Calea ferată Adjud-Târgu Ocna, 28 septembrie 1884: linia sării

Pe 28 septembrie 1884 a fost inaugurată calea ferată Adjud-Târgu Ocna, o linie de circa cincizeci de kilometri pe Valea Trotușului. Era una dintre primele construite de statul român pe cont propriu, la patru ani după ce cumpărase rețeaua de la o societate străină. A fost gândită pentru sare, dar a schimbat toată valea.

Ce s-a inaugurat pe 28 septembrie 1884?

Calea ferată Adjud-Târgu Ocna leagă nodul feroviar de la Adjud, pe linia Mărășești, de orașul salinelor de pe Trotuș. Data inaugurării, 28 septembrie 1884, apare și astăzi în istoricul oficial al Salinei Târgu Ocna, aflată în administrarea Societății Naționale a Sării.

Contextul e important. În ianuarie 1880, prin legea de răscumpărare a liniilor Societății Acționarilor, publicată în Monitorul Oficial din 29 ianuarie, statul român trebuia să preia până la 1 mai administrarea și exploatarea drumului de fier. Decretul princiar nr. 1.248, promulgat la 11/23 aprilie 1880, a creat direcția care avea să devină CFR. Primul director general a fost inginerul Ștefan Kalinderu.

La sfârșitul anului 1879, liniile de cale ferată însumau 1.377,5 kilometri în Muntenia, Moldova și Dobrogea, 1.656 de kilometri în Transilvania și Banat și 41 de kilometri în Bucovina. Aproape toate fuseseră ridicate de companii străine. Adjud-Târgu Ocna face parte din primul val de linii pe care statul le construiește singur, între 1881 și 1884, alături de Buzău-Mărășești, Câmpina-Doftana și Buda-Slănic.

De ce avea nevoie Valea Trotușului de o cale ferată?

Răspunsul scurt: sarea. La Târgu Ocna se scoate sare din anii 1400, iar între 1407 și 1434 pecetea localității arăta un salgău, adică un miner venit de peste Carpați, cu ciocanul în mână. Din 1870 exploatarea s-a concentrat în două mine, Moldova Veche, numită și Mina Carol I, și mai târziu Moldova Nouă.

Până la calea ferată, sarea pleca din ocnă cu caii și cu carele, ambalată în saci făcuți din piele de bivol. Un transport cu carul pe drumurile Moldovei însemna zile întregi și pierderi pe drum. O linie ferată muta calculul cu totul.

Valea mai avea și altceva de dat. La câteva zeci de kilometri, la Moinești, Lucăcești și Solonț, se scotea petrol; din munți cobora lemn; la Comănești era cărbune. Calea ferată Adjud-Târgu Ocna a fost primul segment al unei artere industriale care avea să urce tot mai sus pe Trotuș.

Cine a construit calea ferată Adjud-Târgu Ocna?

Lucrările au fost conduse de Anghel Saligny, inginerul care avea să construiască mai târziu podul de la Cernavodă. Născut în 1854 la Șerbănești, în ținutul Galațiului, Saligny făcuse școala tehnică superioară de la Charlottenburg între 1870 și 1874 și intrase, la întoarcerea în țară, în Serviciul de Poduri și Șosele.

La 14 iunie 1882 a fost numit la conducerea lucrărilor de pe liniile Adjud-Târgu Ocna și Bârlad-Vaslui. Pe 10 mai 1883 a fost înaintat inginer-șef. Avea, așadar, sub treizeci de ani când a preluat un șantier de stat pe o vale îngustă, cu treceri repetate peste Trotuș.

Faptul că un inginer român de vârsta aceea primea o linie întreagă spune ceva despre momentul acela. După 1880 statul avea nevoie de oameni proprii, iar generația lui Saligny a fost prima care a putut construi fără antreprenori străini.

Ce spun documentele: sarea, carele și primul funicular din România

Aici apare partea pe care calendarele o sar. Calea ferată ajungea la gară, dar sarea era în munte. Istoricul salinei o spune limpede: și după 28 septembrie 1884, sarea a continuat să fie dusă cu carele de la locul de extracție până la gară.

Problema a fost rezolvată patru luni mai târziu, tot de Saligny. El a proiectat și a executat teledinamicul de la Târgu Ocna, primul funicular din România, care lega Gara Mare de ascensorul salinei. A funcționat din februarie 1885 până în octombrie 1896, unsprezece ani, și ducea aproximativ zece vagoane de sare pe zi.

Funicularul a fost apoi înlocuit cu o linie de cale ferată industrială. Pe hărțile ridicării militare austro-ungare de la sfârșitul secolului al XIX-lea, traseul lui se vede încă desenat între gară și ocnă.

• 1880: statul răscumpără rețeaua și înființează direcția care va deveni CFR.
• 14 iunie 1882: Anghel Saligny preia conducerea lucrărilor pe linia Adjud-Târgu Ocna.
• 28 septembrie 1884: linia este inaugurată.
• februarie 1885: intră în funcțiune teledinamicul, primul funicular din România.
• octombrie 1896: funicularul e oprit și înlocuit cu o linie industrială.

28 septembrie sau 10 octombrie? Ce dată e corectă

Amândouă, în calendare diferite. România a folosit calendarul iulian până la 1 aprilie 1919, zi care a devenit peste noapte 14 aprilie. Diferența față de calendarul gregorian era, în secolul al XIX-lea, de douăsprezece zile, iar din 1900 de treisprezece.

Prin urmare, 28 septembrie 1884 pe stil vechi înseamnă 10 octombrie 1884 pe stil nou. Documentele românești ale vremii, inclusiv cele ale salinei, scriu 28 septembrie, iar calendarele istorice păstrează această dată. Obiceiul epocii era să se scrie amândouă, cu bară: linia Buzău-Mărășești, de pildă, a fost inaugurată la 18/30 octombrie 1881.

Mai circulă o variantă, potrivit căreia linia s-ar fi deschis pentru călători încă din vara lui 1884, iar 28 septembrie ar fi doar data deschiderii pentru marfă. Nu am găsit această distincție într-un document oficial sau într-o lucrare de specialitate accesibilă, așa că o lăsăm la stadiul de afirmație neverificată.

Ce a urmat: Comănești, Palanca și drumul spre Transilvania

Târgu Ocna nu a rămas capăt de linie. Monografia oficială a orașului Comănești pune pe seama inițiativelor familiei Ghica prelungirea căii ferate până la Comănești și mai departe spre Palanca, precum și înființarea stației. Clădirea gării din Comănești a fost terminată în 1892, la opt ani după inaugurarea tronsonului de la Târgu Ocna.

Cărbunele a urmat linia. Cantitatea anuală extrasă la Comănești pornea, în 1900, de la 10.000 de tone și avea să ajungă la 500.000 de tone pe an în 1989. Fără calea ferată, cifrele acelea nu ar fi existat.

Traseul urcat pe Trotuș a devenit apoi parte din legătura feroviară dintre Moldova și Transilvania, prin pasul Ghimeș, iar astăzi este linia 501, Adjud-Siculeni, electrificată începând din anii 1980. Tot ce s-a construit acolo pornește dintr-un tronson de circa cincizeci de kilometri inaugurat pe 28 septembrie 1884, ca să scoată sarea din munte.