Atelierul de faianță de la Napata: scoici din Marea Roșie, măcinate pentru var

La Sanam, în inima Napatei, capitala regatului Kuș, un atelier de acum aproape 2.700 de ani a fost scos la lumină chiar în spatele templului de gresie. Trei gropi de ardere, două bazine de chirpici, pietre de măcinat, sute de perle de faianță albastre, verzi și albe, și mii de scoici mici. Scoicile nu erau mâncare: erau materia primă pentru var, iar unele vin de la Marea Roșie, la sute de kilometri.

Unde și cine

Templul de la Sanam a fost ridicat de regele Taharqo, care a domnit în jurul anilor 690-664 înainte de Hristos, și a fost închinat unei forme antropomorfe a lui Amon-Taurul-Nubiei de la Sanam. Situl se află în zona celei de-a patra cataracte a Nilului, în Sudanul de azi.

Prima săpătură îi aparține lui Francis Llewellyn Griffith, în 1912. Autorii noului studiu arată că interpretarea lui a fost limitată atât de tehnicile vremii, cât și de cât de puțin se știa atunci despre perioada napateană. Cercetările recente au fost făcute între 2018 și 2020 de Sanam Temple Project, cu autorizația Corporației Naționale pentru Antichități și Muzee a Sudanului.

Studiul este semnat de Rennan Lemos, de la Universitatea Durham, Kathryn Howley, de la New York University, Siobhan Shinn și Shadia Abdu Rabo, de la Corporația Națională pentru Antichități și Muzee, și a apărut în revista Antiquity la 19 octombrie 2026, cu acces liber.

Ce s-a găsit în șanțul 3

Atelierul se află în partea de nord-est a sitului, imediat în afara templului, în spatele lui. A fost deschis un șanț de 2,5 pe 2,5 metri, lărgit apoi la 5 pe 5 și prelungit încă 2,5 pe 2,5 metri spre sud-vest, ca să apară întreg al doilea bazin.

Instalația cuprinde trei gropi de ardere, inițial circulare, legate de două bazine de chirpici. Toate stau pe un strat subțire și foarte bine tasat de fragmente ceramice, mai ales bucăți groase din vase mari de provizii; autorii cred că a fost așternut anume, ca să dea o suprafață solidă de ardere.

Inventarul: sute de perle discoidale de faianță, albastre, verzi și albe; fragmente de vase de faianță și rebuturi de ardere; mii de cochilii mărunte de melci și de scoici bivalve; pietre de măcinat. În interiorul templului a fost găsit un tipar de lut pentru ușebti, statuetele funerare, care se potrivește cu o ușebti fragmentară de faianță verde, fără inscripție, descoperită în atelier.

Rețeta: var din scoici, pe un pământ fără calcar

Faianța egipteană nu are nimic de-a face cu faianța europeană modernă: este un material vitros pe bază de silice, cu alcalii și var, ars la temperaturi relativ joase, care capătă la suprafață un luciu de sticlă. Experimentele arată că circa 900 de grade se pot atinge și în cuptoare simple, de bucătărie, deci atelierele industriale nu sunt obligatorii.

Aici stă partea frumoasă a descoperirii. Nubia sudaneză este așezată pe gresie, iar calcarul este rar. Varul necesar rețetei a fost obținut din cochilii: măcinate în bazinele de chirpici, cu pietrele de măcinat găsite pe loc, și adăugate în amestec. Scoica bivalvă este, cel mai probabil, Transkeia globosa, specie din Marea Roșie.

Argumentul autorilor

De aici autorii trag concluzia despre felul în care funcționa statul kușit. Dacă materia primă venea de la coasta Mării Roșii, atunci cineva controla fie drumul, fie accesul negociat prin grupurile din deșert. Producția era așezată în templu, iar cei care lucrau acolo puteau fi oameni ai templului sau oameni dăruiți templului de Taharqo.

Mai important, atelierul făcea obiecte exclusive. Ușebtiurile erau folosite numai de familia regală, iar tiparele găsite de Griffith se potrivesc cu statuete din necropola regală de la Nuri. Un atelier de templu care produce piese rezervate regilor creează diferențiere socială și întărește puterea regală, exact ca în Egiptul dinastic.

Ce nu se știe încă

• Dacă existau cuptoare propriu-zise. Chirpiciul prăbușit între gropile 1 și 2 ar putea fi dintr-o suprastructură de cuptor, dar autorii spun că nu se poate stabili dacă erau cuptoare sau doar capace mobile.
• De unde vin melcii. Cochiliile de gasteropode au trăsături atât de melci de Nil, cât și de melci marini, iar identificarea rămâne nesigură. Analizele suplimentare nu au putut fi făcute din cauza războiului din Sudan.
• Dacă se lucra faianță și în gospodării. Autorii cred că este probabil, cel puțin pentru perle, judecând după cimitirul neelitist de la Sanam, dar nu se poate confirma.
• Dacă atelierul a aprovizionat direct mormintele de la Nuri. Autorii spun că dovezile sugerează puternic asta, fără să o dovedească.
• Câte rețete de faianță se foloseau. Varietatea de amestecuri și de tehnici nu a fost încă studiată cu metode de laborator.