei doisprezece, odihnește la Hierapolis împreună cu fiicele sale. Numai din tradiție și din actele apocrife vin felul morții, răstignirea cu capul în jos, și amănuntele predicii. Anul morții nu se poate stabili. Chiar Eusebiu arată că izvoarele vechi încurcau cele două Filipuri, apostolul și diaconul, fiindcă amândurora li se pomenesc fiice.

Canonizare: Nu există un act de canonizare: cinstirea apostolilor vine din primele veacuri, dinaintea procedurilor sinodale de canonizare. În calendarul românesc ziua e însemnată cu cruce roșie.

Sfântul Ierarh Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului

Arhiepiscop al Tesalonicului și teologul care a apărat rugăciunea isihastă în disputa cu Varlaam din Calabria. · circa 1296-1359
Documentat istoric

S-a născut la Constantinopol, într-o familie venită din Asia Mică; tatăl său, Constantin Palama, era sfetnic la curtea împăratului Andronic al II-lea Paleolog. În locul carierei pe care i-o pregătea curtea, a plecat către anul 1316 la Muntele Athos. Din 1335 a intrat în disputa cu Varlaam din Calabria despre rugăciunea isihastă și despre putința omului de a se împărtăși de lumina necreată. Disputa a fost judecată de sinoadele de la Constantinopol din 1341, apoi din 1347 și 1351, cel din urmă dând Tomosul care i-a încuviințat învățătura. Între 1341 și 1347 Imperiul a fost sfâșiat de războiul civil dintre regența lui Ioan al V-lea Paleolog și Ioan Cantacuzin, iar Palama a fost închis o vreme. Ales arhiepiscop al Tesalonicului în 1347, a putut intra în oraș abia în 1350, fiindcă acolo stăpânea regimul zeloților. În 1354, pornind spre Constantinopol, a căzut în mâinile unor corsari turci și a fost ținut captiv aproape un an, până a fost răscumpărat. A murit la Tesalonic la 14 noiembrie 1359.

Ce spun izvoarele: Viața lui se sprijină pe izvoare contemporane de amândouă părțile disputei: scrierile lui însuși, actele sinoadelor de la Constantinopol, printre care Tomosul din 1351, elogiul alcătuit de patriarhul Filotei Kokkinos și istoriile scrise de Ioan al VI-lea Cantacuzin, care i-a fost sprijinitor, și de Nichifor Gregoras, care i-a fost potrivnic. Un fapt rar pentru un sfânt: avem și ce au scris cei care l-au combătut. Anul nașterii nu e sigur și se dă, după izvod, 1294, 1296 sau 1297.

Canonizare: Canonizat în 1368 de sinodul din Constantinopol, în vremea patriarhului Filotei Kokkinos, la nouă ani de la moarte. Cinstirea începuse însă îndată după moarte, la mormântul din Tesalonic, și în paralel la Muntele Athos. E pomenit și în a doua duminică a Postului Mare.

Sfinții Cuvioși Palamiți

Părinții, frații și surorile Sfântului Grigorie Palama: Constanțiu și Cali (Caloni), Teodosie și Macarie, Epiharia și Teodota. · secolele XIII-XIV
Parțial documentat

Familia venise din Asia Mică la Constantinopol, pe măsură ce stăpânirea bizantină se retrăgea din fața turcilor, și intrase în slujba curții. Constantin Palama, tatăl, a fost sfetnic al împăratului Andronic al II-lea Paleolog și a murit călugăr, cu numele Constanțiu. Mama, Cali, numită în unele izvoade și Caloni, s-a călugărit după el, iar copiii au urmat aceeași cale: Grigorie a plecat la Athos, frații Teodosie și Macarie au intrat în mănăstire, iar surorile Epiharia și Teodota s-au călugărit și ele. Cadrul istoric e cel al Imperiului bizantin de după 1261, refăcut la Constantinopol dar sărăcit și strâmtorat, care pierdea Asia Mică bucată cu bucată. În el, familiile de rang se împărțeau între slujba curții și mănăstire, iar o casă întreagă intrată în monahism nu era numai o alegere duhovnicească, ci și o ieșire dintr-o lume care se strângea. Ce rămâne neobișnuit la această pomenire: sinaxarul așază aici nu un sfânt singur, ci o familie.

Ce spun izvoarele: Numele și legăturile de familie se cunosc din elogiul alcătuit de patriarhul Filotei Kokkinos și din scrierile Sfântului Grigorie, izvoare din secolul al XIV-lea. Ce nu se găsește în sursele consultate: anul și actul prin care pomenirea lor laolaltă, ca Palamiți, a fost generalizată în calendar. Ea e trecută în calendarul Bisericii Ortodoxe Române la 14 noiembrie, alături de fiul lor.

Canonizare: Data canonizării nu apare în sursele consultate.

Sfântul Noul Mucenic Constantin din Rodos

Tânăr din insula Hydra care s-a lepădat de Hristos la Rodos, s-a căit și s-a întors să mărturisească; spânzurat în 1800. · † 14 noiembrie 1800
Parțial documentat

S-a născut în insula Hydra, din fiii lui Mihail și ai Marinei. La optsprezece ani a trecut la Rodos, insulă otomană din 1522, și a slujit la comandantul turc Hasan Kapetan; acolo a trecut la islam și a luat numele stăpânului său, Hasan, trăind trei ani în cinste. Căința l-a dus la un duhovnic, care, văzându-l prea tânăr, l-a sfătuit să aștepte. A plecat din Rodos prin Krimi și Constantinopol până la Muntele Athos, unde s-a pregătit la Mănăstirea Iviron, apoi s-a întors și L-a mărturisit pe Hristos în fața comandantului. A fost chinuit și spânzurat la 14 noiembrie 1800. Anul e aproape de tipărirea, la Veneția în 1799, a Neomartirologhionului alcătuit în cercul Sfântului Nicodim Aghioritul, cartea care a așezat laolaltă aceste cazuri; Constantin se adaugă celor strânse acolo. Cadrul mai larg e Imperiul Otoman de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, slăbit de războaie și zguduit de deșteptarea națională greacă.

Ce spun izvoarele: Cadrul juridic și social e documentat: în Imperiul Otoman lepădarea de islam se pedepsea cu moartea, iar cazurile de acest fel au fost strânse în neomartirologiile grecești de la cumpăna secolelor XVIII și XIX. Biografia lui, cu numele părinților și cu drumul prin Krimi, Constantinopol și Athos, vine din relatarea hagiografică, nu dintr-un dosar de judecată. Numele locului, „din Rodos”, nu arată locul nașterii, ci al martiriului: s-a născut la Hydra.

Canonizare: Data canonizării nu apare în sursele consultate. Cinstirea i s-a păstrat la Hydra, unde, la locul nașterii, îi este închinată o biserică ce îi adăpostește moaștele.

Credințe și obiceiuri populare

Tradițiile zilei

Lăsatul secului de Postul Crăciunului; Sfântul Filip

Pentru 14 noiembrie culegerile clasice consemnează obiceiuri, și nu puține: ziua e lăsatul secului pentru Postul Nașterii Domnului și închide cîșlegile de toamnă, cel mai lung răstimp de dulce al anului. Elena Niculiță-Voronca o spune direct: „De Filipi cade lăsatul săcului de postul Crăciunului”, iar cîșlegile „țin păn' la 15 noiembre”. Ziua e totodată hotarul care împarte Filipii de toamnă, sărbătorile populare ținute pentru lupi: dintre cei șapte, trei cad înaintea lăsatului de sec și patru în post. Ce nu găsim în culegeri: un obicei legat de numele Apostolului Filip. Filipii calendarului popular sunt alte făpturi, stăpâni peste lupi, și nu îl pomenesc pe apostol.

Se lasă sec de Postul Crăciunului

Ziua încheie răstimpul de dulce și deschide postul care începe la 15 noiembrie și ține aproape șase săptămâni, până la Crăciun. Liturgistul Badea Cireșanu socotea că „sec” nu vine din uscat, ci din „seculul”, adică din secol, lumea cu obiceiurile ei: lăsatul secului ar fi, la temelie, lăsarea vieții lumești, nu numai a cărnii. Curățenia vaselor de dulce, urcate în pod, și coborârea veselei de post se fac la trecerea în post și se numesc, prin unele sate din Bucovina, spolocanie sau polocanie, de la rusescul poloskanije, a spăla.

Nu se toarce, că se trag lupii la casă

Opreliștea cea mai stăruitor consemnată. În Moldova femeile torceau toate cîșlegile și tot postul până la Crăciun, scrie Niculiță-Voronca, „numai de Filipi nu torc, căci se torc lupii la casă, cum tragi firul din furcă, așa se trag ei”. Culegătoarea adaugă și dovada pe care și-o dădea satul: o babă a zis că nu se teme, că n-or veni lupii la ea pe cuptor, și a tors; lupii au făcut bortă la cuptor și au mâncat-o. În Broscăuți se spunea la fel: „Lupii vin la casă, dacă torci de Filipi”.

Se unge vatra și gura cuptorului

Gest de închidere a gurii fiarei, prin asemănare. Niculiță-Voronca îl culege la Ropcea: „De Filipi țin femeile pentru uli, ca să nu le mănânce uliul găinele; atuncea ung gura cuptorului, ca să-i închidă lui gura”. La Spolocane, spune ea în alt loc, „se ung vetrile ca și la Filipi, ung gura lupului și a altor dihănii”, și nu se umblă cu perie, cu pieptene și nu se toarce, ca să nu se tragă acestea la casă. Pentru pui se punea o piatră în cuptor și alta în horn, ca să împietrească uliul.

Își prind copiii tovarășii de colindat

Obicei legat de chiar ziua lăsatului de sec. Tudor Pamfile scrie că „îndată ce s-au lăsat sec de postul Crăciunului” copiii încep a-și căuta tovarăși, formând cete de la zece până la douăzeci, pentru umblatul cu „buna dimineața” și cu colinda. În postul care urmează, hori și nunți nu se mai fac prin sate, iar singurele prilejuri de adunare rămân șezătorile, furcăriile și clăcile de noapte. Cercetarea de teren din Moldova arată aceeași rânduială: pregătirile pentru Anul Nou încep odată cu postul Crăciunului, se fac înțelegeri, se împart roluri și se coboară recuzita din poduri.

Se grăbesc nunțile înaintea postului

Cîșlegile de toamnă, care se închid acum, erau vremea nunților, „după strânsul din câmp, căci este cu ce; toamna e bogată”, scrie Niculiță-Voronca. Ele încep de la Sfânta Maria Mare, la 15 august, și sunt cele mai lungi cîșlegi ale anului. După 14 noiembrie nu se mai cunună, iar cine n-a prins ziua așteaptă cîșlegile de iarnă, de după Bobotează. Înainte de intrarea în post se fac, în trei sâmbete, pomeniri pentru morți.

De unde vine

Confuzia cea mai răspândită privește Filipii. Mulți îi socotesc o singură sărbătoare și o leagă de ziua Apostolului Filip, de la 14 noiembrie. Culegerile arată altceva. Un răspuns la chestionarul lui Grigore Tocilescu, tipărit în 1884 în Revista pentru istorie, arheologie și filologie și reluat de Simion Florea Marian, spune limpede: „De la 10 noiembre țin Filipii șapte: trei înainte de lăsatul de sec și patru în post. La 21 noiembre, în ziua Intrării în biserică, zic că-i Filipul cel șchiop”. Deci Filipii de toamnă sunt șapte zile risipite între 10 și 21 noiembrie, nu una, iar cel de pe urmă, Filipul cel șchiop, cade la 21 noiembrie, nu la 14. Un răspuns din Rîjleța-Vieroși, județul Olt, la chestionarul lui Nicolae Densușianu, îi pune „de la 15 la 21 noiembrie”, adică după lăsatul secului; altul, din Bilciurești, județul Dâmbovița, numără „unul la 2 februarie, alți doi la o săptămână și unul la lăsatul secului”, adică unul chiar la 14 noiembrie. Sursele nu se potrivesc între ele, și asta e răspunsul cinstit: ziua intră în șirul Filipilor, dar nu e „ziua Filipilor”. Mai departe, Marian arată că aceiași Filipi se țin și iarna, de la 25 ianuarie la 2 februarie, și că trei, numiți Berbecari, cad toamna, de la 26 septembrie. În sfârșit, Filipii populari nu sunt apostolul: sunt stăpâni peste lupi și peste dihănii, iar în credințele culese numele lor nu se leagă de viața Sfântului Filip.

Ritmul anului

Hotarul dintre cîșlegile de toamnă și Postul Crăciunului

14 noiembrie e ultima zi de dulce a toamnei. Cîșlegile de toamnă, care încep de la Sfânta Maria Mare, la 15 august, sunt cele mai lungi din an și vremea nunților, după ce s-a strâns din câmp; ele „țin păn' la 15 noiembre”, scrie Elena Niculiță-Voronca, iar „de Filipi cade lăsatul săcului de postul Crăciunului, care ține aproape 6 săptămâni”. Ziua stă astfel între două rânduieli: în spate, Sâmedrul de la 26 octombrie, care închide anul pastoral, și petrecerile de după cules; înainte, un post lung în care nu se fac nunți și nu se joacă hora, dar în care satul lucrează pentru sărbători. Cetele de colindători se prind acum, recuzita jocurilor cu măști se coboară din poduri, iar șezătorile iau locul horei. Șirul reperelor se închide la 21 noiembrie, Ovedenia sau Intrarea în biserică a Maicii Domnului, ziua în care răspunsul cules de Tocilescu pune Filipul cel șchiop, și apoi la 30 noiembrie, Sfântul Andrei, ținut, scrie Marian, „pentru lupi și strigoi”.

Știi o tradiție legată de ziua asta, din satul sau din familia ta? Povestește-ne.

Evenimente

Pe 14 noiembrie, în istoria României

  1. 1234

    Papa Grigore al IX-lea scrie din Perugia lui Bela, moștenitorul tronului Ungariei, despre episcopia cumanilor, unde, spune el, trăiesc niște popoare numite „walati”, adică români, care au episcopi de rit grec și la care trec unguri, sași și alți catolici veniți să locuiască între ei. Scrisoarea e cea mai veche mărturie papală despre o ierarhie bisericească ortodoxă a românilor și despre puterea ei de atracție; grija cancelariei papale e tocmai aceea că stăpânirea catolică pierdea credincioși, nu îi câștiga.

  2. 1497

    Pisania bisericii „Înălțarea Domnului” de la Mănăstirea Neamț, ctitoria lui Ștefan cel Mare, pune începutul zidirii la 4 iulie 1497, iar sfârșitul în aceeași toamnă; listele de date așază încheierea la 14 noiembrie. Ridicată în puțin peste patru luni, biserica a dat măsura stilului moldovenesc. Aceeași zi și același hram sunt date și pentru sfințirea bisericii din Nemțeni, pe Prut, sat care a fost veacuri de-a rândul al Mănăstirii Neamț: e mai probabil ca data pisaniei să fi migrat de la mănăstire la satul ei decât să fie două sfințiri în aceeași zi. Pentru comparație, pisania Tazlăului, scrisă în aceiași ani, dă 4 iulie 1496 ca început și 8 noiembrie 1497 ca sfârșit.

  3. 1688

    Un document de la această dată pomenește schitul Valea Mare, „al călugărilor”, din Gura Văii, în Argeșul de astăzi: prin el ctitorul, jupan Nicola, negustor la Pitești, se învoiește cu egumenul Vieroșilor asupra locului unde să se ridice lăcașul. Actul face parte dintr-un mic grup de hrisoave, din 27 ianuarie 1688, 14 noiembrie 1688 și 18 aprilie 1689, care arată cum se năștea un schit: nu printr-o hotărâre de la centru, ci prin târguiala dintre un negustor cu bani și o mănăstire cu pământ. Biserica a fost isprăvită de soția ctitorului, după moartea lui, și închinată mănăstirii Vieroși.

  4. 1784

    În matricola veche a parohiei Horlești e înregistrat un botez la Botoșani, la această dată. E a doua dintre cele mai vechi două consemnări despre catolici în oraș, după un botez din 8 decembrie 1781; amândouă au fost tăiate ulterior din registru și însemnate „Parohia Botoșani”, semn că s-au mutat în evidența noii parohii. Anul cade în vremea răscoalei lui Horea din Transilvania și arată cealaltă față a aceluiași veac: comunități mici de catolici, polonezi și germani, prinse în târgurile Moldovei, ținute în registre de preoți care veneau de la zeci de kilometri.

  5. 1878

    Administrația românească trece în Dobrogea. Divizia activă, comandată de generalul Gheorghe Anghelescu, ajunge de la Pitești la Brăila, iar domnitorul Carol, plecat cu tren special în seara zilei de 13 noiembrie, e la Brăila în dimineața aceasta, la ora nouă. La trecerea în Dobrogea, muzica militară cântă imnul, iar episcopul Melchisedec al Dunării de Jos binecuvântează noul pământ al țării. În aceeași zi Carol dă citire Proclamației către dobrogeni, tipărită apoi pe foi volante în română, turcă, greacă și bulgară. Provincia, cu Delta Dunării și Insula Șerpilor, avea 15.776 de kilometri pătrați și o populație socotită între 80.000 și 100.000 de locuitori. Comisia de instalare a administrației civile, condusă de Nicolae Catargi, se întrunise la 9 noiembrie; trupele intrau la Tulcea abia la 18 noiembrie. Data e cea din calendarul iulian, folosit atunci în România, iar ziua a fost statornicită prin lege, în 2015, ca Ziua Dobrogei.

  6. 1916

    Pe frontul românesc, armatele germană și austro-ungară împing spre Dunăre și spre Olt în luptele care vor duce, în câteva săptămâni, la căderea Bucureștilor. Datele acestei campanii trebuie citite cu grijă: România folosea încă stilul vechi, iar izvoarele românești și cele germane dau același fapt la zile diferite, cu treisprezece zile între ele.

  7. 1918

    Negocierile de la Arad dintre ministrul maghiar Oszkár Jászi și reprezentanții Consiliului Național Român Central eșuează. Jászi venise cu propunerea unei confederații dunărene democratice, o „Elveție a Estului”, după modelul lui Friedrich Naumann; partea română cerea stăpânire deplină asupra teritoriilor locuite de români. Eșecul a lăsat drum liber adunării de la Alba Iulia, la 1 decembrie.

  8. 1918

    Pe măsură ce stăpânirea austro-ungară se destramă, se constituie în satele și orașele Transilvaniei consilii și gărzi naționale române, rețeaua care a organizat alegerea delegaților pentru Alba Iulia și a ținut ordinea în săptămânile fără stat.

  9. 1919

    La Sighișoara se înființează Partidul German din România, formațiunea politică a sașilor și a șvabilor din statul întregit. Sașii transilvăneni se declarase pentru unire încă la 8 ianuarie 1919, la Mediaș; partidul e pasul următor, trecerea de la o hotărâre de principiu la o organizare politică într-o țară nouă.

  10. 1937

    Guvernul condus de Gheorghe Tătărescu își depune demisia, iar regele Carol al II-lea îl numește tot pe Tătărescu prim-ministru, pentru a duce țara spre alegerile din decembrie. Alegerile acelea, singurele interbelice în care partidul de guvernământ nu a obținut majoritatea, au deschis criza din care a ieșit, în februarie 1938, regimul autoritar al regelui.

  11. 1969

    Se înființează la București Academia de Științe Agricole și Silvice, care preia și continuă tradiția institutelor de cercetare agricolă din România, cel mai vechi dintre ele mergând înapoi la Institutul de Cercetări Agronomice, creat în 1927.

  12. 1987

    La Brașov, în noaptea schimbului de la Întreprinderea de Autocamioane „Steagul Roșu”, fostă și viitoare uzină de camioane, încep nemulțumirile care vor duce la revolta de a doua zi. Sursele diferă asupra zilei: unele datează primele proteste la secția 440 „Matrițe” la 14 noiembrie, altele socotesc drept început demonstrația din 15 noiembrie, când muncitorii au ieșit în centrul orașului. Deosebirea vine din ce se numește început: frământarea din uzină, în noaptea de 14 spre 15, sau ieșirea în stradă.

Evenimente

Pe 14 noiembrie, în lume

  1. 332 î.Hr.

    Alexandru cel Mare e primit în Egipt și, după o tradiție târzie, încoronat faraon la Memfis. Izvoarele antice de încredere nu dau ziua și nu pomenesc o încoronare formală; data circulă din cronologii moderne, iar o parte a cercetătorilor se îndoiesc că ceremonia a avut loc în forma pe care i-o dă Romanul lui Alexandru.

  2. 565

    Moare Iustinian I, iar nepotul său Iustin al II-lea e proclamat împărat la Constantinopol. Domnia care se încheie atinsese direct spațiul de la Dunărea de Jos: Iustinian refăcuse limesul danubian și cetățile din Scythia Minor, Dobrogea de astăzi, și întemeiase arhiepiscopia Iustiniana Prima. Sub urmașii lui, apărarea Dunării cedează, iar în câteva decenii slavii trec fluviul.

  3. 1305

    Clement al V-lea e încoronat papă la Lyon, în prezența regelui Filip al IV-lea al Franței. Nu s-a mutat atunci la Avignon, cum se repetă adesea: papa a ajuns acolo abia în 1309, iar șederea papilor la Avignon va ține până în 1377.

  4. 1680

    Astronomul german Gottfried Kirch descoperă marea cometă din 1680, prima cometă găsită cu ajutorul telescopului. Observațiile asupra ei i-au slujit lui Isaac Newton ca verificare pentru legea atracției universale.

  5. 1715

    Trupele hanovriene înfrâng rebelii iacobiți în bătălia de la Preston, încheind răscoala iacobită din 1715, cea care încerca să readucă pe tronul Marii Britanii dinastia Stuart.

  6. 1716

    Moare la Hanovra Gottfried Wilhelm Leibniz, matematician și filozof, unul dintre cei doi întemeietori ai calculului infinitezimal, alături de Newton, și autorul unui sistem binar care stă astăzi la baza mașinilor de calcul.

  7. 1770

    Călătorul scoțian James Bruce ajunge la izvorul Nilului Albastru, în Etiopia, socotind că a găsit izvorul Nilului. Nilul Alb, fluviul mai lung, avea să fie urcat până la izvoare abia în secolul următor.

  8. 1885

    Regele Milan al Serbiei declară război Bulgariei, după unirea Bulgariei cu Rumelia Orientală. Războiul sârbo-bulgar a ținut două săptămâni și s-a încheiat cu victoria bulgară, întărind o unire pe care marile puteri nu o voiseră.

  9. 1889

    Ziarista americană Nellie Bly pornește din New York în încercarea de a face ocolul Pământului în mai puțin de optzeci de zile, pentru a măsura cu ceasul în mână romanul lui Jules Verne. A reușit în șaptezeci și două de zile.

  10. 1910

    Pilotul Eugene Ely decolează cu un avion de pe puntea crucișătorului Birmingham, prima decolare izbutită de pe o navă, actul de naștere al aviației embarcate.

  11. 1922

    British Broadcasting Corporation începe să emită, din Londra, primul său program de radio. Modelul de serviciu public pe care l-a creat a fost copiat în toată Europa, Societatea de Difuziune Radiotelefonică din România, înființată în 1928, printre altele.

  12. 1940

    Aviația germană bombardează orașul britanic Coventry, distrugându-i centrul și catedrala. Atacul a dat limbii engleze un verb, „to coventrate”, și a devenit argumentul folosit mai târziu pentru bombardamentele aliate asupra orașelor germane.

  13. 1963

    O erupție submarină la sud de Islanda scoate din mare o insulă nouă, numită Surtsey. Lăsată neatinsă de om, ea a devenit laboratorul în care biologii urmăresc, de la zero, cum se instalează viața pe un pământ nou.

  14. 1969

    Pornește misiunea Apollo 12, a doua care a dus oameni pe Lună, cu Charles Conrad, Richard Gordon și Alan Bean. Echipajul a aterizat la câteva sute de metri de sonda Surveyor 3, lăsată acolo în 1967, și i-a adus bucăți înapoi pe Pământ.

  15. 1971

    Sonda americană Mariner 9 intră pe orbita planetei Marte, prima navă care se așază pe orbita unei alte planete. A sosit în plină furtună de praf și a trebuit să aștepte săptămâni până să poată fotografia solul.

Întrebări frecvente

Ce sfinți sunt pe 14 noiembrie?

La 14 noiembrie Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Apostol Filip, unul dintre cei doisprezece, zi însemnată cu cruce roșie, și pe Sfântul Ierarh Grigorie Palama, arhiepiscopul Tesalonicului. Alături de ei sunt pomeniți Sfinții Cuvioși Palamiți, adică părinții, frații și surorile Sfântului Grigorie, și Sfântul Noul Mucenic Constantin din Rodos, spânzurat în 1800. În calendar e trecut și lăsatul secului pentru Postul Nașterii Domnului, care începe la 15 noiembrie.

Ce s-a întâmplat pe 14 noiembrie în istoria României?

Ziua adună fapte din șapte veacuri. În 1234 papa Grigore al IX-lea scria despre românii de rit ortodox din episcopia cumanilor, cea mai veche mărturie papală despre o ierarhie bisericească a lor. În 1497 se încheia, după pisanie, zidirea bisericii lui Ștefan cel Mare de la Mănăstirea Neamț. În 1878 administrația românească trecea în Dobrogea, iar domnitorul Carol citea Proclamația către dobrogeni. În 1918 eșuau negocierile de la Arad, cu trei săptămâni înaintea Marii Uniri.

Ce obiceiuri se țin la 14 noiembrie?

Ziua e lăsatul secului de Postul Crăciunului și închide cîșlegile de toamnă, vremea nunților de după strânsul din câmp. Culegerile consemnează opreliștea de a toarce, fiindcă, se credea, se trag lupii la casă, și ungerea vetrei și a gurii cuptorului, ca să se închidă gura fiarei și a uliului. Tudor Pamfile scrie că îndată după lăsatul secului copiii își prind tovarășii pentru colindat. Vasele de dulce se spală și se urcă în pod, obicei numit în Bucovina spolocanie.

Sfântul Filip de pe 14 noiembrie este același cu Filip diaconul de pe 11 octombrie?

Nu, sunt doi sfinți deosebiți. La 14 noiembrie e prăznuit Apostolul Filip, unul dintre cei doisprezece, din Betsaida Galileii, cel care l-a adus pe Natanael la Hristos. La 11 octombrie e pomenit Filip, unul dintre cei șapte diaconi din Faptele Apostolilor, cel care a botezat famenul etiopian și pe Simon vrăjitorul în Samaria. Încurcătura e veche: Eusebiu de Cezareea arăta că izvoarele din secolul al II-lea le amestecau, fiindcă amândurora li se pomenesc fiice.

Se țin Filipii pe 14 noiembrie?

În parte. Filipii de toamnă sunt șapte zile, nu una. Un răspuns cules de Grigore Tocilescu și tipărit în 1884 îi pune de la 10 noiembrie, trei înaintea lăsatului de sec și patru în post, iar pe cel de pe urmă, Filipul cel șchiop, la 21 noiembrie. Un alt răspuns, din Dâmbovița, numără un Filip chiar la lăsatul secului, adică la 14 noiembrie; unul din Olt îi așază de la 15 la 21 noiembrie. Deci ziua intră în șir, dar nu e „ziua Filipilor”.

Scrisoarea de sâmbătă

Ți-a plăcut? Primește ce e mai bun, o dată pe săptămână

Sâmbătă dimineața trimitem ce s-a publicat pe Historix, cu un rând despre ce merită citit. Fără reclame și fără senzaționalism.

Vreau și

Prin abonare primești scrisoarea săptămânală Historix pe adresa de mai sus. Îi trimitem întâi un email de confirmare, iar abonarea începe abia după ce apeși linkul din el. Te poți dezabona oricând, dintr-un clic, din orice email. Politica de confidențialitate.

Urmărește Historix

Istoria, cu dovezi, în fiecare zi pe rețeaua ta preferată.

Facebook Instagram YouTube