Mătase pe 101 obiecte de la Sanxingdui: ce arată analiza țesăturilor

La Sanxingdui, în provincia chineză Sichuan, arheologii au identificat urme de țesătură pe suprafața a 101 obiecte din gropile sacrificiale K2-K8. Un studiu publicat în revista Antiquity, pe 26 octombrie 2026, arată prin microscopie electronică și spectroscopie în infraroșu că toate eșantioanele analizate sunt mătase, nu păr animal, și le datează în perioada Shang târzie, 1300-1046 î.Hr. Mai important, poziția lor în groapă arată că pânza nu a ajuns acolo la întâmplare.

Ce s-a analizat și cum

Situl Sanxingdui a fost descoperit în 1927, iar gropile K1 și K2, săpate în 1986, au scos la lumină peste 780 de bronzuri, cel mai mare lot Shang identificat până atunci în bazinul Sichuan. Între 2019 și 2022 au fost săpate încă șase gropi. Urmele de țesătură au fost găsite pe obiecte din toate gropile K2-K8: bronzuri, dar și piese de aur, de jad și de fildeș.

Echipa, formată din Jianbo Guo, Ruochen Ge, Qiutong Cai, Jingyu Tian și Lu Yang, de la Institutul provincial Sichuan pentru patrimoniu și arheologie, Universitatea Northwest, Muzeul Sanxingdui și Universitatea Yunnan, a lucrat pe un eșantion din cele 101 puncte de descoperire. Microscopia electronică a arătat fibre netede, de aproximativ 10 micrometri grosime, cu secțiune triunghiulară cu colțuri rotunjite, adică exact profilul mătăsii de vierme de mătase. Spectroscopia în infraroșu a confirmat prezența proteinei, iar țesătura strânsă a exclus părul animal.

Țesături de calități foarte diferite

Densitatea firelor variază mult de la o piesă la alta. Pe sprânceana unei măști mari de bronz, pânza are 12 pe 12 fire pe centimetru, un material rar, de tip voal. Pe un ornament circular, o pânză în legătură simplă ajunge la 85 pe 40 de fire pe centimetru. Unele valori egalează sau depășesc densitățile cunoscute de la siturile Shang de la Yinxu și Taixicun. Majoritatea țesăturilor sunt în legătură simplă, dar apar și structuri mai complicate.

Analizele au identificat și materiale de colorare: hematit, adică ocru roșu, și calcit. Spectroscopia Raman indică în plus un colorant organic. Autorii nu pot numi planta sau insecta din care venea culoarea și consideră că, în cazul calcitului, e vorba cel mai probabil de o pătare din sol, nu de un pigment.

Argumentul care contează: unde stătea pânza

Partea cea mai solidă a studiului nu e chimia, ci geometria depunerii. În groapa K3, mătasea apare numai sub obiecte, pe o înălțime verticală de aproximativ 0,20 metri, concentrată în zona central-sudică a fundului gropii. În groapa K7, cu o singură excepție, piesele aveau urme de mătase doar pe fața inferioară, iar concentrarea e în sectorul nord-estic, pe o înălțime de aproximativ 0,10 metri.

Pe o mască mare de bronz s-au găsit trei bucăți de pânză lângă ochiul drept, iar pe un ornament până la cinci straturi suprapuse. Autorii concluzionează că mătasea nu a fost întinsă la întâmplare, într-un singur strat, ci așezată deliberat, în mai multe straturi. Obiectele din gropi fuseseră adesea sparte sau arse, deci pânza avea o funcție: să protejeze, să acopere sau să învelească piesele înainte de depunere, ori să fie ea însăși o ofrandă.

Ce spun autorii și ce nu spun

Studiul este prudent în privința producției locale. Uneltele textile găsite la Sanxingdui, fusuri și greutăți de plasă, arată activitate textilă pe loc, dar autorii scriu limpede că nu există deocamdată nicio dovadă arheologică directă a producerii mătăsii în regiunea Shu timpurie.

O a doua observație e prezentată chiar de autori ca idee, nu ca rezultat. Spre deosebire de Câmpia Centrală, unde scrierea era deja matură în epoca Shang, Sanxingdui nu a dat până acum înregistrări scrise sistematice, deși are o tehnologie a bronzului comparabilă. Dacă a existat scriere, spun autorii, ea ar fi putut sta pe un suport organic perisabil, cum e mătasea. Rămâne o posibilitate de verificat, nu o concluzie.

Ce nu se știe încă

• Din ce plantă sau insectă venea colorantul organic identificat prin spectroscopie Raman.
• Dacă mătasea era produsă local în bazinul Sichuan sau adusă din altă parte.
• Dacă pânza avea și rol de suport de scriere, ipoteza pe care autorii o marchează explicit ca idee.
• De ce densitatea țesăturilor diferă atât de mult, de la 12 pe 12 la 85 pe 40 de fire pe centimetru, și ce funcții diferite corespund acestor calități.
• Cum au influențat condițiile de ardere și cuprul din bronzuri conservarea fiecărui rest de pânză.

Contextul mai larg al gropilor rămâne și el în discuție. Potrivit rezumatului unui raport publicat în revista Chinese Archaeology în 2023, din cele șase gropi noi au fost inventariate aproximativ 13.000 de obiecte, peste 3.000 dintre ele întregi, iar autorii propun ca doar gropile K5 și K6 să fie considerate gropi de sacrificiu propriu-zise, celelalte fiind gropi de depunere a obiectelor de cult.